POLITICĂ ȘI SPORT „Mi-a furat viața!” » America îl plânge pe Jimmy Carter, dar o decizie a fostului președinte a prăbușit speranțe, cariere, poate chiar sporturi întregi: „Nu-mi venea să cred ce ne cere”

Un strop de context istoric - SUA au decis să ignore Jocurile Olimpice din 1980, organizate de capitala rusă Moscova, din cauza intervenției militare sovietice în Afghanistan. După cum notează Washington Post, Jimmy Carter a recunoscut mai târziu că aceasta a fost „una dintre cele mai dificile decizii pe care a trebuit să le iau ca președinte”.

Cei afectați de această hotărâre sută la sută politică, în plin Război Rece, spun însă că pentru ei, ca sportivi, viața și cariera s-au oprit acolo.

În 1980, Gene Mills spera la titlul olimpic la lupte

„Jimmy Carter mi-a furat viața”, a declarat Gene Mills, care, la vremea respectivă, era unul dintre cei mai buni luptători din lume. „Asta era viața mea, iar el mi-a răpit-o”.

Cu peste 40 de ani în urmă, întreaga energie a lui Mills se concentra asupra pregătirii pentru Jocurile Olimpice de vară. La Jocurile Olimpice de iarnă, desfășurate tot în 1980, pe „teren” american, la Lake Placid, echipa SUA câștigase turneul de hochei pe gheață, unde favoriți erau sovieticii, declarându-și astfel hegemonia pe un domeniu care de obicei reprezenta mândria și gloria Moscovei.

La JO de vară, americanii voiau să facă același lucru. Doar că Jimmy Carter s-a opus visului lor, acela de a-i depăși pe ruși la ei acasă.

Decizia de a boicota JO de la Moscova, una dintre cele mai controversate ale președintelui Carter, a însemnat că sute de sportivi - gimnaști, luptători, înotători - nu au mai avut ocazia de a-și trăi cel mai important vis - visul olimpic.

„Carter voia să neutralizeze economia rusă ca pedeapsă pentru intrarea sovieticilor în Afghanistan”, a rememorat Mills. „Însă eu nu cred că a meritat. OK, ai vrut să distrugi economia rusă, dar ai reușit să-mi distrugi mie viața”.

Ediția din 1980 este singura din istorie la care sportivii din SUA au lipsit

Statele Unite participaseră la toate edițiile JO dinaintea celei de la Moscova, așa cum au participat și la toate edițiile de după aceea. Casa Albă a luat acea decizie nu dintr-odată, ci de-a lungul mai multor luni ale anului 1980.

În vreme ce sportivii se antrenau, oficialii își evaluau opțiunile. În decembrie 1979, armata rusă invadase Afghanistanul, cu intenția de a impune un regim prosovietic. Statele Unite ale Americii, aflate în plină criză a ostaticilor în Iran, a condamnat imediat intervenția și a suspendat livrarea de armament, anunțând că vor aplica și alte sancțiuni.

„Pentru Uniunea Sovietică, Jocurile Olimpice de la Moscova au însemnat mult mai mult decât un eveniment sportiv”, scria Jimmy Carter în volumul său de memorii, „Keeping Faith”, publicat în SUA în 1982.

„Erau triumful comunismului și dorința de a demonstra celorlalte națiuni ale lumiică sovieticii reprezintă adevăratul spirit al vechilor Olimpiade”, explica fostul președinte american.

Pentru președintele Jimmy Carter, decizia boicotului olimpic a fost cel mai dificil de luat

La numai o săptămână după ce trupele sovietice ajunseseră în Kabul, Carter scrisese deja în jurnalul său privat despre boicotul olimpic și despre embargoul asupra cerealelor, considerându-le pe ambele drept „cele mai dificile sancțiuni”.

„Înclin spre embargoul în privința vânzării de cereale, dar boicotul olimpic mă tulbură cel mai profund. Ar fi cea mai mare lovitură pentru sovietici”, a scris Jimmy Carter pe 2 ianuarie 1980.

Nouă zile mai târziu, părând că se luptă cu deciziile sale, a scris în jurnal despre alternativa la ideea boicotului: „Vom căuta să mutăm locul de desfășurare a Jocurilor Olimpice”.

Pe 18 ianurie 1980, Carter nota din nou în jurnal: „Vom căuta locuri alternative și vom susține financiar acest efort. Ne vom exprima dorința ca Jocurile Olimpice să fie găzduite în mod permanent de Grecia, începând cu 1984. Îmi voi dezvălui această poziție oficială duminică, la întâlnirea cu presa”.

Până pe 15 februarie însă, președintele Carter își schimbase total planurile. Atunci i-a dat un ultimatum lui Robert J. Kane, șeful Comitetului Olimpic American din acea vreme.

„Având în vedere că Comitetul Internațional Olimpic vrea să meargă mai departe cu Jocurile Olimpice de la Moscova, am decis că, dacă trupele sovietice nu se retrag în totalitate din Afghanistan până pe 20 februarie, SUA nu vor trimite niciun sportiv la Olimpiadă”, a afirmat atunci Jimmy Carter.

Anita DeFrantz își mai dorea un ultim trofeu olimpic la canotaj

Jocurile Olimpice se desfășoară o dată la patru ani și durează două săptămâni și jumătate, însă sportivii se pregătesc o viață întreagă pentru această competiție.

În 1980, Anita DeFrantz avea 27 de ani și făcea parte din delegația de canotaj a SUA. Cucerise o medalie de bronz cu patru ani mai devreme, la Montreal, iar acum își dorea o ultimă șansă la aur.

Anita își luase concediu fără plată de la firma de avocatură din Philadelphia unde lucra pentru a-și urma visul olimpic.

„Nu voiam să am niciun regret”, a declarat cantotoarea. „Știam că va fi ultimul meu an ca sportivă”.

Craig Beardsley nu a crezut nici până în ultimul moment că SUA vor urma planul boicotului

Înotătorul Craig Beardsley era, în 1980, deținătorul recordului mondial la 200 m fluture. Nu prea era interesat de frământările politice ale anilor '80 și habar nu avea în ce măsură îi vor afecta acestea cariera.

„Auzeam zvonuri despre boicot. La început, nu credeam că această idee va fi luată în serios. Niciunul dintre noi, sportivii, nu ne imaginam că acest plan va prinde viață. De ce să se întâmple așa ceva?”, a spus Beardsley.

Rușii nu și-au retras trupele din Afghanistan, așadar Casa Albă s-a ținut de cuvânt. Pe 9 februarie 1980, cu numai câteva zile înainte de începerea JO de iarnă de la Placid, Cyrus Vance, pe atunci secretar de stat, a repetat avertismentul pe care președintele Carter îl adresase CIO.

„Vreau să clarific poziția guvernului meu”, a declarat Vance. „Ne vom opune participării oricărei delegații americane la orice ediție a Jocurilor Olimpice găzduite de vreo capitală a unei națiuni invadatoare”.

Nici CIO nu a luat în seamă protestele americanii și a decis ca Moscova să rămână gazda Olimpiadei din 1980.

Mulți oameni din jurul președintelui Carter nu au fost de acord cu decizia SUA de a boicota Jocurile Olimpice de la Moscova

Deși președintele Carter a transmis Comitetului Olimpic American că „decizia sa este împărtășită de majoritatea copleșitoare a membrilor Congresului și poporului american”, un memoriu trimis pe 15 februarie de Alonzo McDonald, șeful personalului de la Casa Albă, consilierului juridic Lloyd Cutler indica faptul că o parte dintre oamenii din jurul președintelui nu erau deloc de acord cu o astfel de hotărâre radicală.

McDonald a scris: „Nu cred că aceasta este o situație câștigătoare. Cred însă că suntem foarte aproape de a încălca niște granițe; lucrurile o pot lua pe un drum negativ, care ne-ar putea împiedica să ne atingem obiectivele și i-ar putea dăuna poziției președintelui. Poate că mă înșel, dar mi-e teamă că ne forțăm prea tare norocul”.

În această situație, sportivii nu aveau prea multe de spus. Continuau să se antreneze și sperau ca politicienii să nu-și urmeze planul până la capăt.

„Mă gândeam că mergem acolo, ne antrenăm, îi batem măr pe comuniști și le luăm medaliile”, a spus Mills. „Nu-mi venea să cred că președintele vrea să renunțăm la toate astea, știind că noi de-abia așteptam să reprezentăm Statele Unite”.

Sportivii nu înțelegeau pe deplin și nici nu voiau să înțeleagă toate nuanțele politice și manevrele de culise

„Aveam 19 ani, ce știam eu?”, s-a întrebat Beardsley. „La momentul respectiv credeam sincer că, dacă asta vor conducătorii noștri să facă, atunci le voi susține inițiativa, pentru că e spre binele tuturor. Prea târziu m-am documentat și mi-am dat seama de inutilitatea acelui gest”.

Conform unui sondaj de opinie, 2 din 3 americani susțineau ideea boicotului olimpic

Ultimatumul lui Jimmy Carter a trecut, CIO a păstrat Moscova ca oraș-gazdă al JO din 1980. „A trecut termenul-limită pe care-l dăduserăm pentru retraherea trupelor armate sovietice”, nota Carter în jurnal pe 20 februarie. „Așa că am anunțat că SUA nu vor lua parte la Jocurile Olimpice de la Moscova”.

Anita DeFrantz își amintește că își sărbătorea ziua de naștere când Carter a apărut la televizor. „M-am apropiat de televizor ca să aud mai bine. Spunea că nu va trimite la Moscova nici sportivi, nici public”, a rememorat fosta canotoare, care, ulterior, a dat în judecată USOC pentru decizia de a nu merge la Jocurile Olimpice.

„Știam că e greșit. Știam că guvernul federal nu trebuie să intervină peste obiectivele și destinele cetățenilor”, a declarat sportiva.

„Visam să rămân între patru ochi cu președintele Carter. Dar probabil aș fi ajuns la închisoare”

Luptătorul Gene Mills spune că nu știe cum ar fi fos existența sa dacă ar fi fost lăsat să concureze la Moscova. E convins că ar fi devenit campion olimpic și că a ratat contracte serioase de sponsorizare.

În schimb, și-a dus viața ca antrenor, cu mai puțin de 4.000 de dolari pe ani, iar accidentările nu i-au permis să ia parte la Jocurile Olimpice din 1984, desfășurate la Los Angeles.

„La acel moment aș fi dat orice să fiu închis într-un vestiar cu Carter. Probabil că azi aș fi fost în închisoare”, nu s-a ferit să declare Gene Mills.

În luna martie a anului 1980, Carter a invitat mai mulți sportivi de top la Casa Albă. Aceștia sperau că-l pot convinge pe președinte să se răzgândească.

Când Carter a intrat în salon, nimeni nu s-a ridicat în picioare și nici nu a aplaudat. În plus, președintele s-a grăbit să-i anunțe că avea de gând să-și urmeze planul privind boicotul.

„Voi pune interesul național înaintea intereselor personale”, a spus atunci Carter, „chiar dacă oameni pe care-i iubesc și-i admir, cum sunteți voi, veți fi dezamăgiți și sacrificați. Nu e o decizie ușoară, pentru că vă apreciez profund și sincer.

Înțeleg cum vă simțiți și m-am gândit mult la acest moment când va trebui să vă întâlnesc. Sunteți sportivi și antrenori talentați, iar unii dintre voi ați muncit peste un deceniu ca să ajungeți printre cei mai buni din lume. Știu ce înseamnă pentru voi Jocurile Olimpice și vă înțeleg dezamăgirea”.

Demersul Statelor Unite ale Americii a fost îmbrățișat de alte 64 de țări, printre care Japonia, Germania de Vest, China și Canada.

URSS și-a luat revanșa: nu a trimis sportivi la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, din 1984

Ca răspuns, URSS a anunțat, în mai 1980, că va boicota Jocurile Olimpice de la Los Angeles, din 1984, totodată deplângând „sentimentele șovine și isteria antisovietică provocate în Statele Unite”.

La JO de la Moscova, URSS a cucerit 195 de medalii, cu 69 mai multe decât orice altă țară.

În jurnalul său, Jimmy Carter a notat pe 22 iulie 1980: „Jocurile Olimpice par să se transforme într-o mare farsă. Sovieticii câștigă toate medaliile de aur, în afară de cele de la înot, unde le cucerește Germania de Est”.

Criză de identitate pentru cei care ar fi trebuit să meargă la JO de la Moscova: „Noi suntem sau nu sportivi olimpici?”

Pentru unii dintre sportivii americani văduviți de participarea la Jocurile Olimpice de la Moscova, acest moment de istorie a trecut destul de repede în uitare, pentru că au ajuns în lot și pentru JO din 1984.

Alții poartă și azi în suflet dezamăgirea, furia și sentimentul că li s-a furat ceva extrem de important.

Fostul înotător Craig Beardsley spune că în prezent nu-i mai poartă nicio ranchiună fostului președinte.

„Cred că a fost o decizie greșită din partea lui, dar cu toții luăm uneori decizii greșite. Însă noi, cei din lotul pentru Moscova, nu prea știm exact cine suntem.

USOC ne recunoaște drept sportivi olimpic, pentru că am câștigat selecțiile olimpice, dar CIO nu. Este întrebarea la care nu ne-a răspuns nimeni niciodată”, a spus Beardsley.

Anita DeFrantz are o altă perspectivă. „Nu am avut niciodată impresia că ei știu ce fac. Nu am avut niciodată impresia că au înțeles semnificația profundă a acestui lucru, al faptului că, astfel, noi nu vom mai exista.

Pentru că noi nu existăm în universul olimpic. Bărbații și femeile care nu au concurat niciodată la Jocurile Olimpice nu sunt sportivi olimpici”, crede fosta canotoare americană.

Boicotul SUA la JO de la Moscova 1980 nu a avut niciun impact asupra prezenței URSS în Afghanistan. Trupele ruse nu s-au retras de acolo decât în 1989.

Cei mai mulți experți în politică și sport cred mai degrabă că această acțiune au stricat Jocurile Olimpice de vară, au distrus grav relațiile Statelor Unite ale Americii cu mare parte a comunității olimpice și a fost un obstacol real pentru dezvoltarea unor sporturi în SUA.

În iulie 1980, peste 450 de sportivi care ar fi putut participa la JO de la Moscova, dar nu au ajuns niciodată acolo, au primit decorații pe treptele Capitoliului.

Cu acea ocazie, Tom Evans, congresman din partea statului Delaware, spunea: „Jocurile Olimpice de vară din 1980 vor intra în istorie mai degrabă pentru națiunile care nu au participat decât pentru cele prezente acolo. Aceste medalii ne vor aminti, nouă și generațiilor următoare, că noi, ca națiune, nu vom da nicicând uitării principiile care vorbesc lumii despre libertate. Nici măcar de dragul medaliilor olimpice de aur, argint și bronz”.