Articol de Dan Udrea, Remus Răureanu - Publicat sambata, 24 noiembrie 2018 09:00
Bujor Hălmăgeanu, fost mare fotbalist al Stelei, a decedat sâmbătă, la 77 de ani, iar Gazeta redă astăzi pasaje din dialogul pe care l-a avut în 2010 cu fostul stoper din anii '60-'70.
A jucat mai bine de un deceniu la Steaua. Între 1961 şi 1964, apoi între 1965 şi 1973! A fost printre primii antrenori ai echipei după Revoluţia din 1989. I-a succedat lui Costică Ştefănescu în sezonul 1990-1991. Bujor Hălmăgeanu va rămâne o figură emblematică în istoria clubului din Ghencea. Ieri, fostul fundaş a încetat din viaţă. Avea 77 de ani!
În urmă cu 8 ani, în septembrie 2010, Gazeta l-a vizitat. A urmat un dialog de aproape două ore. "Cred că sunt primul antrenor căruia spectatorii i-au cerut demisia", s-a amuzat Hălmăgeanu amintindu-şi despre cum a fost demis din Ghencea în 1991. Cele mai importante dezvăluiri din acel interviu sunt reluate azi de ziar. În memoria fostului fotbalist.
- Domnule Hălmăgeanu, ce părere aveţi despre recordul pe care Steaua l-a stabilit în acest sezon? Adică patru antrenori în trei luni şi jumătate.
- E dezastruos, dom'le, e ruşine mare de tot! Cea mai mare din istoria clubului! S-a greşit din momentul în care Gigi Becali l-a pierdut pe Piţurcă.
- Vă place Piţurcă?
- E om serios şi cu autoritate mare. Aşa era de mic, de când juca la Steaua. Piţi e genul de om care merge cu tine pe stradă şi nu acceptă să i-o iei înainte. Cred că nici pe nevastă-sa n-ar lăsa-o să meargă înaintea lui. Orgolios, ambiţios.
- Ilie Dumitrescu?
- Eu am plecat de la Steaua în '91, am fost dat afară. Suporterii îmi ceruseră demisia în timpul unui meci. Cine îi instiga să procedeze astfel? Ilie Dumitrescu, pe atunci jucător. El era în cârdăşie cu Alecsandrescu şi cu Ienei, care mă lucrau.
- Cum adică vă lucrau?
- Alecsandrescu a plecat de la Steaua imediat după Revoluţie. N-a mai avut curaj să continue, că se vorbea despre desfiinţarea Stelei şi a lui Dinamo, cluburile erau blamate pe vremea aceea. El s-a întors în Ghencea după o vreme şi a urmărit să-l impună pe Ienei antrenor, de aceea a vrut să scape de mine. Ienei, mare şulfă! Ştiu că are imagine bună, dar a făcut şi el greşelile lui.
"S-a implicat Valentin, nu mai aveţi cum să o bateţi pe Steaua"
- Şi Alecsandrescu a rămas în memoria suporterilor...
- Da, ca un preşedinte foarte priceput! Priceput tare... Ce făcea, dom'le, de era aşa de priceput?
- Rezultate...
- Rezultate? Păi, el le făcea? Steaua a avut, înainte de Revoluţie, un campionat în care n-a pierdut niciun meci. Credeţi că era meritul preşedintelui şi al antrenorului? Nuuu, venea ăla micu' şi urca frumos în tribună (arată cu degetele pe masă cum urca "ăla micu'"). Asta era suficient, nu mai era nevoie de nimic.
- Ăla micu' cine era? Valentin?
- Da, Valentin Ceauşescu.
- Era suficient să asiste şi el la un meci ca să câştige Steaua? Asta spuneţi?
- Bineînţeles. Mesajul pentru celelalte competitoare era clar: "S-a implicat Valentin tare, deci nu mai aveţi cum s-o bateţi pe Steaua! La revedere!".
- El susţine că nu se implica direct...
- Chiar vreţi să vă dau şi un exemplu? Am fost în vestiar înaintea unui meci Dinamo Victoria - Steaua, când Dumitru Dragomir a intrat în cabina gazdelor: "Nu doar să nu-i loviţi p-ăştia de la Steaua, dar nici să nu-i zgâriaţi vreun pic! Nu e de glumă, ne desfiinţează clubul!". Şi Victoria era tare de tot atunci! Şeful Poliţiei Capitalei se implica şi transfera orice jucători voia, după ce alegea Steaua.
- În anii '60, cînd dumneavoastră jucaţi în Ghencea, cum era clubul?
- Am început ca soldat la Steaua, după care am devenit locotenent. Aşa era pe atunci, aveam grade şi salariu plătit de Ministerul Apărării. Mai aveam prime de meci şi o indemnizaţie de efort. La antrenamente mergeam cu un autobuz care făcea turul Bucureştiului, ca să strângă tot lotul. Culmea, cei mai mulţi stăteau pe Ştefan cel Mare: Gică Constantin, Zavoda. Indemnizaţia de efort a fost înlocuită la un moment dat şi primeam în schimb alimente. Mergeam la stadionul "23 August", unde era un mic hotel. De acolo luam conserve, d-astea, în limita sumei care ni se cuvenea. Alimentele erau importante pe vremea aia!
- Naţionala cum era?
- Eu am jucat în preliminariile pentru Mexic '70, dar n-am prins turneul final. M-am accidentat înaintea Campionatului şi am privit dintr-un balcon al aeroportului cum echipa urca în avion. A fost un moment trist, dar asta-i soarta, ce să-i faci...
(Hălmăgeanu mai face o pauză şi ia de pe masă o poză cu el şi cu Pele: "Ia uite ce scrie pe spate: 13.03.1970. E făcută la hotel Copacabana, de pe plajă. Noi, românii, ne uitam p-acolo ca proştii! Da' Pele era băiat de treabă, fără aere de superstar. Ne mai întrebau angajaţii hotelului: "Aaa, România! Adică sunteţi ruşi, nu?"")
"Tică" revoluţionarul
- Aţi prins Revoluţia la Steaua?
- Da, eram la stadion. Ne-am postat toţi la geamuri, pe la tribuna a II-a, cu arme. Au venit la un moment dat două elicoptere şi dintr-unul dintre ele a coborât Victor Athanasie Stănculescu, cu care aveam o relaţie apropiată şi pe care l-am mai vizitat la puşcărie în ultima vreme. Când a aflat că au fost prinşi soţii Ceauşescu, a decolat imediat de pe teren şi a zburat la Târgovişte. Era şi Dănilescu cu el.
- Care Dănilescu?
- Tică Dănilescu. Era apropiat de Stănculescu şi era ultrainformat, băgăcios.
- Ce aţi făcut de când aţi ieşit din fotbal?
- Am avut o fundaţie şi un adăpost pentru câini. Iubesc câinii şi ocupaţia asta mi-a adus satisfacţie, am fost fericit să pot să-i ajut. Dar de doi ani nu mai pot să fac nimic, m-am retras şi de acolo.
- De ce?
- M-am îmbolnăvit. (Trage de cămaşă, o ridică şi arată cicatricea unei operaţii. Semnul e mare, taie partea stângă în dreptul coastelor). Am avut o problemă la plămâni şi acum nu mai am voie să fac niciun efort. Mi-a fost extirpată o parte dintr-un plămân. Respiraţia mi-a rămas la o treime din randamentul unui om sănătos. N-am băut alcool în viaţa mea, nici măcar o bere, dar am fumat.
- Încercaţi un pronostic, ce va urma la Steaua în viitor?
- Niciun antrenor nu rezistă! Dacă nici Piţurcă n-a putut...Becali nu poate fi dominat!
"Hagi era şmecheraş mare când a venit la Steaua. A fost fotbalist mare, dar îi plăceau şi barurile, atâtea câte erau atunci"Bujor Hălmăgeanu
"N-am vrut să merg în Mexic, în 1970, ca spectator. L-am lăsat pe Ioan Chirilă să meargă în locul meu. Era mai important să fie un ziarist decât un fotbalist cu piciorul în ghips"Bujor Hălmăgeanu
"Lăcătuş a fost unul dintre fotbaliştii mari ai Stelei. Până şi simulările lui erau speciale, azi nu mai văd pe niciunul care să cadă ca Marius"Bujor Hălmăgeanu
)
)
)
)
)
)
)
)
