Articol de Răzvan Luţac - Publicat joi, 22 septembrie 2011 00:00 / Actualizat joi, 22 septembrie 2011 16:57
În urma dezbaterilor de pe site-ul gsp.ro, o mare masă de oameni a acuzat actuala generaţie că este mult prea ataşată de internet şi ignoră cu desăvîrşire activităţile sportive.
În urma dezbaterilor de pe site-ul gsp.ro, o mare masă de oameni a acuzat actuala generaţie că este mult prea ataşată de internet şi ignoră cu desăvîrşire activităţile sportive.
Din mărturiile celor din generaţia născută după Revoluţie, au rezultat cîteva probleme, una dintre cele mai grave fiind lipsa locurilor în care se pot practica activităţi sportive. Şi pentru că fotbalul s-a născut în curtea şcolii, vom prezenta cîteva mărturii ale unor liceeni din diferite oraşe ale ţării.
"Vrem fotbal? Plătim!"
Paul are 16 ani şi frecventează cursurile unui liceu din Baia Mare. “Mai jucăm fotbal la şcoală, dar foarte rar şi doar în timpul orelor. În rest, sala de sport este închisă şi închiriată, dar nu pentru fotbal, ci pentru volei, tenis sau handbal. În curte, mai jucăm tenis de picior, de mai mult nu avem loc.
În faţa blocului nu mai avem unde să jucăm. Pe la alte licee, cum ar fi cel cu program sportiv, Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” sau Liceul Industrial “Anghel Saligny”, sunt terenuri de fotbal cu iarbă sintetică. Vrem să jucăm fotbal? Plătim! 80 de lei ora. Cam mult, cu greu ne adunăm cîte 12-13 şi plătim pînă în 10 lei fiecare.”, a declarat Paul pentru gsp.ro.
„Nu au teren, dar au loc pentru fumat"
Piteştiul este unul din principalele surse de jucători pentru echipele de top din România, dar şi pentru echipa naţională de fotbal. Cu toate acestea, cea mai prestigioasă unitate de învăţămînt din oraş, Colegiul Naţional “I.C. Brătianu”, la care au absolvit nume mari, precum poetul Ion Minulescu, academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, criticul literar Vladimir Streinu sau Carol Corbu, campion european la triplusalt, nu dispune de un teren de sport.
„În Brătianu nu se joacă fotbal decît la ore, în sală. În curte? Nici vorbă! Nu au nici măcar un teren. Bine, au un loc special amenajat pentru fumat, dar teren de fotbal nu au. Prietenii mei joacă pe un teren din pădurea Trivale.”, ne-a spus Mihai, un piteştean care a terminat liceul în această vară.
Nici în Capitală situaţia nu este roz
În ultima vreme, pe lîngă şcolile bucureştene au apărut săli de sport, menite să le insufle elevilor dragostea către educaţia fizică. „La şcoala cu numărul 143, există o sală, nou-nouţă, dar fotbal se joacă cu chiu, cu vai. Pe la orele de sport, dar atunci se fac altele, nu se joacă fotbal.
La Liceul Penticostal Emanuel, nu e teren, iar sala de sport e micuţă, nu se poate juca fotbal acolo. Cînd avem chef, mai dăm o fugă pînă în Parcul Tineretului, dar mai mult ne ia să facem drumul pînă acolo şi înapoi”, a mărturisit Andrei.
În liceele de top din Bucureşti, se organizează campionate de fotbal între clase, dar, cîteodată, apar şi probleme. “În primăvară, pe cînd disputam campionatul liceului la fotbal, ne-am trezit că s-au scos porţile de pe terenul din spate.
Cum în sală nu puteam juca fotbal decît la ore, am abandonat acest campionat în faza sferturilor de finală. Am vrut să îl reluăm în toamnă, dar, surpriză!, nu au fost montate porţi noi. E mare păcat”, a spus Gabriel, absolvent al „Colegiului Naţional de Informatică Tudor Vianu”.
Soluţia de avarie
Dorin este elev la o şcoală din Bucureşti. Îi place fotbalul de mic copil, dar nu îl poate practica ca la carte în incinta şcolii: “Porţi nu avem. Jucăm cu pietroaie sau, în cel mai rău caz, cu ghiozdane în loc de porţi. Minge nu mai folosim, deoarece ne-o tot confiscă gardienii. Umplem o sticlă de juma' de litru cu nisip şi îi dăm bătaie. Pe aia nu au decît să ne-o ia, găsim destule în pubelă. E bună, are viteză, cînd o prinzi bine nu o mai vede portarul. Păcat că jucăm cu ea doar pe jos, pe sus e periculos”, se amuză tînărul.
Care este situaţia la şcoala sau la liceul tău? Se poate juca fotbal? Comentează!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
