Articol de GSP - Publicat luni, 13 decembrie 2010 00:00 / Actualizat marti, 12 aprilie 2011 02:01
Gazeta l-a găsit pe dublul campion olimpic la JO Melbourne '56 la canoe şi i-a desfăcut cufărul amintirilor. Povestea spumoasă a unui om care adus aur României, dar pe care România l-a uitat
La JO de la Melbourne '56, Leon Rotman (76 de ani) a devenit primul dublu campion olimpic al României: trăieşte uitat de lumea sportului
Bătrînul canoist acuză: "Cînd n-am mai putut să vîslesc, n-am fost lăsat să antrenez nici la club, nici la lot. Pînă atunci fusesem un bun român, după aceea devenisem doar un evreu de care se fereau toţi"
O pagaie veche de peste 50 de ani, plină de poveşti. Tricolorul de pe ea e aproape şters. Cu ea, Leon Rotman a cucerit bronzul olimpic la Roma, în '60. "Pe aia de la Melburne n-o mai am, s-a rupt de atîtea ori", spune fostul canoist.
Cele două medalii de aur de la Melbourne, primele din istoria olimpică a sporturilor pe apă din România. Poze vechi de la triumful australian şi de la revenirea acasă. Cele 14 titluri de campion naţional. E "averea" pe care Leon Rottman o păstrează cu sfinţenie în cochetul său apartament din cartierul Dristor.
La 77 de ani, te-ai fi aşteptat la un bătrînel care abia îşi mai mişcă picioarele. Timpul nu l-a doborît însă. "Papa" Leon, cum îi spuneau apropiaţii, e "verde" ca bradul, abia poţi ţine pasul cu el. "Mă duc zilnic la piaţă, ies la plimbare prin faţa blocului, conduc. Adică mă menţin", spune el. O duce decent. Are pensie, rentă de fost campion olimpic, nu se plînge de nimic. Dar e trist: "Amintirile mi-au mai rămas. Sînt cel mai bătrîn campion olimpic al României, dar toţi m-au uitat".
La Melbourne şi-a tăiat barca
În '54, la 20 de ani, cucerea primul titlu naţional la canoe simplu, la 10.000 de metri. "Era o probă grea. Vîsleai aproape o oră încontinuu". În '56, la Olimpiada de la Melbourne era deja un nume.
A început însă cu un necaz: "Am încins o miuţă cu băieţii, pe plajă, şi m-am ales cu o entorsă la glezna piciorului de sprijin. Se umflase rău, iar peste cîteva zile urmau cursele. Apoi, la inspecţia tehnică, barca mea era cu vreo trei centimetri mai lungă. Am tăiat din ea cu fierăstrăul, ca să pot concura. Dar i-am învins pe toţi campionii timpului, şi la 10.000 de metri, şi la 1.000 de metri. A fost fantastic. Însă imediat au început şicanele. Din prima de victorie, de cîte 150 de lire australiene, mi s-au dat numai 173, pentru ambele titluri".
Bronz şi plumb la Roma, în '60
Nici la următoarea Olimpiadă, cea de la Roma, Rotman n-a fost ferit de probleme: "La controlul tehnic, barca mea era mai uşoară cu vreo 4-5 kilograme decît prevedea regulamentul. A trebuit să pun plumb în ea, s-o fac de 20 de kilograme. Dar fiind mai grea, la antrenamentele dinaintea finalei am făcut întindere la umăr. În cursa de 1.000 de metri, am ajuns totuşi pe trei, după ce, pe ultimii 200 de metri, am mai depăşit cîţiva adversari".
Peste alţi 4 ani, n-a mai prins lotul pentru Tokio, deşi era campionul naţional en-titre: "Mă accidentasem, dar antrenorii de la lot nu m-au lăsat la tratament. Aşa am pierdut selecţia. Pentru mine începuse sfîrşitul".
O poză ruptă
Căutînd printre amintiri şi poze, Leon Rotman a găsit una, ruptă la un colţ. "Asta are o poveste interesantă. Mi-a adus-o cineva acum cîţiva ani. La clubul sportiv amenajaseră o sală unde erau panouri cu pozele tuturor campionilor de la Dinamo. Printre ele şi asta, cu mine. Ce tînăr eram! Dar cînd au închiriat spaţiul băncii Dacia Felix, totul a dispărut. A găsit-o prietenul meu pe geamul de la pivniţa clădirii. Era aruncată acolo, ruptă. Probabil nici nu se mai ştia pe cine reprezintă".
Oftează adînc:" Aşa am ajuns. Am venit la ei de copil. Sînt primul dublu medaliat cu aur la Olimpiadă de la Dinamo, dar m-au aruncat la pivniţă. Ca antrenor nu m-a vrut nici Dinamo, nu m-au primit nici la lot. I-au luat pe alţii, cu performanţe de doi bani pe lîngă ale mele". Din cînd în cînd, ochii i se umezesc. "E de la operaţia de cataractă", parează bătrînul.
"Evreii erau prigoniţi"
În ciuda unei cariere de excepţie, inclusiv la clubul Dinamo, Leon Rotman n-a ajuns mai sus de gradul de maior. Evreu, fostul canoist susţine că a avut mereu probleme din cauza originii sale.
"În anii '50-'60 începuse un fel de prigoană a evreilor. Totul pornea de la nivel politic. Au fost daţi afară chiar şi foşti membri ai Comitetului Central. Mulţi au părăsit ţara. Puteam şi eu să plec în Israel, dar n-am vrut. Îmi venea rîndul să fiu avansat în grad, eram sărit! Apoi, în '65, cînd am renunţat la sport, Dinamo a început să mă paseze, din post în post, tot mai jos. Mi se zicea că nu mai au nici o treabă cu mine, că nu mai am ce căuta să lucrez la Ministerul de Interne. La Dinamo, au făcut la mişto o festivitate de retragere, mi-au dat o cupă de lemn, un fanion şi o insignă. Asta a fost tot. În cele din urmă m-au repartizat la Judiciar, miliţian la Secţia 10. Mă trimiteau să rezolv pe teren cele mai grele cazuri, să potolesc scandalagii şi să prind infractorii".
Lovit cu toporişca în cap
Iar un episod din '72 era să-l coste viaţa. "Papa" Leon rememorează: "Erau nişte scandalagii care deranjau vecinii. S-au dus doi subofiţeri să-i potolească, dar s-au întors bătuţi. M-am dus şi eu cu alţi doi colegi. Cînd am intrat peste ei, ne-au atacat şi pe noi. Camarazii mei au rupt-o la fugă. Am rămas singur, luptîndu-mă cu unul care a luat o toporişcă şi m-a lovit în cap. M-a ameţit. Apoi mi-a mai dat cîteva lovituri şi în spate. N-am avut ce face, a trebuit să fug şi eu. Medicul legist a descoperit că aveam craniul înfundat. Văzîndu-mi spatele, mi-a zis: . Norocul meu a fost că nu a dat cu tăişul, altfel nu mai scăpam viu".
Şi continuă: "L-au prins pe ăla şi i-au dat vreo doi ani de puşcărie. După un an m-am pensionat. Aveam dureri mari de cap, nu mai rezistam. Procurorii mi-au dat mie toporişca, ca amintire. O mai folosesc cînd am nevoie, la treburile casei".
Refuzat de Ţiriac: "Nea Leon, mata ai fost odată!"
În 2000, înaintea JO de la Sydney, Leon Rotman a încercat să apeleze la COSR pentru a fi luat în avionul delegaţiei "tricolore": "Voiam să revăd şi eu Australia, unde am ieşit campion olimpic în '56. Nu le ceream decît să mă ia în avion. Aveam unde să stau, aveam bani. M-am dus să vorbesc cu Ion Ţiriac. M-a întrebat cine sînt. Cînd i-am spus, m-a măsurat şi mi-a spus: . Şi a plecat. Ce să-i mai răspund la asemenea măgărie?!. Pînă la urmă tot am fost la Sydney! M-au ajutat cu bani nişte oameni de onoare, printre care şi Nicolae Badea, actualul preşedinte de la clubul de fotbal!".
Coco, Piticu' şi Bobiţă
În sufrageria apartamentului lui Leon Rotman, stăpîn e un superb papagal din rasa Iaco: "Îl cheamă Coco. Îl am de vreo trei ani. Toată ziua vorbeşte. Cînd sună telefonul spune , cînd plec de acasă spune , cum îi zic eu soţiei. Ştie să cînte şi melodia . Mai am doi prieteni jos, la intrarea în bloc, doi cîini, Piticu' şi Bobiţă. Cînd deschid geamul, Coco îi mai fluieră şi îi strigă şi el de sus. Cu ei îmi mai umplu timpul".
Vîslea şi muncea la cazangerie
Leon Rotman a ajuns la 15 ani la secţia de kaiac-canoe a clubului , după ce făcuse trei ani de lupte: "Aveam braţe puternice, ăsta a fost atuul meu. Am ales canoea. În paralel, lucram şi la o fabrică unde se produceau cazane. Munceam din greu, dădeam mii de lovituri pe zi cu barosul de 10 kilograme. Toţi credeau că mă păcălesc, că mă puneau să trag în locul lor, dar eu o făceam ca să fiu şi mai puternic, pentru canoe".
"La Melbourne mi s-au promis cîte 25.000 de lei pentru fiecare titlu olimpic. Cînd vîsleam mă gîndeam la casa pe care aş fi putut s-o iau. Mi-au dat însă doar 12.000 în total, aşa că mi-am cumpărat doar o motocicletă Jawa"
Leon Rotman
"După atîta timp, mi-am dat seama că, de multe ori, animalele sînt mult mai credincioase şi recunoscătoare decît oamenii"
Leon Rotman
"La Dinamo, doar Marcel Popescu ne mai chema la cîte o festivitate şi pe noi, fostele glorii ale clubului. De cînd a venit Elisabeta Lipă, nu ne-a mai căutat nimeni"
Leon Rotman
"Eram marginalizat chiar şi cînd eram în plină glorie. De felul meu eram mai retras, nu mergeam la petreceri, nu eram sau pupincurist şi asta m-a costat"
Leon Rotman
"Acum la modă sînt doar Hagi, Nadia şi Năstase. Noi, ceilalţi, nu mai contăm. Eu n-am fost ales niciodată nici măcar membru în conducerea federaţiei de kaiac-canoe"
Leon Rotman
"Nici membru de partid n-au vrut să mă facă! Cel de la Cadre îmi zicea: . N-am dat-o!"
Leon Rotman
CV LEON ROTMAN
Data naşterii: 22 iulie 1934
Înainte de a se apuca de canoe, a făcut atletism şi lupte
Dublu medaliat cu aur la canoe, JO Melbourne '56: cursele de 1.000 m şi 10.000 m
Bronz la canoe, JO Roma '60: cursa de 1.000 m
A cîştigat de 7 ori "Regata Snagov" şi alte 6 competiţii similare peste hotare
Are la activ 14 titluri naţionale
S-a retras din activitate în 1963
Gazeta l-a găsit pe dublul campion olimpic la JO Melbourne '56 la canoe şi i-a desfăcut cufărul amintirilor. Povestea spumoasă a unui om care adus aur României, dar pe care România l-a uitat
La JO de la Melbourne '56, Leon Rotman (76 de ani) a devenit primul dublu campion olimpic al României: trăieşte uitat de lumea sportului
Bătrînul canoist acuză: "Cînd n-am mai putut să vîslesc, n-am fost lăsat să antrenez nici la club, nici la lot. Pînă atunci fusesem un bun român, după aceea devenisem doar un evreu de care se fereau toţi"
O pagaie veche de peste 50 de ani, plină de poveşti. Tricolorul de pe ea e aproape şters. Cu ea, Leon Rotman a cucerit bronzul olimpic la Roma, în '60. "Pe aia de la Melburne n-o mai am, s-a rupt de atîtea ori", spune fostul canoist.
Cele două medalii de aur de la Melbourne, primele din istoria olimpică a sporturilor pe apă din România. Poze vechi de la triumful australian şi de la revenirea acasă. Cele 14 titluri de campion naţional. E "averea" pe care Leon Rottman o păstrează cu sfinţenie în cochetul său apartament din cartierul Dristor.
La 77 de ani, te-ai fi aşteptat la un bătrînel care abia îşi mai mişcă picioarele. Timpul nu l-a doborît însă. "Papa" Leon, cum îi spuneau apropiaţii, e "verde" ca bradul, abia poţi ţine pasul cu el. "Mă duc zilnic la piaţă, ies la plimbare prin faţa blocului, conduc. Adică mă menţin", spune el. O duce decent. Are pensie, rentă de fost campion olimpic, nu se plînge de nimic. Dar e trist: "Amintirile mi-au mai rămas. Sînt cel mai bătrîn campion olimpic al României, dar toţi m-au uitat".
La Melbourne şi-a tăiat barca
În '54, la 20 de ani, cucerea primul titlu naţional la canoe simplu, la 10.000 de metri. "Era o probă grea. Vîsleai aproape o oră încontinuu". În '56, la Olimpiada de la Melbourne era deja un nume.
A început însă cu un necaz: "Am încins o miuţă cu băieţii, pe plajă, şi m-am ales cu o entorsă la glezna piciorului de sprijin. Se umflase rău, iar peste cîteva zile urmau cursele. Apoi, la inspecţia tehnică, barca mea era cu vreo trei centimetri mai lungă. Am tăiat din ea cu fierăstrăul, ca să pot concura. Dar i-am învins pe toţi campionii timpului, şi la 10.000 de metri, şi la 1.000 de metri. A fost fantastic. Însă imediat au început şicanele. Din prima de victorie, de cîte 150 de lire australiene, mi s-au dat numai 173, pentru ambele titluri".
Bronz şi plumb la Roma, în '60
Nici la următoarea Olimpiadă, cea de la Roma, Rotman n-a fost ferit de probleme: "La controlul tehnic, barca mea era mai uşoară cu vreo 4-5 kilograme decît prevedea regulamentul. A trebuit să pun plumb în ea, s-o fac de 20 de kilograme. Dar fiind mai grea, la antrenamentele dinaintea finalei am făcut întindere la umăr. În cursa de 1.000 de metri, am ajuns totuşi pe trei, după ce, pe ultimii 200 de metri, am mai depăşit cîţiva adversari".
Peste alţi 4 ani, n-a mai prins lotul pentru Tokio, deşi era campionul naţional en-titre: "Mă accidentasem, dar antrenorii de la lot nu m-au lăsat la tratament. Aşa am pierdut selecţia. Pentru mine începuse sfîrşitul".
O poză ruptă
Căutînd printre amintiri şi poze, Leon Rotman a găsit una, ruptă la un colţ. "Asta are o poveste interesantă. Mi-a adus-o cineva acum cîţiva ani. La clubul sportiv amenajaseră o sală unde erau panouri cu pozele tuturor campionilor de la Dinamo. Printre ele şi asta, cu mine. Ce tînăr eram! Dar cînd au închiriat spaţiul băncii Dacia Felix, totul a dispărut. A găsit-o prietenul meu pe geamul de la pivniţa clădirii. Era aruncată acolo, ruptă. Probabil nici nu se mai ştia pe cine reprezintă".
Oftează adînc:" Aşa am ajuns. Am venit la ei de copil. Sînt primul dublu medaliat cu aur la Olimpiadă de la Dinamo, dar m-au aruncat la pivniţă. Ca antrenor nu m-a vrut nici Dinamo, nu m-au primit nici la lot. I-au luat pe alţii, cu performanţe de doi bani pe lîngă ale mele". Din cînd în cînd, ochii i se umezesc. "E de la operaţia de cataractă", parează bătrînul.
"Evreii erau prigoniţi"
În ciuda unei cariere de excepţie, inclusiv la clubul Dinamo, Leon Rotman n-a ajuns mai sus de gradul de maior. Evreu, fostul canoist susţine că a avut mereu probleme din cauza originii sale.
"În anii '50-'60 începuse un fel de prigoană a evreilor. Totul pornea de la nivel politic. Au fost daţi afară chiar şi foşti membri ai Comitetului Central. Mulţi au părăsit ţara. Puteam şi eu să plec în Israel, dar n-am vrut. Îmi venea rîndul să fiu avansat în grad, eram sărit! Apoi, în '65, cînd am renunţat la sport, Dinamo a început să mă paseze, din post în post, tot mai jos. Mi se zicea că nu mai au nici o treabă cu mine, că nu mai am ce căuta să lucrez la Ministerul de Interne. La Dinamo, au făcut la mişto o festivitate de retragere, mi-au dat o cupă de lemn, un fanion şi o insignă. Asta a fost tot. În cele din urmă m-au repartizat la Judiciar, miliţian la Secţia 10. Mă trimiteau să rezolv pe teren cele mai grele cazuri, să potolesc scandalagii şi să prind infractorii".
Lovit cu toporişca în cap
Iar un episod din '72 era să-l coste viaţa. "Papa" Leon rememorează: "Erau nişte scandalagii care deranjau vecinii. S-au dus doi subofiţeri să-i potolească, dar s-au întors bătuţi. M-am dus şi eu cu alţi doi colegi. Cînd am intrat peste ei, ne-au atacat şi pe noi. Camarazii mei au rupt-o la fugă. Am rămas singur, luptîndu-mă cu unul care a luat o toporişcă şi m-a lovit în cap. M-a ameţit. Apoi mi-a mai dat cîteva lovituri şi în spate. N-am avut ce face, a trebuit să fug şi eu. Medicul legist a descoperit că aveam craniul înfundat. Văzîndu-mi spatele, mi-a zis: . Norocul meu a fost că nu a dat cu tăişul, altfel nu mai scăpam viu".
Şi continuă: "L-au prins pe ăla şi i-au dat vreo doi ani de puşcărie. După un an m-am pensionat. Aveam dureri mari de cap, nu mai rezistam. Procurorii mi-au dat mie toporişca, ca amintire. O mai folosesc cînd am nevoie, la treburile casei".
Refuzat de Ţiriac: "Nea Leon, mata ai fost odată!"
În 2000, înaintea JO de la Sydney, Leon Rotman a încercat să apeleze la COSR pentru a fi luat în avionul delegaţiei "tricolore": "Voiam să revăd şi eu Australia, unde am ieşit campion olimpic în '56. Nu le ceream decît să mă ia în avion. Aveam unde să stau, aveam bani. M-am dus să vorbesc cu Ion Ţiriac. M-a întrebat cine sînt. Cînd i-am spus, m-a măsurat şi mi-a spus: . Şi a plecat. Ce să-i mai răspund la asemenea măgărie?!. Pînă la urmă tot am fost la Sydney! M-au ajutat cu bani nişte oameni de onoare, printre care şi Nicolae Badea, actualul preşedinte de la clubul de fotbal!".
Coco, Piticu' şi Bobiţă
În sufrageria apartamentului lui Leon Rotman, stăpîn e un superb papagal din rasa Iaco: "Îl cheamă Coco. Îl am de vreo trei ani. Toată ziua vorbeşte. Cînd sună telefonul spune , cînd plec de acasă spune , cum îi zic eu soţiei. Ştie să cînte şi melodia . Mai am doi prieteni jos, la intrarea în bloc, doi cîini, Piticu' şi Bobiţă. Cînd deschid geamul, Coco îi mai fluieră şi îi strigă şi el de sus. Cu ei îmi mai umplu timpul".
Vîslea şi muncea la cazangerie
Leon Rotman a ajuns la 15 ani la secţia de kaiac-canoe a clubului , după ce făcuse trei ani de lupte: "Aveam braţe puternice, ăsta a fost atuul meu. Am ales canoea. În paralel, lucram şi la o fabrică unde se produceau cazane. Munceam din greu, dădeam mii de lovituri pe zi cu barosul de 10 kilograme. Toţi credeau că mă păcălesc, că mă puneau să trag în locul lor, dar eu o făceam ca să fiu şi mai puternic, pentru canoe".
"La Melbourne mi s-au promis cîte 25.000 de lei pentru fiecare titlu olimpic. Cînd vîsleam mă gîndeam la casa pe care aş fi putut s-o iau. Mi-au dat însă doar 12.000 în total, aşa că mi-am cumpărat doar o motocicletă Jawa"
Leon Rotman
"După atîta timp, mi-am dat seama că, de multe ori, animalele sînt mult mai credincioase şi recunoscătoare decît oamenii"
Leon Rotman
"La Dinamo, doar Marcel Popescu ne mai chema la cîte o festivitate şi pe noi, fostele glorii ale clubului. De cînd a venit Elisabeta Lipă, nu ne-a mai căutat nimeni"
Leon Rotman
"Eram marginalizat chiar şi cînd eram în plină glorie. De felul meu eram mai retras, nu mergeam la petreceri, nu eram sau pupincurist şi asta m-a costat"
Leon Rotman
"Acum la modă sînt doar Hagi, Nadia şi Năstase. Noi, ceilalţi, nu mai contăm. Eu n-am fost ales niciodată nici măcar membru în conducerea federaţiei de kaiac-canoe"
Leon Rotman
"Nici membru de partid n-au vrut să mă facă! Cel de la Cadre îmi zicea: . N-am dat-o!"
Leon Rotman
CV LEON ROTMAN
Data naşterii: 22 iulie 1934
Înainte de a se apuca de canoe, a făcut atletism şi lupte
Dublu medaliat cu aur la canoe, JO Melbourne '56: cursele de 1.000 m şi 10.000 m
Bronz la canoe, JO Roma '60: cursa de 1.000 m
A cîştigat de 7 ori "Regata Snagov" şi alte 6 competiţii similare peste hotare
Are la activ 14 titluri naţionale
S-a retras din activitate în 1963
)
)
)
)
)
)
)
)
