Health Talks by GSP Totul despre mâncatul compulsiv: cauze declanşatoare, cum îl identificăm şi cum îl gestionăm + 3 trucuri pentru a scăpa de foamea psihologică

• Această emisiune NU oferă sfaturi medicale sau de nutriție, ci doar prezintă experiența de viață și felul în care văd lucrurile invitații.

- Bine ai venit, Coralina!
- Mulțumesc frumos pentru invitație!

- Cum te-ai gândit la acest program despre mâncatul emoțional? De unde a pornit această idee?
- A pornit din experiența mea cu îngrășatul. Când aveam 20 și ceva de ani, m-am îngrășat foarte mult într-o perioadă foarte scurtă de timp. A fost extraordinar de greu să slăbesc. Am încercat tot felul de diete, care mai de care mai creative și mai extreme. Până când mi-am dat seama că problema nu era de ambiție, ci pe partea emoțională și pe partea psihologică. Am început să le iau rând pe rând, să desfac toată problema aceasta.

- Ce ai făcut mai exact?
- Ușor, ușor am reînvățat totul de la zero. Am stat și mi-am observat obiceiurile alimentare, mâncam în picioare, mâncam la tot felul de ore, mâncam când eram plictisită, mâncam când eram furioasă. Și ușor, ușor am lucrat cu mine. M-am apucat de sport, am avut de reglat foarte multe lucruri. A durat câțiva ani, n-a fost un proces care s-a întâmplat peste noapte, n-a fost o transformare miraculoasă în trei luni de zile. Mi-am dat seama că a trebuit să-mi schimb lifestyle-ul, a trebuit pur și simplu să-mi formez o altă identitate. Apoi mi-am dat seama că eu aș fi avut nevoie de un astfel de program și că e ceva care lipsește pe piața din România. Și că este ceva despre care vreau să vorbesc. A fost o promisiune față de mine, că atunci când o să slăbesc și o să mă mențin, o să fac un astfel de program. Așa s-a născut.

Coralina Chiriac: „Nu e vorba de lipsa ambiției atunci când vrei să slăbești și nu poți”

- Poți să ne spui de la ce a plecat acest obicei de a mânca pe fond emoțional în cazul tău?
- În cazul meu a fost vorba despre o traumă. A fost un an greu pentru familia mea atunci, s-au pierdut foarte multe deodată. Și eu am trăit cu foarte multă nesiguranță. De aici a pornit. Însă partea asta de mâncat emoțional, uitându-mă în spate, a început de când eram mică. Trăim în mediul cultural românesc și dacă plângi ți se dă o prăjiturică pentru a te opri, asta în cel mai bun caz. Acesta a fost fondul în cazul meu.

- Ce este mai exact mâncatul emoțional și cum putem să-l deosebim de foamea fizică normală?
- Mâncăm emoțional atunci când nu suntem disponibili să intrăm în contact cu trăirile noastre din momentul respectiv. De exemplu, dacă ne simțim plictisiți, dacă ne simțim furioși, dacă ne simțim triști. În loc să conținem emoția respectivă, mergem și deschidem frigiderul. Și ușor, ușor în creierul nostru se creează niște conexiuni neuronale. Și creierului îi place foarte mult rutina. El învață că dacă simt durere și mănânc, iar asta mă face să mă simt mai bine, înseamnă că ăsta este modul în care noi o să gestionăm de acum emoțiile. Acesta devine primul nostru impuls. De fapt, oamenii care vor să slăbească au probleme să o facă nu din cauza ambiției. Că noi avem ambiție în multe arii din viața noastră. Ai ambiție să-ți iei un job, ai ambiție să conduci un business, ai ambiție să crești un copil, e clar că nu e vorba de ambiție. E vorba de faptul că ne creăm aceste obiceiuri. Și asta e dificil de schimbat.

- De schimbat aceste obiceiuri nesănătoase în unele sănătoase.
- Exact. Și o mare greșeală pe care oamenii o fac este că vor să schimbe prea multe deodată. Eu am clienți care vin la terapie și îmi spun că vor să slăbească rapid. Din punctul meu de vedere, nu este ceva sustenabil. Și vor să facă și sport de mâine, chiar dacă ei nu au fost la sport de foarte mult timp. Mi-am dat seama că lucrurile nu funcționează în felul ăsta pe termen lung.

Coralina Chiriac, despre cum se manifestă mâncatul emoțional

Coralina Chiriac: „Mâncatul compulsiv are legătură cu emoțiile greu de gestionat”

- Din experiența ta personală și profesională, care sunt cele mai frecvente declanșatoare emoționale pentru mâncatul compulsiv?
- Tot ceea ce ține de zona emoțiilor dificil de gestionat. Foarte mulți oameni mănâncă când se simt frustrați. De exemplu, suntem la job și avem de făcut ceva care nu ne convine. Și atunci ne este mai ușor să mâncăm. Când se simt triști, când se simt în durere, când se simt furioși, când simt că nu pot să-și exprime emoțiile sau că dacă și-ar arăta emoția, s-ar simți într-un anume fel.

- Spuneai mai devreme că atunci când nu ne conținem emoțiile, ne ducem în zona aceasta de mâncat emoțional. Spune-ne mai exact ce înseamnă să ne conținem aceste emoții.
- Atunci când noi suntem mici și simțim tristețe profundă, ne punem pe plâns. În mod ideal, un părinte ar trebui să vină și să ne spună că e OK să fim triști, că e în regulă să trăim emoția. Adică aveam nevoie de un părinte care să ne coregleze. Ăsta e termenul în psihoterapie. Pe măsură ce noi creștem, învățăm că este safe să simțim astfel de emoții. Nu încercăm să le ascundem. Nu ne face să ne rupem într-o mie de bucățele. Dacă părinții noștri nu ne oferă lucrul ăsta, noi nu știm ce să facem cu această tristețe. Avem senzația că dacă o să ne dăm voie să simțim tristețea ca adulți, o să o simțim așa cum o simțeam când eram mici. Când suntem mici, credem că se termină lumea atunci când suntem triști. Dar noi nu mai avem 5 ani. Avem 20, 30, 40 de ani. Și nu ne dăm seama că tristețea vine, dar o să și plece la un moment dat. Adică nu o rămână pentru totdeauna.

Coralina Chiriac, despre alimentele consumate atunci când mâncam compulsiv

- Ai observat dacă există anumite alimente specifice pentru mâncatul emoțional? Mă gândesc că atunci când mâncăm emoțional nu mâncăm broccoli și conopidă.
- Nu. Mâncăm lucruri cu zahăr. Creierului nostru îi place foarte mult zahărul. Adică creierului îi place acel hit pe care îl ia din zahăr. Și alegem dulcele din cauza faptului că dulcele eliberează dopamină în corp. La fel și alimentele grase, gen cartofi prăjiți, burgeri etc.

- Alimente care ne dau acel spike de glicemie.
- Exact, da.

- Care sunt efectele pe termen lung ale mâncatului emoțional? Nu mă refer doar la cele pe plan fizic, care sunt vizibile, ci mai ales în plan mental.
- Conștientizarea faptului că nu suntem liberi în relația cu mâncarea. Noi toți avem o relație cu mâncarea. Când m-am hotărât să slăbesc, am stat de vorbă cu persoane care nu aveau o problemă cu mâncarea, care se simțeau liberi în relația cu mâncarea.

- Ce înseamnă că erau liberi în relația cu mâncarea?
- Adică aveau un lifestyle sănătos, alegeau alimente sănătoase, dar nu excludeau o prăjitură. Pe când oamenii care mănâncă compulsiv și se îngrașă, așa cum eram și eu, au senzația că orice lucru pe care îl mănâncă o să îi îngrașe. Sau mâncăm...

- Cu vinovăție, nu?
- Exact, este un ciclu care se creează, care din păcate este fără sfârșit. Eu mănânc ceva despre care știu la nivel cognitiv că nu este sănătos, dar emoțional nu mă pot abține. Mănânc o prăjitură și simt vinovăție că am mâncat-o și pentru că nu pot să-mi conțin vinovăția, mai mănânc încă o prăjitură.

Coralina Chiriac: „Trebuie să faci alegerile din iubire pentru corpul tău”

- Și este un ciclu nesfârșit.
- Exact, este un ciclu care e foarte dificil de întrerupt, din păcate. Este foarte important să nu mai simți vinovăție că ai mâncat o prăjitură, ci să înveți să alegi din iubire pentru tine și pentru corpul tău. Oamenii se lovesc de un paradox aici. Dacă nu ajungi să-ți iubești corpul așa cum arată acum, nici nu poți să alegi din iubire pentru el. E, așa, un labirint.

- Cum poate fi gestionat mâncatul emoțional? Ce strategii ne poți prezenta?
- Lucrul pe care îl spun clienților mei este să se observe întâi de toate. Cred că primul pas este să ne observăm, să vedem ce se întâmplă de fapt. Hai să nu începem prin a schimba ceva atunci când îți vine să mănânci compulsiv. Hai să vedem mai întâi care sunt emoțiile pe care le ai când îți vine să mănânci compulsiv. Și atunci trebuie să vedem care e motivul pentru care ne vine să mâncăm tot felul de produse nesănătoase. Al doilea pas ar fi să găsesc metode mai bune decât mâncatul prin care eu pot să mă autoreglez. Poate pot să sun un prieten să-i povestesc despre starea mea, poate pot să stau eu cu emoția mea. Poate pot să cer o îmbrățișare. Poate pot să ascult niște muzică. Adică ceva cu care să înlocuiesc cornulețul sau patiseria.

- Dar crezi în aceste mici trucuri cu care putem să ne păcălim? De exemplu, să aștepți 15 minute în care să nu mănânci acel dulce și apoi să vezi că nu mai simți nevoia de a mai mânca dulce.
- Da, chiar cred și am și o poveste amuzantă legată de lucrul ăsta. Și chiar funcționează, iar eu personal o folosesc. La un moment dat, mi-am dat seama că ajunsesem să mănânc seara târziu. Eram foarte ocupată, nu reușeam să mă hrănesc cum ar fi fost sănătos pe parcursul zilei. La 10:30-11 seara mă apuca mâncatul. Și mi-am dat seama că nu așa vreau să îmi trăiesc viața. Și am început să mă gândesc de ce mi se face foame la ora respectivă. Era clar nu fac alegerile corecte în timpul zilei. Sar peste mese sau nu mănânc suficientă proteină. Interesant este că după ce mi-am reglat alimentația, tot îmi era foame la 11 seara. Dar era o foame psihologică. Era o voce în capul meu care spunea: îmi e foame. Și stăteam și mă întrebam, simt cu adevărat foame fizic? Nu, evident. Dar era obișnuința, creierul meu era obișnuit să mănânce la 10:30-11. Am stat câteva zile cu frustrarea faptului că mi-e foame și nu mâncam, chiar vorbeam cu mine. Și după vreo 15-20 de minute, uitam că-mi este foame. Adică chestia asta chiar funcționează. Creierul uită, este atras de altceva. Cred că a durat cam 4-5 zile starea asta de frustrare.

- Ți-ai format obiceiul acesta de a nu mai mânca seara și creierul s-a obișnuit.
- Da. Mai am un exemplu foarte bun cu ciocolata. Pe vremea când aveam mai mulți clienți și lucram mai mult terapie individuală, la ora 4 aveam pauză și în general mâncam ciocolată neagră. Am început cu o bucățică, după care două, după care mai multe, până când mi-am dat seama că îmi formasem un obicei. Și mie nu-mi place chestia asta de obiceiuri alimentare. Adică nu vreau să...

Coralina Chiriac: „Mergeam inconștient spre frigider să mănânc ciocolata de la ora 4”

- Să devii dependentă?
- Da, dependentă de ciocolata de la ora 4. Se făcea ora 4, mie mi se făcea poftă de ciocolată. Și mi-am dat seama de lucrul ăsta și am scos ciocolata din casă. Pe cuvântul meu de onoare, mă duceam teleghidată și căutam ciocolata. Dar mă duceam inconștient. Simțeam o dezamăgire când vedeam că nu am ciocolată în casă. Dar a durat câteva zile și după aia nu am mai simțit nevoia. Sunt niște conexiuni neuronale care se desfac. Creierul o să fie dezamăgit câteva zile că nu mâncăm ciocolată, dar îi va trece, nu stă cu chestia asta.

- Deci o altă strategie ar fi să scoatem din casă mâncarea nesănătoasă.
- Exact. Iar acum, de exemplu, am ciocolată în casă, dar nu mai mănânc neapărat la ora 4.

Trucuri pentru a gestiona mâncatul emoţional

- Mănânci la 5?
- Ha, ha, da. Mănânc dacă am, într-adevăr, poftă de ciocolată neagră. Nu mai e ceva emoțional.

Coralina Chiriac, despre binge eating

- Există legături între mâncatul emoțional și alte tulburări de alimentație?
- Da, asta e o întrebare foarte bună. Există între toate. Îți dau un alt exemplu personal. Am aflat la un moment dat că am binge eating, e vorba tot de o tulburare de alimentație. Când am citit prima dată de binge eating, a fost un șoc când mi-am dat seama că sufăr și de asta.

- Scuză-mă că te întrerup. Ce înseamnă binge eating?
- Când intri într-o zonă în care mănânci până nu mai știi de tine după perioade în care te-ai înfometat. Asta se întâmplă atunci când ții o dietă foarte restrictivă. Nu mănânci în timpul zilei și seara rupi frigiderul în două. La fel și persoanele care mănâncă și apoi merg și vomită, de exemplu. Ține tot de relația de autoreglare cu mâncarea. Iar mâncatul compulsiv aduce foarte multă rușine. Chiar și persoanele care sunt anorexice și nu mănâncă deloc, tot rușine simt. Simți foarte multă rușine față de modul în care arăți. Simți rușine de cine ești, de cum ești, de cum te prezinți în lume.

Coralina Chiriac: „Stresul este unul din factorii principali”

- Este posibil să mâncăm emoțional și din cauza stresului sau a anxietății, nu neapărat a faptului că nu știm să stăm cu emoțiile noastre?
- Da, mulțumesc mult că ai spus asta, fiindcă stresul este unul din factorii principali. Stresul, anxietatea, frica. Stresul joacă un rol important mai ales în zilele noastre.

- Crezi că mindfulness-ul ajută pe partea asta de stres? Ai asemenea tehnici în programul tău care să îi ajute pe clienții tăi?
- Sigur. Mie îmi place foarte mult zona asta de mindfulness. Să stai cu emoția ta și să te observi este o practică de mindfulness. O tehnică foarte simplă este să înveți să respiri. Respirația profundă și ghidată activează sistemul nervos parasimpatic și ne calmează. Mai sunt tehnici de lucru cu corpul. Apoi mie îmi place foarte mult să le creez clienților mei o voce interioară conținătoare și blândă, astfel încât să învețe să se susțină pe ei, să se iubească și să se accepte.

- E foarte interesant ce ai zis pentru că noi de obicei avem o voce care ne spune de cele mai multe ori numai lucruri negative.
- E o voce critică.

Coralina Chiriac: „Dacă vreau să modific ceva în viața mea am nevoie de timp”

- Cum facem să transformăm această voce critică într-o voce conținătoare și blândă?
- Eu le spun clienților mei să se gândească ce le-ar spune prietenul lor cel mai apropiat într-un asemenea moment. De obicei, un prieten adevărat este mai blând cu tine decât ești tu. Și întotdeauna când am început să-mi creez o voce interioară hrănitoare la asta m-am gândit. Prietena mea cea mai bună cum mi-ar spune în momentul ăsta? Cum m-ar încuraja? Ce mi-ar zice? Și atunci acesta este modul în care încep și eu să-mi vorbesc. Apoi trebuie să înțelegem că dacă vreau să modific ceva în viața mea am nevoie de timp și să nu schimb mai multe lucruri deodată. Dacă vreau să creez o voce hrănitoare, să mă centrez cel puțin o lună pe acest aspect. Cam atât timp îi ia creierului să facă conexiuni noi și de durată.

- Funcționează afirmațiile pozitive pe care putem să ni le spunem în oglindă?
- Cred că doar dacă sunt însoțite de sentiment. La mine n-au funcționat neapărat și eu nu cred în ele decât dacă poți să te aduci pe tine în starea emoțională respectivă. Adică dacă te uiți în oglindă și spui mă iubesc, mă iubesc, mă iubesc și inconștientul tău spune contrariul, atunci nu funcționează.

- Dar dacă îți repeți des aceste lucruri, creierul nostru nu începe să le creadă?
- Nu este experiența mea asta. Și atunci nu e o tehnică în care eu să cred neapărat, dacă nu este încărcată de emoție. Dacă te uiți în oglindă, de exemplu, și spui mă iubesc și te uiți la lucruri pe care le iubești la tine și poți să te aduci pe tine în emoția respectivă, atunci poate funcționa. Dar dacă doar o spui, iar interiorul tău crede altceva, nu merge. Dar asta este experiența mea, poate pentru alți oameni funcționează.

Coralina Chiriac: „Dacă nu-ți place sportul și stă cineva cu biciul pe tine, s-a terminat”

- Este mâncatul emoțional o caracteristică a omului modern? Te întreb asta pentru că acum suntem mult mai stresați, avem mâncare multă la dispoziție.
- Studiile arată că oamenii erau mult mai slabi înainte. Cred că este o caracteristică din cauza faptului că foarte multă mâncare pe care noi o consumăm este procesată și conține mult zahăr. În momentul în care mâncarea conține mult zahăr îți trebuie foarte mult prezență ca să poți să te hrănești cât mai sănătos. Și cred că este o caracteristică a omului modern, fiindcă conceptul ăsta de fast food a fost creat tocmai ca să răspundă nevoii de foame foarte rapid. Muncim mai mult, avem timp mai puțin să ne hrănim sănătos și atunci mâncăm haotic. Bunicul meu venea și mânca acasă la prânz și până seara nu mai mânca nimic. Acum e diferit, nu mai avem un program clar pentru mese.

- E vorba și de cum ne organizăm timpul.
- Exact. Ține de organizare, ține de faptul că nu prioritizăm un lifestyle sănătos. Îți dau un exemplu despre relația mea cu sportul. Nu mi-a plăcut sportul, am crescut cu ideea că nu sunt bună la sport. Ceea ce era fals. Și când am decis să fac sport, m-am gândit ce mi s-ar potrivi și am ales pilates. Am ales antrenori cu care am rezonat foarte mult și care să nu stea cu biciul pe mine. Dacă nu-ți place sportul și stă cineva cu biciul pe tine, s-a terminat. Și m-am dus și am vorbit cu oamenii care fac sport și i-am întrebat unde găsesc motivație să meargă la sport. Eu găseam toate motivele să nu mă duc. Că mi-e somn, că n-am dormit, că am treabă, că am de scris un raport, că am clienți, că o să mi se strice părul și machiajul, absolut toate scuzele le găseam. Și atunci unul dintre antrenori mi-a spus că nici el nu are tot timpul acest entuziasm de a merge la sală, dar este ceva nenegociabil. Și m-a lovit chestia asta. Mi-am dat seama că la fel cum este nenegociabil să mă spăl pe dinți, la fel trebuie să fie și mersul la sală. Și atunci am găsit sporturi care să-mi placă, sporturi care să mă motiveze. Acum este nenegociabil să fac mișcare cel puțin 20 de minute pe zi. Fie că fac pilates, fie că fac dans, fie că fac unul din sporturile la care mă duc, fie că mă duc la sală, fie că merg pe jos. Că sunt suficiente, că nu sunt suficiente, nu știu, dar mi-am format acest obicei.

- E un început.
- Da, acesta este barometrul meu cu mine, mersul la sală nu mai este negociabil. O fac și când merg în vacanțe, a devenit o parte din ceea ce fac zilnic. Am început să văd beneficiile după o lună de mers la sală. Mie nu mi se pare sustenabil să îi spui cuiva care trebuie să slăbească că trebuie să țină nu știu ce dietă, să meargă la sală de 3-4 ori pe săptămână. Sunt prea multe lucruri deodată, care vin cuplate și cu faptul că persoana respectivă nu se poate conține emoțional, simte rușine. E prea mult, mai ales că oamenii mai au un job, copii, rate la bancă. Și atunci eu cred foarte mult în obiceiuri mici, ținute a la long, care știu sigur că impactează, fiindcă asta am văzut că funcționează și la mine, și la clienții mei.

Coralina Chiriac, despre cum putem să ajutăm o persoană care mănâncă emoțional

- E interesant ce mi-ai spus pentru că am citit o carte despre istoria exercițiilor fizice și autorul exact asta spunea, că noi nu suntem făcuți să facem sport. Creierului nostru nu îi place și atunci ne găsim multe scuze.
- Așa e. Eu am încercat întâi să îmi formez obiceiul de a merge la sală, să îmi creez identitatea de persoană activă. Nu m-am gândit ce fac la sală, important e să merg. Și așa am făcut loc sportului în viața mea și am putut să văd că după o sesiune de mers la sală mă simt foarte fresh, mă simt foarte energizată, gândesc foarte clar, am un tonus foarte bun. Și mai e și sentimentul de satisfacție pe care îl ai pentru că ai grijă de corpul tău. Nu am avut așteptări nerealiste, nu m-am mai focusat pe slăbit nu știu câte kilograme, ci focusul meu a fost să mănânc sănătos pentru că vreau să trăiesc mult și bine, să nu fac tot felul de boli, și vreau să fac sală fiindcă consider că este ceva care mă ajută și îmi susține viața, îmi susține hobby-urile pe care mi le-am ales și pentru care am nevoie de condiție fizică.

- Da, pentru că de fapt despre asta e vorba, nu e vorba de slăbit, ci despre sănătate până la urmă.
- Da, și asta e o schimbare de mentalitate pe care trebuie să o facem. Și din acest motiv programul inițiat de mine se numește "Slăbește pentru totdeauna", tocmai pentru că această schimbare de identitate și de mentalitate o faci pentru totdeauna.

- Ce se întâmplă în cazul în care avem un prieten sau un apropiat pe care îl observăm că mănâncă emoțional. Cum putem noi să-l ajutăm? Știu că este foarte greu să ajuți pe cineva în momentul în care suferă de o dependență de orice fel.
- Cred că e foarte important să mergem cu blândețe spre el sau spre ea. Nu are rost să îi spunem și noi că s-a îngrășat și să venim și cu mai multă rușine, pentru că și persoana respectivă vede când se îngrașă. Mai degrabă să o întrebăm ce se întâmplă cu ea, ce se întâmplă în viața ei, să o întrebi ce poți să faci pentru ea, dacă are nevoie de ceva de la mine, dacă are nevoie să vorbească despre asta cu cineva.

- Nu prea facem asta de obicei, mai degrabă venim tot dintr-o zonă critică.
- Da, așa e. Pentru că și noi am fost criticați, asta e vocea pe care noi am internalizat-o, o voce critică. Am clienți care îmi spun că dacă nu ar fi critici cu ei nu ar mai face nimic. Și nu e chiar așa, mă dau tot pe mine ca exemplu. Când am reușit să fac această schimbare, când vocea mea a devenit hrănitoare, am reușit să fac mult mai multe lucruri decât înainte.

- Da, asta e o minciună pe care o credem, că în momentul în care nu mai suntem critici cu noi și cu ceilalți, atunci ne lenevim.
- Eu nu am experimentat asta și niciunul din clienții mei nu a experimentat asta. Mie mi se pare că acest crescut cu biciul este un abuz emoțional. Un copil înflorește cu blândețe, când e expus la blândețe și răbdare. Și e important să avem această blândețe și răbdare inclusiv față de noi, față de procesul de a slăbi.

Coralina Chiriac: „Le spun clienților mei să aibă răbdare”

- Cam cât timp consideri tu că avem nevoie pentru a construi o relație sănătoasă cu mâncarea?
- Cu mâncarea și cu sportul, eu aș da timp cel puțin 4-5-6 luni ca să începem să vedem rezultate. Le spun clienților mei să aibă răbdare, să caute un sport care le face plăcere. Ajungem mult mai departe dacă o facem dintr-o zonă de plăcere decât dintr-o zonă punitivă.

- Există vreo diferență între mâncatul emoțional la femei și la bărbați?
- Eu nu am observat neapărat o diferență. Mi se pare că se întâmplă la fel. Doar că în cazul bărbaților e mai dificil să îți arate emoțiile, nu sunt încurajați să o facă. Bărbaților le vine mai greu să vorbească despre asta cu alți bărbați, e posibil să se uite ciudat la tine, să ți se spună că îți dai cu reveneală.

Coralina Chiriac: „Orice schimbare pe care noi o facem va veni cu frustrare”

- Care ar fi primul pas de conștientizare pentru o persoană care își dă seama că s-ar putea să intre într-o zonă din asta de mâncat emoțional?
- I-aș invita să vadă ce îi doare, ce îi supără. După care i-aș invita să vadă ce resurse au, ce opțiuni. Fie să înceapă un proces terapeutic, fie să stea de vorbă cu părinții, cu prietenii, cu partenerul de viață. Să vadă cum pot să găsească suport și susținere. Și mai este ceva important, disponibilitatea de energie psihică și emoțională pe care o au. Dacă ai doi copii mici, un job, o relație dificilă în familie, e foarte greu să mai ai energie emoțională și psihică pentru schimbare. Dacă toată energia ta e prinsă, e nevoie să renunți la ceva. Poate găsești pe cineva care să te ajute cu curățenia în casă, pe cineva care să te ajute cu copiii. Mai ales că orice schimbare pe care noi o facem va veni cu frustrare. Eu nu am făcut niciodată o schimbare în viața mea care să-mi fie confortabilă 100%. Și atunci ai nevoie de disponibilitate psihologică și emoțională ca să simți disconfortul respectiv și să treci prin el.

- Crezi că social media sau filmele influențează acest mâncat emoțional?
- Cu siguranță. Un exemplu clasic e când vedem în filme că atunci când ești trist, mergi și mănânci o cutie de înghețată. Și acesta nu e primul nostru răspuns biologic. Adică la stres biologic, primul răspuns al corpului este să nu mănânce. E un răspuns învățat acesta. Și cred că de acolo îl învățăm. Mai cred că avem foarte multe legături cu mâncarea prin prisma faptului că suntem obișnuiți să celebrăm cu mâncare zilele de naștere, celebrăm Crăciunul cu multă mâncare etc. Țin minte că prima dată când am slăbit 10 kg, primul meu impuls a fost să sărbătoresc ieșind la masă. Și am avut așa un moment de gândire, că nu pot să sărbătoresc că am slăbit mâncând.

- Dar în cazul rețelelor de socializare?
- Aici problema e alta. Urmărim vedete care arată într-un anume fel. E nevoie să arate așa în această industrie. Și depun mult efort și timp pentru asta și e foarte dificil ca femeie să ții pasul cu asta. Timpul de care dispune o asemenea persoană pentru a arăta așa este foarte diferit față de timpul unei mame cu un copil și cu un job. Și ajungem să punem multă presiune pe noi ca să arătăm într-un anume fel și asta vine cu rușine. Trebuie să fim conștienți că dacă te apuci de sport, ar fi minunat să arăți ca antrenorul tău de fitness, dar trebuie să stai în sală toată ziua pentru asta. Adică trebuie să avem niște standarde un pic mai realiste.

Coralina Chiriac: „Recomand tuturor cartea Revoluția glucozei”

- În încheiere, ai putea să ne recomanzi o carte pe care să o citim legat de acest subiect?
- Da. Există o tipă nutriționist, franțuzoaică, mie mi-a plăcut foarte tare. Din păcate, îmi scapă numele ei în momentul ăsta, dar cartea se numește Revoluția glucozei.

- Are un nume greu de reținut, Jessie Inchauspe.
- Exact. Glucose goddess e pe Instagram. Mie mi-a plăcut foarte mult și mi-au plăcut principiile ei. Este și medic, are cercetări în spate.

Emisiunea integrală cu Coralina Chiriac

- Ai observat că în toate filmulețele ei de pe YouTube și în cărțile ei, totul vine dintr-o zonă de blândețe și de iubire de sine, exact cum ziceai tu. Nu vine și spune trebuie să faci chestia asta, nu trebuie să te pedepsești, nu trebuie să fie totul strict.
- Da, de asta o și recomand.