Autobiografia atletei Chrissie Wellington, de patru oară campioană mondială la Ironman

Articol de GSP - Publicat marti, 04 august 2015 19:11

La cum istoriseşte britanica Wellington, să alergi kilometri întregi, ba chiar şi să înoţi şi să mergi cu bicicleta - pentru că despre asta este vorba la triatlon - pare floare la ureche

Pentru ea chiar este, căci Chrissie Wellington, acum în vîrstă de 36 de ani, este făcută pentru a alerga. Nu doar la modul sportiv, ci şi prin viaţă. De altfel cartea scrisă de ea se numeşte "O viaţă fără limite" şi vorbeşte despre Ironman, acel sport unde înoţi 3,8 kilometri, pedalezi 180 de kilometri şi apoi alergi un maraton, ca despre deliciul vieţii sale.

Wellington, de fapt, este o dependentă. A ajuns cea mai mare triatletă britanică şi deţinătoare de recorduri mondiale, dar nu toate amănuntele din existenţa ei au fost benigne şi catalizatoare. Decît poate atunci cînd a început să renunţe la ele.

Spre exemplu, o parte importantă din carte este dedicată perioadei lungi în care Chrissie, pe atunci elevă şi studentă, era obsedată de corpul ei. Voia să aibă cel mai frumos corp din lume, fără urmă de grăsime. Abdomen perfect, picioare doar muşchi şi fibră.

"Am fost întotdeauna predispusă la accidente şi am avut un simţ al realităţii nu prea dezvoltat. Am fost înnebunită după sport încă din copilărie, dar nu am dat niciodată dovadă de ceva care să sugereze vreun talent neobişnuit"
Chrissie Wellington

Anorexică şi încăpăţînată

Aşa că soluţia imatură era una singură. Pe lângă alergare, Chrissie Wellington a recurs la respingerea mâncării. Vomitat imediat după masă - aşa, spune ea, avea două plăceri, şi mâncatul, şi menţinerea unui corp suplu. Doar că toate acestea s-au transformat în dereglări grave legate de alimentaţie, care au transformat-o într-un schelet ambulant şi despre care sportiva vorbeşte scandalos. Privind cu ochii tinerei de altădată, Chrissie vorbeşte despre toate prostiile pe care le-a făcut legate de alimentaţie încît îţi vine să crezi că te împinge s-o urmezi. Atîta convingere în cuvintele ei, în modul în care şi-a dus viaţa ani de zile, stricându-şi cei mai verzi ani din viaţă şi ajungînd la un pas de moarte din cauza lipsei hranei.

Noroc că îşi revine repede la ceea ce este azi şi îşi distruge propriul mit de tinereţe, pas cu pas. Acum ştie cît rău şi-a făcut.

Chrissie a descoperit că se află în fruntea clasamentului chiar de la primele curse în care a intrat. Chiar de la bun început, cînd nu avea decît antrenament de amator şi în ciuda faptului că, aşa cum ea declară, a fost mereu predispusă la accidente stupide. Poate chiar acest lucru a ambiţionat-o suplimentar, forţîndu-i calităţile naturale de sportivă talentată. Prima cursă de amatori a venit destul de tîrziu în viaţa ei, în 2004, pe cînd avea 27 de ani. A terminat pe locul 3. În octombrie 2007 a devenit campioană mondială a profesioniştilor la Ironman, în celebra competiţie disputată anual la Kailua Kona în Hawaii, titlu cîştigat de patru ori în carieră.

"O fată venită de nicăieri, împiedicata care preluase conducerea! Trebuia să mă asigur că acesta este doar începutul. Urma să fie un drum al naibii de lung înainte, urmau să apară atât de multe obstacole de depăşit"
Chrissie Wellington

Mărturii din cursă

Iată doar o mostră din felul în care eroina sportului extrem îşi trăieşte cursa: "De-abia trecuse de prînz. Cursa începuse acum cinci ore şi jumătate, în apele oceanului. Dacă totul mergea bine, mai aveam încă patru ore până la linia de sosire. Oficial, la umbră erau peste 32ºC dar aici, pe acest drum deşertic, erau cu siguranţă mai mult de 38ºC. Iar vîntul era cumplit. Pe cînd coboram dinspre vulcan, mă aruncase spre marginea drumului cu o forță cumplită. Era înfricoşător să mergi pe bicicletă, în timp ce vîntul sufla atât de tare din lateral. În plus, te lăsa şi fără haine. Era ca şi cum ai fi concurat într-un cuptor. În câteva ore voi fi din nou aici, dar de această dată pe jos, alergând în maratonul care urma să încheie evenimentul. Va fi şi mai cald atunci. Oare voi mai conduce cursa?"

Viaţă plină

Pe lîngă cariera în sport, Chrissie îşi povesteşte şi experienţa ca lucrător al guvernului britanic, dar şi fascinantele sale călătorii în lume, din Nepal pînă în Australia. Principalul bun întîlnit pe drumurile ei lungi şi bogate sînt oamenii, iar Chrissie nu ezită să-i numească pe mulţi prieteni dragi, chiar dacă viaţa nu i-a mai adus împreună după aceea.