Un model italian de afacere

Un exemplu de gestiune economică despre cum să fii pe profit pe ambele planuri! Sportiv, echipa din orașul de lângă Vezuviu având după 13 etape un punct avantaj față de principalele urmăritoare, Atalanta, Inter, Lazio și Fiorentina (nu mai amintesc de titlul din 2022-'23), dar și în modul în care producătorul de filme, în vârstă de 75 de ani, reușește să dea o lecție concurenților pecuniar mai potenți.

El rămâne un personaj controversat, deși, în același timp, este probabil și cel mai charismatic proprietar de club din Peninsulă (investitorii locali sunt deja pe cale de dispariție în Serie A, celălalt care mai ține steagul sus fiind lazialul Claudio Lotito!).

Dar eu susțin ferm că De Laurentiis chiar a făcut minuni cu un club condamnat să dispară, după gestiunea lui Corrado Ferlaino!

De Laurentiis a reînviat era glorioasă a lui Diego Maradona

Omul de afaceri controlează compania Filmauro și se poate făli că a dus cu succes ștafeta în domeniul cinematografiei de la tatăl său, Dino (a produs celebrele pelicule regizate de Federico Fellini, La Strada -1954- și Le Notti di Cabiria -1957).

Nu e un miliardar (are „doar” 200 de milioane de euro, potrivit Forbes) și nici nu se poate măsura cu forța financiară a celor ce finanțează rivalele mai galonate, Juventus, Inter și AC Milan.

Fără injecția financiară din 2004, circa 31 de milioane de euro, bani împrumutați de la bănci, Napoli nu ar mai fi ieșit niciodată din insolvența vecină cu falimentul.

Acum, după două decenii, Aurelio de Laurentiis e proprietarul clubului pentru care susține că a refuzat o ofertă de cumpărare de 2,5 miliarde, venită din zona Golfului. De peste 80 de ori față de cât valora în urmă cu 20 de ani!

ADL are, incontestabil, meritul de a-i fi făcut să viseze, din nou, cu ochii deschiși pe tifosii napolitani la paradis. A readus titlul după 33 de ani, reînviind clipele de glorie din timpurile lui Maradona (ieri s-au împlinit patru ani de când inegalabilul Diego ne-a lăsat mai săraci, fotbalistic vorbind).

Napoli are 5 trofee în era ADL. Până la el erau 7 în 78 de ani

Lo scudetto de-acum două stagiuni, cu Luciano Spalletti antrenor, este al treilea din istoria clubului și al cincilea trofeu cu De Laurentiis patron (trei Cupe și o Supercupă ale Italiei). În perioada trecută de la fondarea SSC Napoli în anul 1928 erau șapte.

Și, chiar dacă abia am trecut în a doua treime a campionatului, îndrăznesc să continui să afirm că trupa lui Antonio Conte e prima favorită la a termina pe primul loc în cea mai echilibrată cursă din acest secol în Serie A.

Pentru că Napoli rămâne liderul incontestabil financiar între cluburile care au concurat în elita fotbalului italian în ultimul sfert de veac.

Napoli se află la peste 140 de milioane pe plus în 20 de ani

Așa că vă propun să dezvălui câteva repere ale „epocii Aurelio De Laurentiis” ca să înțelegeți că nu greșesc cu (aproape) nimic. Să vedeți că, pentru a doua stagiune la rând, Napoli a anunțat pentru exercițiul financiar 2023-2024 un plus semnificativ.

63 de milioane de euro. Puțin sub cel raportat cu un sezon mai înainte, 79,7 milioane. Per total, în cele două decenii de când dirijează destinul clubului azzurro, sunt +140,7 milioane, făcând diferența între banii cheltuiți și venituri.

Nici nu poate exista comparație între ceea ce a reușit De Laurentiis, investind serios în a întări constant lotul și a atrage staruri an de an, și performanțele altor proprietari.

Încasările la buget provenite din diverse surse, 328 de milioane de euro în 2023-'24, în regres față de sezonul precedent, 359 de milioane, nu se ridică la nivelul celor mai titrate rivale din Serie A. Dar sunt suficiente (în condițiile actuale) pentru o situație foarte sănătoasă.

Din cauza desuetului fost San Paolo, în conturile lui Napoli nu intră decât 27 de milioane strict din ceea ce produce arena (37 în stagiunea titlului). Mult sub cifrele publicate de Inter, Milan (ambele 70) și Juventus (57) și, probabil, vor fi mai mici în 2024-2025, în care echipa nu are treabă cu competițiile europene.

Salarii sub ale rivalelor, dar raport costuri-venituri de 54%!

De Laurentiis nu a aruncat cu bani în stânga și în dreapta, nu a oferit contracte de nababi (cu excepția nigerianului Osimhen, plătit cu 13 milioane anual). A cheltuit 106,4 milioane pe salariile jucătorilor, față de Milan (160), Inter (227) și Juventus (239).

Adăugând costul de 70,8 milioane pentru amortizarea jucătorilor, ajungem la un efort financiar de 177,2 milioane. Adică un raport de 54% în balanța dintre cheltuieli și venituri.

Parametru cu care Napoli e deja pregătită de versiunea mai restrictivă a noului fair-play financiar UEFA, ce va intra în vigoare la sfârșitul perioadei 2024-2027 (de la 90% în acest an, va fi necesar să scadă treptat).

Deși continuă să se lase înconjurat și uneori chiar și prost sfătuit (vezi reticența de a-i vinde pe Kalidou Koulibaly și, recent, pe Victor Osimhen când avea cele ma bune oferte, de măcar 100 de milioane) de persoane naive în branșă, nu pot să nu văd cum De Laurentiis predă o lecție din manualul gestionării unei afaceri în fotbal.

Aducerea lui Conte și a jucătorilor ceruți de el pun presiune pe buget, dar plusul nu este deloc amenințat

Trebuie să punctez și că patronul lui Napoli a știut să învețe din ceea ce a pățit în sezonul post-scudetto. În care s-a speriat de reacția furioasă a fanilor la o eventuală vânzare a lui Victor Osimhen sau/și a lui Khvicha Kvaratskhelia în vara trecută. Și în care a plătit fără noimă și rezultate nu mai puțin de trei antrenori, Rudi Garcia, Walter Mazzarri și Francesco Calzona.

Nu am cum să nu remarc și că a făcut cea mai bună alegere cu Antonio Conte, care știe de la Juventus și Inter (nu mai vorbesc de experiența de la Chelsea) cu ce se mănâncă un titlu.

Chiar dacă experimentatul tehnician de 55 de ani e unul foarte scump, având în vedere stafful său cât o echipă de numeros, și a venit la pachet cu solicitarea unui buget pentru achiziiții de 150 de milioane (numai Romelu Lukaku trage în jos cheltuielile cu 6 milioane salariu net anual plus 30 de milioane costul aducerii de la Chelsea).

157de milioane de euro însumează costurile salariilor și ale amortizării noilor jucători transferați în vară de Napoli plus banii cheltuiți cu contractele lui Antonio Conte și ale staffului său tehnic

50 de milioane de euro datorii bancare, dar 210 milioane cash

Balastul important adus de un mercato spectaculos, dar foarte costisitor, coroborat cu „gaura” produsă de locul al zecelea din campionatul trecut (prin neparticiparea în Europa) nu are darul de a duce balanța financiară pe minus.

Nici nu-l va constrânge pe proprietarul clubului să apeleze la majorare de capital, cum procedează companiile ce gestionează granzii Seriei A.

N-am cum să nu rămân surprins că De Laurentiis posedă în conturile lui Napoli 210 de milioane bani lichizi. Și nu are datorii decât de 50 de milioane de euro (două credite contractate în 2022, dar care efectiv nici nu au fost accesate!).

Cu alte cuvinte, nu va fi deloc o problemă să se apropie de minus, întrucât gruparea azzurra se autofinanțează de mulți ani (a rezistat cu brio și în pandemie).

Profit de 80-90 de milioane de euro pentru Kvaratskhelia?!

De va fi nevoie, spre liniștea lui Conte, dar și pentru a nu risca deprecierea mărfii, golgheterul din sezonul-scudetto ar putea fi vândut în momentul în care-i va expira împrumutul la Galatasaray.

Și nu exclud ca, dacă starul Kvicha Kvaratskhelia își va menține pretențiile salariale exagerate pentru a semna prelungirea, De Laurentiis să facă un mare profit din cedarea gruzinului, pentru cea mai mare afacere din cele două decenii la cârma clubului!