Articol de GSP - Publicat joi, 22 septembrie 2022 19:02 / Actualizat joi, 22 septembrie 2022 20:03
Mihai Neșu (39 de ani) a fost invitatul lui Cătălin Țepelin, redactorul-șef al Gazetei Sporturilor, în cea de-a 8-a ediție a podcastului „Profu' de Sport”. Fostul internațional „tricolor” i-a transmis un mesaj emoționant lui Alje Schut (41 de ani), fundașul olandez care l-a accidentat involuntar.
- GSP a lansat în luna iulie o nouă producție video: podcastul „Profu' de sport”, o serie de dialoguri relaxate și spectaculoase cu oameni importanți din fenomen. Precedenții invitați au fost Gică Popescu, Ovidiu Ioanițoaia, Cătălin Oprișan, Mihaela Buzărnescu, Cristian Tudor Popescu, Orlando Nicoară și Emil Grădinescu
- Mihai Neșu, prin intermediul Fundației pe care o conduce, luptă să construiască un centru de recuperare pentru copiii cu dizabilități, lângă Oradea. Pentru a-l ajuta, poți trimite SMS cu mesajul CRED la numărul 8844. Vei dona lunar suma de 2 euro.
Pe 10 mai 2011, în urma unui contact banal la antrenamentul lui Utrecht cu Alje Schut, Mihai Neșu s-a ales cu o vertebră cervicală ruptă şi o viaţă petrecută în căruciorul cu rotile. „Bichonul” nu are pic de resentimente pentru fostul lui coleg. Îl privește cu empatie și speră ca amintirile să nu îl bântuie.
VIDEO Mihai Neșu: „Alje Schut mi-a făcut, involuntar, un mare bine”
- De Alje Schut, cel cu care te-ai ciocnit când s-a întâmplat accidentul, mai știi ceva?
- Nu mai știu, n-am mai vorbit cu el de ceva timp. Acum câțiva ani am vorbit cu el, era atunci, poate e și acum, șeful scouterilor de la FC Utrecht.
- Tu ai trecut peste momentul ăla, nu l-ai învinovățit. Cum crezi că a trecut el peste asta? Crezi că a scăpat de coșmaruri până la urmă?
- Sper! Cred că i-a fost foarte greu. Am mai zis eu într-un interviu, cred că el nu știe ce bine mi-a făcut întâmplarea asta. Nu el, propriu-zis, că el n-a avut nicio vină, ci întâmplarea asta. În contabilitatea vieții mele, ce s-a întâmplat e un plus, chiar dacă la prima vedere pare ceva rău și greu de dus. Dar eu sunt convins că la sfârșitul vieții, când vom trage linie, cred că o să fie cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat. A avut o turnură foarte drastică asupra vieții mele, m-a ajutat să am o viață bună acum. Știu că lui i-a fost foarte greu atunci, după accident, dar acum sper să să fi trecut peste asta, are și el o familie frumoasă. Eu niciun gând n-am avut atunci, după accident, să învinovățesc pe cineva pentru ce mi s-a întâmplat.
- Ai așa, o doză ușor inexplicabilă de bunătate și de acceptare...
- Așa a fost să se întâmple. E clar că n-a avut nicio vină. Așa a fost să fie! Primii ani au fost grei, normal, că nu voiam să accept. Dar nu dădeam vina... deși eu eram supărat, cum am zis, pe mulți oameni și pe multe lucruri, dar nu, nu și pe el. În jurul meu eram supărat pe tot felul de situații, dar era numai din cauza mea, că oamenii din jur n-aveau nicio vină, ei voiau numai să mă ajute.
- Apropo de amintiri comune, îmi aduc aminte că la două sau trei zile după ce ai venit la Steaua, în noiembrie 2000, ai avut o accidentare foarte gravă, provocată de Stelian Carabaș la un antrenament.
- Da, m-am întâlnit cu el. A fost întâmplarea aia, dar ce să faci? A fost demult. Și atunci, am trecut peste ea destul de repede.