NU ABUZ. Mărturia mamei unei tinere abuzate de antrenoarea ei: “Le-a dat cu tabla în cap până s-a spart”. Gazeta demarează azi campania “Nu Abuz”

Antonia Brosovszki, sau Toni, are 15 ani, este elevă în clasa a 8-a și joacă extremă și coordonator de joc în echipa U-16 a Clubului Sportiv Școlar Gloria din Arad. Pasiunea pentru baschet a fost moștenită din familie. Verișoara tatălui său, antrenor de polo, este Monica Brosovszki, una dintre jucătoarele emblematice ale baschetului feminin românesc.

Cazul Antoniei deschide seria articolelor din campania “ Nu Abuz” pe care Gazeta Sporturilor o lansează astăzi. Scopul acestui demers jurnalistic este semnalarea abuzurilor asupra copiilor din sportul românesc.

Antrenoarea tinerei din Arad, Ildiko Sereș-Prisăcariu, este acuzată de mai mulți părinți de agresiune fizică și verbală repetată asupra fetelor lor.

Mama Antoniei, Olivia Brosovszki - la rândul ei antrenoare de atletism și profesoară de educație fizică - a acceptat să povestească pentru Gazetă prin ce a trecut fiica sa și ce a determinat-o să vorbească despre teroarea la care tânăra jucătoare de baschet a fost supusă în ultimii 6 ani!

Attila, Antonia și Olivia Brosovszki, o familie de sportivi. Sursă: Facebook

 - Doamna Brosovszki, ce s-a întâmplat cu fata dumneavoastră?
- Problema nu este de acum. În Arad, nu există secție de baschet fete decât la Clubul Sportiv Școlar Gloria. În rest, sunt doar cluburi private pentru băieți. Fata mea este foarte talentată. A fost la un club privat și acum 5-6 ani am mutat-o la Clubul Școlar tocmai în ideea de a face performanță. Știam de doamna respectivă (n.red. - antrenoarea Ildiko Sereș-Prisăcariu) că este mai dură, am discutat în momentul în care am hotărât să o mutăm la club, am rugat-o pe doamna să nu se lege de ea.

- Ați condiționat aducerea fetei la baschet de un tratament blând?
- Eu sunt cadru didactic și profesor de educație fizică. Asta a fost condiția. O aduc la club, dar să nu se atingă de ea. Să nu o jignească. Mi-a zis: “Nu, că eu m-am schimbat”. Asta a fost acum șase ani.

- Ce știați despre antrenoarea Sereș-Prisăcariu?
- Jignea, umilea…Șase ani, dacă o pasă mergea greșit, striga “Bă, tâmpito! Unde am zis să dai mingea?!”. “Bă, proasto! Îți scot dinții!”. Tot așa. Ce să vă zic? De trei zile sunt foarte întoarsă pe dos.

- Totuși, ați dus-o și ați asistat atâția ani la acest tratament…
- Am vrut să o retragem. Am zis că așa nu se poate. Eu, la primul meci al fetei, am ieșit afară din sală. I-am zis bărbatului meu că îmi iau copilul și plec. Mi-a zis: “Hai, lasă, că discutăm cu profa”. Am avut nenumărate discuții. Și la telefon, și față în față. I-am zis: “Mă, Ildi, și eu lucrez la școală. Sunt copiii cum sunt, dar asta nu ne dă dreptul să-i jignim, să-i umilim. În meseria noastră, trebuie să îi educăm. Tu ești acolo ca antrenor. Eu vreau să meargă cu plăcere, nu să facă performanță. Dacă e să fie, bine, dacă nu, asta e…”

- Vă cunoașteți cu profesoara?
- Aradul e mic. Noi avem o verișoară primară, pe Monica Brosovszki…Soțul meu este văr primar. Fata mea și-a dorit foarte, foarte mult să facă baschet. Noi mereu îi spuneam: “Toni, gata”. Ea plângea că vrea echipă, că vrea să facă baschet. Ăsta a fost motivul pentru care am lăsat-o atâta vreme. Dar eu am avut discuții nenumărate cu lldi.

- Spuneați că probleme au început de la primul meci. Ați încercat să discutați cu ea atunci?
- La primul meci, recunosc că nu. Am ieșit din sală, am zis că-mi iau fata. Sunt șase ani de discuții, apoi. Când am avut ocazia, i-am spus: “Ildi, nu e ok, nu e ok!”. Am vorbit la Inspectoratul Școlar.

Ildiko Sereș-Prisăcariu își ceartă o elevă la un turneu final. Sursă: FacebooK

"COPILUL MEU A FOST TRAS DE PĂR"

- Ați depus plângere?
- Nu am depus. Tot timpul mi se spunea că dacă ești singură și nu aduci dovezi, nu avem ce să facem. Ce să fac?

- Au fost părinți care au luat atitudine?
- Au fost părinți care și-au retras copiii. Am făcut ședință acum doi ani pentru că la un turneu de U-15, efectiv le-a băgat pe fete în vestiar și le-a spart tabla de cap. Atunci a fost circ foarte mare.

- Le-a lovit?
- Da, le-a dat la fiecare cu tabla în cap până a spart tabla. Le-a dat cu colțul de la tablă.

- Fata dumneavoastră era acolo?
- Nu, fata mea nu a fost acolo. Copilul meu nu a fost bătut. A tras-o de două ori de păr și atât. Atunci, a fost o discuție aprinsă între părinți, dar s-au format două tabere. Unul dintre părinți a vorbit chiar că se poate face dosar penal, dar s-a ajuns la concluzia că să-i mai dea o șansă. Acolo a fost problema. Părinții care au inițiat ședința respectivă au trebuit să-și retragă fetele după o lună.

- De ce?
- Au plecat vreo patru sau cinci fete, campioane. În timpul antrenamentului punea presiune pe ele, era presiune în vestiar. Le-a îndepărtat. Apoi, a rămas însărcinată și toată lumea și-a pus speranțele în faptul că un copil o va schimba. Într-adevăr, după nu a mai lovit, dar jignirile și umilințele au continuat. “Sunteți niște penibile!”, “Mi-e rușine cu voi!”. Fata mea a venit plângând acasă pentru că i-a spus că nu o realizeze nimic în viață.

- Pur și simplu?
- Da. Că e vai de capul ei.

- Psihologii susțin că acest gen de tratament produce efecte în comportamentul viitor al copiilor. Ați simțit o schimbare în comportamentul fetei dumneavoastră?
- Nu pot să zic că era o schimbare. Nu a afectat-o foarte mult pentru că noi am făcut terapie non-stop cu ea. Ajungea la 5 jumătate acasă, își arunca geanta și știam imediat dacă e bai sau nu. Începeam. O oră, o oră jumătate vorbeam cu ea: “Toni, tu nu ești proastă, nu ești tâmpită, nu ești…”. Îi spuneam să asculte doar indicațiile de baschet. Așa au fost ultimii doi ani.

- De ce ați lăsat-o în continuare?
- Și-a dorit foarte mult. În echipă se formează prietenii. Toate prietenele ei sunt de la baschet. Acolo au plâns, au râs. Copilul îmi spunea așa: “Dacă spuneți ceva, eu nu o să pot să mai merg și să fiu cu fetele”. Ne ruga să nu o sunăm și să o lăsăm în pace. Au fost săptămâni întregi când venea plânsă.

INDIFERENȚA PĂRINȚILOR. "UNII SUNT DOCTORI"

- Ați preferat să mergeți mai departe…
- Da, dar ce mă îngrijorează este că sunt părinți cărora li se pare normal. Le tot spuneam: “Măi, nu-i normal, hai să luăm atitudine!”. Nimic.

- De ce credeți că reacționează așa?
- Nu știu. Nu pot să-mi dau seama. Sunt printre ei doctori.

- Și nu spun nimic?
- Nu. Sunt intelectuali. Pentru mine, asta e cea mai mare surpriză. Familie de doctori care acceptă. Le-am zis că nu se poate așa ceva. Mi-au răspuns: “Da, dar uite ce rezultate are!”. Da, dar cu ce riscuri!? Ne era teamă la un moment dat, vorbeam cu bărbati-miu: “Mă, Toni se căsătorește și ajunge în cine știe ce mediu unde o bate bărbatul sau o jignește și o să i se pară normal”. Ne era teamă pe viitor. Nu pot să spun că e afectată psihic, am fost tot timpul lângă ea. Dar mă gândesc la alte fete. În fiecare an, s-au retras patru-cinci copii, din echipe de campioane.

Antrenoarea și o grupă de fete după câștigarea unui titlu. Sursă: Facebook

- Ce v-a determinat să postați pe Facebook?
- Săptămâna trecută, au avut turneul final la U-16. S-au calificat în primele 8 echipe, au plecat luni seara de la Arad, au ajuns marți la București. Le-a cazat pe la două și jumătate, apoi le-a trimis să mănânce la mall, neînsoțite.

- De ce?
- Că ea trebuie să-și culce copilul. Au plecat fetele cu taxiurile de la hotel în nu știu care mall. Eu am sunat-o pe fată și am întrebat-o dacă e profa cu ele. Mi-a zis că sunt singure. După o oră și ceva, îmi sun copilul. “Unde sunteți, ați ajuns la hotel?”. “Nu, că sunt niște fete care vor să vadă finala la Steaua”. Au sunat-o pe profă și i-au zis că fetele vor la meci. Profesoara le-a zis să facă ce vor. I-am zis fetei să nu se despartă de grup. Erau fete de 15 ani singure cu taxiul, s-au plimbat o oră și ceva prin București. Neînsoțite. Un tată a pus mâna pe telefon și a întrebat unde sunt fetele. “La mall”. “Nu, nu sunt la Mall. Se plimbă cu taxiul prin București”. Răspunsul ei a fost: “Și care e problema?”. Eu am plecat miercuri la București cu avionul. Au început meciurile, întâi au mers cu taxiul, ieșeau foarte ieftin. Apoi, le-a cărat cu metroul, o oră și jumătate. Nu a fost la niciun meci…

- Cum adică nu a fost la niciun meci?
- În afară de meciurile ei, nu a fost la niciun meci. Dacă mergi la un turneu final, mi se pare normal să mergi să vezi ce scheme joacă alte echipe. Nu a mers, nu le-a lăsat nici pe fete. Nu mi se pare normal. La meciuri, nu le-a spus niciodată: “Măi, vă faceți de rușine!”. Nu, tot timpul discursul ei era centrat pe ea: “Mă faceți de rușine! Sunteți niște nesimțite. Mă faceți să mă simt penibil”. Nu se mai poate. S-au adunat multe.

- Veți retrage fata de la baschet?
- Nu, nu. Fata vrea să continue. Nu o retrag. Vrea să facă.

- Vă e teamă de represalii?
- Nu, de ce să-mi fie teamă?

- Spuneați că fetele ai căror părinți au fost vocali au fost nevoite să se retragă…
- Nu mi-e teamă. Dar dacă rămâne ea (n.red. - antrenoarea) la echipă, nu știu ce o să facem.

- Adică…
- Nu a făcut ședință oficială că pleacă la București, dar am auzit că va pleca. E angajată până la 31 august la Clubul Sportiv Școlar. Ea nu are post. A încercat să-și facă un transfer, dar a fost refuzată. Nu știu din ce cauză. Va merge la detașare, la final de august.

- Ce însemnă asta?
- Se mută cu postul. Detașată un an de zile în interes de serviciu. Ea este angajată a clubului. Nu știu dacă pleacă sau nu. Dacă rămâne ea la echipă, fata a zis că nu mai merge. Se vor retrage încă patru.

Contactată de Sport Arad după postarea de pe Facebook a Oliviei Brosovszki, antrenoarea Ildiko Sereș-Prisăcariu s-a rezumat să spună: „Nu doresc să intru în detalii și să comentez pe marginea acestui subiect. Părinții au dreptul să spună orice, pentru mine vorbesc rezultatele, venite după o muncă de ani de zile. Eu și așa o să mă mut cu catedra la București, alături de soțul meu, nu cred că mai reprezint o așa mare problemă…”.

Gazeta va prezenta în zilele următoarea noi detalii despre agresiunile la care antrenoarea de la CSȘ Gloria le-a supus pe tinerele sale jucătoare.

Ai fost martorul unor agresiuni asupra copiilor din sportul românesc?

Intră pe nuabuz.gsp.ro și povestește cazul tău.

Spune și tu “Nu Abuz”!

CITEȘTE AICI SCRISOAREA INTEGRALĂ A MAMEI ANTONIEI