Articol de GSP - Publicat marti, 04 august 2015 18:19
Cel mai rapid om de pe planetă își povestește copilăria, pasiunile și performanțele într-o carte savuroasă, scrisă alături de biograful Shaun Custis
Volumul, editat în România de Preda Publising, are calitatea grafică a unui album fabulos, dar și valoarea sa sentimentală. Fotografiile care îl aduc pe cel mai bun alergător pe care l-a avut vreodată omenirea sînt numeroase, calde, spectaculoase și inedite. Și, alături de multe momente descrise cu un umor care cu siguranță vine de la Bolt însuși, duc la o singură concluzie: cel mai rapid om din lume este, totodată, și cel mai leneș om din lume.
Căci, după cum singur recunoaște Bolt, Jamaica este acel loc unde lenea este admisă, legală, preamărită. Unde, dacă ai două lucruri de făcut, le poți lăsa fără grijă pentru a doua zi. De aici, poate, starturile lente ale superstarului. Sau pasiunea lui pentru petreceri relaxate și pentru somn prelungit.
"Eu, fratele și sora mea avem mame diferite, un lucru cît se poate de natural în Jamaica"
Nume de cod: VJ
Cartea începe cu începutul. Cu viața sa de copil din Trelawny, Jamaica, unde facem cunoștință cu familia, profesorii, prima iubire – cricketul și mici dezvăluiri care ne fac să înțelegem mai bine cultura și poporul din care Usain se trage. Am zis Usain? Am greșit puțin, pentru că, la el acasă, Bolt nu prea răspunde la acest nume. "Cel mai bun prieten al meu era NJ. Mie mi se spunea VJ, așa că era firesc să mă împrietenesc cu NJ. Nu știu de ce mi se spunea VJ, însă conform tradiției jamaicane, părinții și rudele îți pot da un nume de alint. Dacă cineva mă strigă VJ în loc de Usain, cu siguranță e din Trelawny", spune cartea.
"Cînd am început să cîștig bani ca atlet, m-am bucurat nu pentru mine, ci pentru părinții mei"
La început, în cursele de alergare, Usain lua mereu bătăie. Nu pricepea de ce trebuie să muncească din greu la atletism. Așa că prefera să chiulească de la antrenamente și să se joace pe consola Nintendo. VJ – să-i spunem așa – a avut parte de o educație făcută de o mamă tolerantă și de un tată milităros, pe care nu îl iartă nici acum pentru disciplina aplicată. Din antrenamente, talent, jocuri video și mîncare de porc gătită de mătușa Lilly, VJ cucerește în 2002 titlul mondial la juniori. Iar succesul de la juniori îl anunța drept un viitor mare atlet.
Alegeri importante
După aceea însă, cariera lui Bolt a stagnat și s-a împotmolit la Olimpiada de la Atena. Pentru eșecul din acei ani Usain Bolt dă vina direct pe antrenorul lui de atunci, Fitz Coleman, pe care îl acuză fără menajamente că i-a făcut un program prea greu de antrenamente și că nu a ținut cont de accidentările sale, la spate și la picior.
"M-am întors în Jamaica dezamăgit și am fost întîmpinat de un val de critici din partea publicului, care își pusese speranțe foarte mari în mine. Le-am povestit despre accidentarea mea, însă în Jamaica lumea nu înțelege aceste lucruri și nu pune mare preț pe scuze. Mă criticau și căutau alte motive pentru eșecul meu. Lumea vorbea că ieșeam în oraș și nu eram suficient de dedicat sportului", povestește Bolt, care avea atunci 18 ani.
Totul s-a schimbat cînd Usain a avut curajul să renunțe la Coleman și s-a dus să se antreneze cu Glen Mills. Usain istorisește cu umor și atitudine specific caraibiană încercările sale nereușite de a alerga 400 de metri. "E multă muncă. Înseamnă că trebuie să alergi 1.200 de metri, apoi 1.000, apoi 350 și iar 1.200. E nebunie curată. Nu cred că sînt făcut pentru un asemenea volum de muncă într-o singură zi". Iar perspectiva cursei de 800 de metri? "Nu-l veți vedea niciodată pe Usain Bolt alergînd 800 m pentru că asta m-ar omorî".
"Odată chiar am început să învăț spaniolă pentru că, dacă mai știam o limbă străină, puteam să și vorbesc cu alte fete, nu doar să mă uit la ele"
Fast-food-ul pe locul întîi
Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008 au însemnat, de fapt, trecerea la treburi serioase. De aici începe să-și dezvăluie Usain iubirea necondiționată pentru degețelele de pui de la McDonald's, rivalitatea cu Powell și Gay și urcarea sa bruscă în topul popularității pentru milioane și milioane de oameni cărora li se năștea un nou erou care domina pista de viteză, în ciuda faptului că se culca la ora două dimineața.
Își aduce bine aminte cursa de la 100 de metri, cum s-a uitat în stînga și în dreapta, ca de obicei, să vadă cum pornesc adversarii, a recuperat spectaculos. "Nu mă gîndeam să stabilesc un record mondial, ci voiam doar să simt bucuria imensă de a căștiga acea medalie de aur. Am încetinit, mi-am întins brațele și încă mă mai uitam în dreapta în momentul în care mi-am împins pieptul înainte și am trecut linia de sosire". De atunci datează semnul făcut cu mîinile, fulgerul fulgerului Bolt.
"Spre uimirea mea, în timp ce alergam pe turnantă am văzut un fotograf cu un apart greu, cu obiectiv lung, care alerga foarte repede încercînd să ţină pasul cu mine ca să mă poată fotografia"
Aproape de oameni
Apoi au venit celelalte medalii, recordurile mondiale, cele 9,58 secunde țintuite pe tabela la CM de la Berlin, cele 19,19 secunde de la 200 de metri, toate acestea presărate cu momente trăite alături de familie, prieteni, fosta iubită, Mizicann, cu care a stat șapte ani, și, evident, cu fast-food-ul care pare că îi însoțește toate clipele de glorie ale lui Bolt, în ciuda contraindicațiilor trîmbiţate de nutriționiști.
Cartea este vie, autentică, marcată de spiritul uneori copilăros-naiv al lui Usain St Leo Bolt. Atletul este apropiat de public, iar aceste pagini îl apropie şi mai mult. Este un pact de prietenie şi o promisiune, mai ales că nu conţine poveşti de la Jocurile Olimpice de la Londra, din 2012, unde a făcut cu adevărat istorie, devenind primul om din lume care îşi apără titlurile şi la 100, şi la 200 de metri la două Olimpiade consecutive. Faptul că Londra lipseşte din poveste este un minus al cărţii, o mică dezamăgire, care însă ar putea fi compensată într-o zi cu partea a doua a biografiei lui Bolt.
"Mi-am pierdut medaliile de la Campionatele Mondiale. Eram sigur că erau la domnul Peart, managerul meu, iar el credea că sînt la mine. N-am mai dat de ele"
19,19 secundeeste recordul mondial la 200 m, stabilit de Usain Bolt tot la Berlin, în 2009
Persoanele dragi vorbesc
Din cînd în cînd, în carte sînt inserate mărturii ale oamenilor apropiați lui Usain Bolt. Oameni care îl cunosc, de la directoarea grădiniței la care se ducea cu mult înainte de a crește atît de înalt pînă la fosta iubită, sora și fratele, mama care pare de aceeași vîrstă cu el, antrenorul drag. Intervențiile lor completează sincer și nuanțat portretul personajului principal, arătîndu-și discret rolul în viața acestuia. Fratele Sadiki, de pildă, dă dovadă de același umor ca și VJ și spune că el este cel talentat, de fapt, la cricket și tot el cel frumos, la care trag fetele.
Răscruci grele
În 2009, înainte de Mondialele care aveau să-l consacre drept cel mai iute om al planetei, Bolt era să moară. Sau măcar să-şi faulteze grav cariera. "Tocmai îmi intrasem în formă, în aprilie, cînd am făcut un accident cu noul meu BMW M3. Am fost la un pas de moarte", spune el. Fetele care erau cu el în maşină au fost însă mai grav rănite ca el. Însă cînd s-a dat jos din maşină, mulţumit că a scăpat cu viaţă, a călcat în nişte scaieţi care l-au scos puţin din formă.
"Era să-mi pierd şi medaliile olimpice. Le-am pus într-o pungă pe care am uitat unde am lăsat-o. Într-un final le-am găsit"
9,58 secundeeste recordul mondial la 100 m, stabilit de Usain Bolt în 2009, la CM de la Berlin
Usain Bolt Povestea mea - 9.58 Povestea celui mai rapid om din lume
Autor: Usain Bolt, Shaun Custis
Copertă 1: Greg Baker/AP
Editura: Preda Publishing, 2012, 288 pagini
Preţ: 70 RON
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
