Articol de GSP - Publicat luni, 16 ianuarie 2012 00:00 / Actualizat luni, 16 ianuarie 2012 13:24
Descoperit iarna trecută cu o tumoare la ficat, Eric Abidal s-a operat şi a învins boala. Acum poate juca din nou. ”Victoria” fundaşului Barcelonei serveşte drept model unui copil afectat de o maladie similară, dar la creier. Într-o scrisoare trimisă cotidianului catalan ”La Vanguardia”, tatăl puştiului, J. Garcia Serra, a explicat: ”I-am zis băiatului meu că are la cap aceeaşi problemă pe care a avut-o Abidal la ficat, de aceea trebuie să lupte la fel ca să învingă boala. Aceste cuvinte l-au însufleţit. Mi-a cerut un tricou al lui Eric şi mi-a promis că se va lupta ca el pentru a cîştiga propria lui Champions League”.
Imediat, ”i-am cumpărat tricoul cu numărul 22 al Barcelonei. Cu el a şi intrat în operaţie. De atunci au trecut 5 luni dure, cu tratamente şi chimioterapie. Într-o zi, m-am întîlnit chiar cu Abidal într-un magazin. I-am arătat poze cu fiul meu pe patul de spital şi cu tricoul lui. I-am mulţumit pentru exemplul pe care ni l-a dat”.
Acum, copilul este tot internat. Coincidenţa a făcut ca, pe 5 ianuarie, trei jucători ai Barcelonei să viziteze chiar acel spital. Abidal s-a numărat printre aceştia. Şi, iar coincidenţă, fundaşul francez a intrat exact în camera unde se afla puştiul. Tatăl lui a povestit: ”A fost o scenă emoţionantă, în care fiul meu nu şi-a putut stăpîni lacrimile de fericire fiindcă şi-a cunoscut idolul, ce-l ce îi dă forţă să se lupte, într-un asemenea moment dur. Abidal a fost afectuos, blînd, înţelegător, simpatic. 10 minute nu am putut să-i dezlipesc”.
”Haide, frate, sînt aici să te încurajez. Arată-mi că eşti viteaz. Şi eu m-am bătut cu această maladie. Vreau să înfiinţez o fundaţie în care să bucur şi să ajut copiii bolnavi”, i-a zis Eric băiatului. Tot părintele acestuia a povestit că ”gestul cel mai neaşteptat a venit cînd Abidal a fost întrebat ce ceas poartă. Era un Rolex sigur foarte scump. Jucătorul şi l-a scos şi i l-a întîns copilului meu: -Ia-l, vreau să ţi-l fac cadou, pe spate are scris numele meu-. Eu am spus că nu se poate aşa ceva, dar francezul a insistat: -Nu contează valoarea obiectului. Vreau doar să-l fac pe copil fericit-”.