„O cicatrice, o pată, o insignă de dezonoare” » Mărturie-eveniment a fostului mare atacant englez, despre meciul istoric cu România: „Amintirea mă umple de dezgust de sine. Mă trec fiorii când scriu”

Alan Shearer continuă să fie bântuit de un moment din minutul 64 al meciului jucat la Charleroi. La scorul de 2-2, la marginea careului advers, s-a aruncat la pământ, sperând ca arbitrul Urs Meier să fluiere o lovitură liberă dintr-o poziție periculoasă.

„Centralul” a mirosit simularea și i-a acordat cartonașul galben lui Shearer. Englezul n-a văzut și al doilea „galben”, a rămas pe teren, dar rușinea trăită atunci, în ultimul lui meci pentru naționala Angliei, continuă să-l tulbure și la 24 de ani distanță.

Din acest motiv, Shearer a scris un editorial în publicația The Athletic, în care retrăiește acele clipe și comentează codul moral al fotbaliștilor.

Rapid

Rapid vrea un jucător de la o rivală din Superliga » Clubul a confirmat interesul: „Discuții în spatele cortinei”

Alan Shearer, mărturie-eveniment despre simularea din eșecul cu România: „Mă urăsc pentru asta. Amintirea rămâne ascuțită și dureroasă precum un pumnal”

Cuvintele lui Shearer te lovesc încă din faza incipientă:

„Am simulat o singură dată și încă nu îmi vine să cred că am făcut-o. Am simulat și mă urăsc pentru asta. Amintirea revine uneori, din neant, strecurându-se în creierul meu și umplându-l din nou cu dezgust de sine. Pe măsură ce îmbătrânesc, amintirile mele despre unele meciuri sau momente se estompează în mod natural, dar aceasta rămâne la fel de ascuțită și dureroasă precum un pumnal. La ce naiba mă gândeam?

Pot să vă ofer un pic de context: disperarea. Mai multe detalii: Anglia îndreptându-se rușinos către o eliminare timpurie de la Campionatul European din 2000, ultimul meu meci, ultimul meci turneu la nivel internațional.

Ce mod jalnic de a încheia acea porțiune a carierei, cu acea prăbușire mică, cu încetinitorul, în minutul 64 al înfrângerii mizerabile cu România, 2-3. Arbitrul n-a «mușcat-o» și am primit cartonașul galben. Era în faza grupelor și am fost eliminați”.

Shearer explică și de ce „am adus asta în discuție tocmai acum”:

„Nu există un motiv anume, doar o altă eroare auto-promovată, o conversație întâmplătoare cu șeful meu, în care s-a întâmplat să-i menționez simularea mea și jena mea. A găsit-o imediat pe YouTube și apoi a petrecut restul conversației trecând de la râs la batjocură. Apoi mi-a sugerat să scriu un editorial despre codul ciudat de onoare din fotbal”.

• Era minutul 64 al meciului, iar tabela afișa scorul de 2-2. Cristian Chivu deschisese scorul pentru România, chiar Shearer egalase la 1, din penalty, în minutul 41. Până la simularea lui Shearer, care s-a aruncat printre Iulian Filipescu și Cosmin Contra, au mai marcat Michael Owen ('45) și Dorinel Munteanu ('48).

Alan Shearer: „Am căzut precum un sac de cartofi, dar cu mult mai puțină grație. Un ticălos!”

„Primim o aruncare de la margine de pe dreapta și Gary Neville aruncă mingea pe culoar. Mingea este respinsă cu capul și ajunge la picioarele mele, lateral spre poartă. Probabil că eram la vreo 30 de metri de poartă. Atingerea și întoarcerea mea nu sunt rele, dar plec de pe loc și până când înaintez 5 metri, Filipescu și alt fundaș mă închid. Brusc, intru în aglomerație.

Ceea ce părea a fi o poziție periculoasă este acum orice altceva. Încerc să mă strecor printre cei doi adversari care-mi fac marcaj, dar în același timp o atingere îngrozitoare face ca mingea să-mi scape de sub control și cad precum un sac de cartofi, dar cu mult mai puțină grație. Nu păcălesc pe nimeni. Cartonaș galben.

Unghiul opus al camerei îmi agravează dezgustul de sine. De aici îl puteți vedea pe Filipescu întinzând piciorul și, dacă sunt foarte generos, aș putea spune că probabil mă așteptam să mă agațe. Dar el își retrage piciorul, eu cad oricum și ajung să arăt ca un ticălos.

Aceasta este cea mai bună și mai sinceră descriere pe care o pot face. Ticălos. Este teribil, ceva șocant. Evident că nu fusese contact. Este o simulare, este rușinos și îmi doresc să nu o fi făcut-o”, își amintește Shearer.

Alan Shearer: „Urăsc simulările, să scriu această rubrică îmi dă fiori”

Fostul mare vârf, acum în vârstă de 54 de ani, nu-și amintește să mai fi simulat de-a lungul carierei în care le-a reprezentat la seniori pe Southampton, Blackburn și Newcastle.

„Să fie consemnat, am avut peste 750 de meciuri pentru echipele de club și pentru națională în cariera de profesionist și aceea a fost singura dată când am simulat. Sunt sincer și spun asta cu fermitate.

Uram simulările atunci și încă o fac, motiv pentru care faptul că scriu această rubrică îmi dă fiori. Mă face să mă simt inconfortabil, dar totodată m-a făcut să mă gândesc din nou la codul ciudat de onoare din fotbal și la ceea ce considerăm acceptabil sau inacceptabil”, punctează Shearer, care a trecut în revistă și „cele mai rele lucruri pe care le poți face pe teren ca jucător”.

„Să scuipi intenționat un adversar este, probabil, cel mai mare «nu», peste rănirea intenționată a unui oponent. Vi se pare ciudat? Un picior rupt te poate ține pe tușă luni bune, în vreme ce o flegmă poate fi pur și simplu ștearsă, dar scuipatul reprezintă ceva profund personal, disprețuitor și invaziv. Este dezgustător și înlătură orice noțiune de respect. Este inuman”, consideră Alan Shearer.

• Un penalty transformat de Ionel Ganea în minutul 89 a adus victoria României în acel meci, calificându-i pe „tricolori” în faza sferturilor de finală. Acolo, românii au fost învinși cu 0-2 de Italia, Hagi lăsându-și echipa în 10 oameni în minutul 59.

„O cicatrice, o pată, o insignă de dezonoare pe care va trebuit să o port mereu”

Cum încheie Shearer editorialul găzduit de publicația The Athletic?

Nu am o concluzie grozavă, dar am făcut ceea ce mi-a cerut șeful, am retrăit pentru el și pentru voi umilința mea, v-am permis să râdeți pe spatele meu și am încercat să plasez acel episod într-un context mai larg.

Făcând asta, poate că voi fi exorcizat odată pentru totdeauna amintirea simulării mele groaznice. Dar nu aș paria pe asta. Este o cicatrice, o pată, o insignă de dezonoare pe care va trebuit să o port. Omule, ce naiba făceam?