Gazeta s-a dus în Germania ca să-l ajute pe Deac » Terapie cu Marcelino

Între Ciprian Deac şi Marcel Răducanu sînt 32 de ani diferenţă şi 36 de kilometri distanţă. Primul e abia sosit în Germania şi locuieşte în Gelsenkirchen, celălalt împlineşte în vară exact 3 decenii de cînd a ales să-şi petreacă restul vieţii în Dortmund.

Apropierile sînt fizice, deosebirile sînt uriaşe. În ton cu vremurile. În 1981, Marcel fugea de sub escorta securiştilor la pauza unui meci al "Naţionalei" contra Borusiei Dortmund pe "Westfallenstadion", după ce se chinuise o repriză întreagă să "dea bine-n ea, ca să-i impresioneze pe ăia". Ciprian a fost văzut de nemţi la SuperCupa cu Urziceniul, le-a luat ochii şi, fără să vrea parcă, a ajuns la Schalke. Numai că dacă Marcel a tras cu dinţii să rămînă, Ciprian ar pleca şi mîine.

"Nu mi se dă nici o şansă"
"Nu mă descurajează că am schimbat ţara, clubul, modul de a fi, ci faptul că nu mi se dă nici o şansă să joc", mărturiseşte Cipi. "Cînd vine week-endul înebunesc. Eu fac antrenament, iar colegii mei joacă. În pregătirile din Turcia, în trei amicale am fost băgat doar şapte minute. Cînd să arăt ce pot?", se întreabă Deac.

Fostul clujean n-a venit de capul lui la Schalke. Felix Magath l-a ochit şi l-a vrut. Impresarul său, un neamţ, a colaborat cu managerul "minerilor" încă de pe vremea cînd antrena la Stuttgart. Aşadar, nici o persoană cu interese antagoniste nu se află inclusă în această poveste. Şi totuşi, Deac nu joacă. "Aşa că nu bateţi drumul din România, nu veniţi la mine, că nu aveţi ce să vedeţi!", mi-a transmis telefonic Ciprian.

Întîlnire în patru
Nu i-am ascultat sfatul. Mai mult decît atît, am luat legătura cu Marcel Răducanu şi i-am propus o întîlnire în 3. Românii trebuie să înveţe să fie şi uniţi, mi-am zis. Marcel a acceptat pe loc. "Poate o facem chiar în patru. Mă ştiu cu Felix, am fost adversari vreo şase ani în Bundesliga şi colegi în selecţionata de old-boys a Germaniei. Nu ştiţi că eu eram singurul străin convocat? Chiar acum doi ani m-am întîlnit cu Magath şi i-am promis că dacă vine la Gelsenkirchen îl voi vizita la antrenament. Hai, că-i fac şi lui o surpriză!".

Deac şi Marcel Răducanu au aflat de la antrenorul lui Schalke, Felix Magath, de ce mijlocaşul venit de la Cluj nu joacă încă în Bundesliga

"Trebuie să rîzi!"

Magath aşteaptă de la Deac să se implice mai mult în antrenamente şi să fie mai apropiat de colegi. "Şi învaţă neapărat limba germană!", l-a povăţuit Marcel Răducanu pe "tricolorul" de 25 de ani

Din faţa gării din Dortmund pînă la terenul de antrenament al lui Schalke faci vreo jumătate de oră cu maşina, timp suficient pentru cel care marca în poarta Angliei în 1980 să-şi mai amintească cîte ceva despre Magath şi generaţia veche.

"Cred că după ce m-am lăsat am trăit cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea de fotbalist. Jucam într-o selecţionată cu toţi foştii mari jucători ai lor, Beckenbauer, Overath, Netzer, Magath. Ne chemau în toată Germania. Şi, imaginează-ţi, eu, un român, băteam loviturile libere şi cornerele în faţa lor şi la cererea lor. Şi mai purtam şi tricoul cu numărul zece. Am zeci de meciuri în această selecţionată, pentru care am marcat şi am făcut show. Din pacate, acu' vreo doi ani, am fost invitat la un joc demonstrativ la Bucureşti. M-au băgat şi pe mine cinci minute la sfîrşit. L-am întrebat pe nea Imi, că el era antrenor, dacă pot să bat un aut. Am avut impresia că-i încurc. Nu ştiu de ce m-au mai chemat".

"Poate ne bat ăştia pe aici"
Frustrarea celui declarat cel mai bun fotbalist român în 1980 şi cel mai tehnic jucător din istoria Borusiei Dortmund se stinge la apariţia cupolei spaţiale a lui "Veltins Arena", stadionul lui Schalke, alături de care se află terenul de antrenament. "Mi-e frică puţin pentru maşină. E o rivalitate incredibilă între Dortmund şi Schalke. Cînd am plecat de acasă şi le-am spus alor mei că vin aici s-au uitat urît la mine. Vorbesc serios".
Pe maşină scrie cu litere mari "Raducanu fussballschule". Şi proprietarul acestei şcoli de fotbal, Răducanu, e cel care bătea pe Schalke îmbrăcat în galbenul Dortmundului. Noroc că de atunci au trecut 30 de ani şi majoritatea suporterilor prezenţi la antrenament nu l-au văzut jucînd.

"În Pantelimon nu prea jucau mulţi de la Schalke"
Luăm un cîrnat şi un vin fiert de la toneta ambulantă din vecinătatea terenului şi-i aşteptăm pe fotbalişti. Ciprian iese printre primii, dă două autografe şi vine să ne îmbrăţişeze. Pentru cîteva ore nu va mai fi numai cu soţia, ci şi cu noi. Apoi stabilim locul întîlnirii de după. În spatele lui vine Farfan, apoi apare Huntelaar, iar ultimul iese Raul. Magath încheie şirul.

Antrenamentul e moale, fiindcă e joi. Jocuri de posesie, un fel de 5 contra 2, dar cu cîte 10-11 jucători în cerc. Vedem 3 cercuri pentru că lotul lui Schalke are vreo 30 de jucători. Grea concurenţă pentru Ciprian. La exerciţiile de finalizare, Marcel se teme iar pentru maşină. Mingiile zburau ameninţător către parcare, spre stupefacţia celui care altădată mîngîia balonul. O cruce ortodoxă discretă şi o lămurire: "Băieţii ăştia joacă în Bundesliga şi cîştigă o grămadă de bani. Dacă apăreau la mine în Pantelimon cu şuturile astea îi dădeam afară de pe teren".

Raul e din altă categorie. El marchează aproape la fiecare şut şi apoi face cîte o glumă. Huntelaar e comic la jocuri, calcă incredibil pe minge, dar în apropierea porţii nu iartă. Şi pe urmă îi sare în spate lui Farfan. Ciprian e conştiincios, dă bine la poartă, face tot ce i se cere cu atenţie, după care se retrage cuminte în şir. Se vede că n-are companie.

O va regăsi la capătul celor 70 de minute de pregătire. Ne dăm întîlnire la hotelul de lîngă arenă. Nu înainte ca Marcel să se întreţină cu antrenorul de la echipa de tineret, un fost mijlocaş central la Schalke. Păreau că se cunosc de o viaţă.

Deac vrea să joace, nu să ia doar banii
La 25 de ani, Ciprian e tot un copil. Unul bine crescut, stăpînit, neatins de mirajul banului. Prea timid, poate. Îl ascultă pe omul din faţa lui chiar dacă nu prea ştie ce a făcut în fotbalul românesc. Cînd s-a născut el, Răducanu era plecat de 5 ani. Marcel îl întreabă de toate, încercînd să afle ce se întîmplă de nu joacă, el dă răspunsuri: "Am un contract mare, dar nu mă încîntă lucrul ăsta. Am vorbit cu Magath şi l-am rugat să mă lase să plec, dar el nici n-a vrut să audă. Zice că are nevoie de mine, dar nu mă bagă nici în primii 18. Înnebunesc. O să-mi pierd ritmul de joc".

Marcel dă primul verdict: "Uite, asta îmi place. Sînt mulţi pe care nu-i interesează statutul de rezervă. Stau doar să-şi ia contractul. Aşa a făcut Streit, băiatul cu rădăcini româneşti, iar acum a ajuns la echipa a doua şi-l fluieră lumea".

Totul e pregătire fizică
Dsicuţia e fracturată des. Fetiţe şi băieţi, taţii şi mamele lor vor autografe de la Ciprian. Nu-i vorbesc, ci doar întind poze şi fanioane cu însemnele lui Schalke. "Trebuie să înveţi limba cît mai repede! E al naibii de grea, dar dacă vorbeşti cu ei îi cîştigi mai uşor. Mie la Dortmund îmi puseseră un profesor plecat de vreo 40 de ani din ţară care nu mai ştia româna. L-am lăsat şi am învăţat singur".

Ciprian îl aprobă: "Mi-am luat profesor, merg de două ori pe săptămînă, că mai mult nu pot. Avem zile cu cîte două antrenamente şi sînt extrem de dure. Aici pregătirea fizică e baza. Ne rupe. După o zi ca asta nu mai pot vorbi nici română".

Discuţia decarilor
Prin faţa mesei înalte la care ne-am aşezat trec colegi de-ai lui Ciprian. Farfan, unul dintre opozanţii pe post, zîmbeşte larg. Se salută cu toţi prin semne. Ultimul care apare e chiar omul care l-a vrut, dar care-l ţine pe bară. Încruntat, cu ochelarii pe nas, cu fularul rulat în jurul gîtului şi cu un gentoi pe umăr, Magath merge agale vorbind la mobil. Aproape că nu vede pe nimeni.

În dreptul mesei noastre însă cutele de pe frunte i se desfac. "Raaaduuuu!". "Felix, ţi-am promis că o să vin, iată-mă!". Cei doi bărbaţi se îmbrăţişează cu căldura amintirilor de fotbalişti. Într-un minut, Marcel îi povesteşte că a fost operat de două ori în două săptămîni la coloană. În celălalt, Felix îl arată cu degetul pe Ciprian şi începe să gesticuleze mai pronunţat.

Cei doi decari de acum 30 de ani, vorbesc despre băiatul cu ochii albaştri şi trişti din faţa lor. Discuţia nu durează mai mult de cinci minute. Dar e numai a lor parcă, dezlipită de tot decorul înconjurător. La sfîrşit, ziaristul îi roagă pe toţi să facă o poză, după care vine îmbrăţişarea de final. Magath îşi ia geanta, reface numărul de mobil şi-şi reia discuţia telefonică, păşind lent spre ieşire.

"Să nu-ţi pui antenă pentru posturile româneşti!"
"Radu, îmi ziceau ei, de la Răducanu", confirmă Marcel. "Omul chiar te vrea, ai văzut. Mi-a zis însă că trebuie şi tu să îi arăţi mai mult. Să te implici mai puternic în antrenamente. Să te apropii de colegi, să fii mai voluntar. Să rîzi mai mult, pentru că el te vede mereu trist şi asta nu-i dă încredere. Cipi, limbajul corpului te ajută mult în viaţă. Schimbă-te şi vei avea doar de cîştigat!".

Ciprian dă din cap a neîncredre. "Cînd să vorbesc cu ei, că după antrenament fiecare pleacă imediat? Noi, la Cluj, mai stăteam la o vorbă, la un suc". "Ştiu, aşa era şi pe vremea mea, înnebuneam singur la hotel. Dar am vrut să fac un lucru şi l-am făcut. Şi-ţi mai spun ceva. Să nu-ţi pui antenă pentru posturile româneşti, că n-ai să mai înveţi germană niciodată!", îi dă un ultim sfat Marcel. "Şi uite numărul meu de telefon, oricînd ai nevoie de ceva, sună-mă. Sîntem la jumătate de oră unul de celălalt". Şi la 3 decenii distanţă de cînd Răducanu fugea din România căutînd fericirea în Germania. Ţara în care Ciprian cîştigă poate de zece ori mai mult decît Marcel, dar în care e atît de nefericit. Că nu joacă precum o făcea Marcel.

3 milioane de euro a plătit Schalke lui CFR pentru transferul lui Deac

"O să pierd şi echipa naţională. Vorbesc des cu Răzvan Lucescu, a fost şi aici şi a stat vreo două zile cu mine, dar simt că dacă nu voi juca la club nu voi mai putea fi titular la reprezentativă"
Ciprian Deac

"E bine pentru Ciprian că vrea să joace, dar trebuie să o facă la Schalke, nu să se gîndească să plece în altă parte"
Marcel Răducanu

Marcel Răducanu (56 ani)
- Desemnat cel mai bun fotbalist român în 1980
- A jucat 229 meciuri la Steaua pentru care a marcat de 94 de ori
- Dublu campion al României (1976, 1978)
- Dublu cîştigător al Cupei României (1976, 1979)
- A jucat de 21 de ori pentru România, pentru care a marcat de 3 ori
- A jucat 163 de meciuri la Borussia Dortmund, pentru care a marcat de 31 de ori

Ciprian Deac (25 ani)
A jucat 67 de meciuri la CFR Cluj pentru care a marcat de 4 ori
- Dublu campoin al României (2008, 2010)
- Triplu cîştigător al Cupei României (2008, 2009, 2010)
- Dublu cîştigător al Supercupei României (2009, 2010)
- A jucat de 9 ori pentru România
- Din august 2010 e la Schalke, pentru care a jucat un singur meci în campionat