Declaraţii măgulitoare ale unei legende a fotbalului englez pentru Lionel Messi: "Nu mi-e ruşine să recunosc"

Are 718 meciuri în tricoul lui United şi 155 goluri marcate, iar la naţionala Angliei a adunat 66 de prezenţe şi 14 goluri. A înfruntat de-a lungul carierei fotbalişti excepţionali, iar vedeta Barcelonei i-a dat mari emoţii în înfruntările directe.

Iată ce scrie Paul Scholes în editorialul din The Independent:

"A fost un moment pe care nu-l voi uita niciodată. A trecut de mine, mi-am întins piciorul şi Lionel Messi a căzut. Asta se întîmpla pe Old Trafford în 2008 în meciul retur din semifinala Ligii Campionilor, contra Barcelonei şi, la 1-0 pentru noi, l-am faultat în careu.

Cînd mă gîndesc la victoria noastră în faţa Barcelonei în acel meci, în drumul nostru spre al doilea trofeu Champions League în era lui Sir Alex Ferguson, mereu îmi amintesc de acel duel. Da, am marcat singurul gol al acelui meci şi a fost unul dintre cele mai bune ale mele. Dar nu voi uita niciodată acele secunde cînd cel mai bun fotbalist din lume m-a făcut să-l faultez şi aşteptam doar să se năruiască totul.

Trebuia să fie penalty pentru Barcelona şi un gol marcat în deplasare le-ar fi fost suficient. Dar nu ştiu din ce motiv arbitrul nu a acordat penalty, meciul a mers mai departe şi nici Messi nu a insistat asupra acelei faze. Am răsuflat uşurat, am fost copleşit pentru cîteva momente apoi am revenit în meci.

Şi-a luat revanşa în cele din urmă. L-am înfruntat pe Messi de 4 ori în carieră, de două ori în cele două manşe în 2008, iar apoi, din postura de rezervă în finala Ligii Campionilor în 2009 şi 2011, cînd Barcelona ne-a bătut lejer în ambele dăţi. Messi revine săptămîna viitoare la Manchester pentru a da piept cu City în optimile Ligii Campionilor şi e un meci de urmărit atunci cînd poţi să-l vezi la treabă pe unul dintre cei mai buni fotbalişti care au existat vreodată.
S-au folosit atît de multe superlative pentru a descrie cariera lui Messi, încît nu poţi decît să mai adaugi şi tu cîteva cuvinte despre el. Aşa că acestea sînt cîteva dintre micile detalii pe care le înveţi cînd joci contra lui, pe care poate nu le vezi la TV. În primul rînd, Messi nu vorbeşte niciodată pe teren. De fapt, nu cred că l-am auzit vreodată să spună ceva. În al doilea rînd, nu-ţi vine să crezi cît de puternic e avînd în vedere cît e de mic.

Nu mi-e ruşine să recunosc că în meciurile contra Barcelonei au fost multe momente în care speram doar să joace cît mai departe de mine posibil.

Cuvîntul care-mi vine imediat în minte cînd mă gîndesc la stilul lui Messi de a juca e înşelător. Crezi că eşti cu ochii pe el şi apoi, abia apuci să clipeşti că a dispărut, doar ca să reapară undeva, în altă parte, cu mingea la picior. Cînd încerci să-i ţii piept şi să-l opreşti, ştii ce urmează să facă. Problema e că nu poţi ţine pasul cu el.

Driblează stările, rareori îl vezi sărbătorind peste măsură un gol aşa cum rareori îl vezi la pămînt după o ratare. Asta e o calitate pe care cred că o aveam şi eu cînd jucam. Jocul se schimbă aşa uşor încît trebuie să te descurci indiferent de situaţie.

N-am văzut-o niciodată pe United realizînd o performanţă de nivel atît de înalt ca atunci cînd am învins-o pe Barcelona pe Old Trafford. A trebuit ca în fiecare secundă a acelui meci, şi în prima manşă, pe Camp Nou, să fim conştienţi de poziţionarea noastră, de pericolele care puteau veni din partea lor şi de forma noastră ca echipă, ca întreg. Am petrecut toată săptămîna analizînd totul alături de Sir Alex şi staff-ul său. Am ştiut în fiecare secundă ce trebuie să facem. Şi a trebuit să facem asta în ambele meciuri.

Cele două finale au fost diferite. Cînd pregăteam meciul, ne-am gîndit mai puţin la ei şi mai mult la ceea ce puteam face noi. Îi aveam pe Cristiano Ronaldo şi pe Wayne Rooney pentru prima finală, de la Roma, şi credeam că le putem face rău. Poate că i-am subestimat pe cei de la Barcelona.

Cînd te pregăteşti să joci contra lor, analizezi obişnuitele slăbiciuni. Lui Gerard Pique îi lipseşte un pic ritmul. Javier Mascherano nu e chiar fundaş central (post pe care a jucat în 2011). Însă poţi exploata acele slăbiciuni doar cînd ai mingea. Noi am avut 37% posesie în meciul din 2011 şi eram obişnuiţi să avem balonul mai mult.

Nu a existat nici un plan anume pentru a ne ocupa de Messi, oricine se afla în preajma lui trebuia să-l marcheze. Rio Ferdinand avusese două meciuri de excepţie în faţa lui, în 2008, dar nu-l poţi ţine să nu mişte de fiecare dată. La finalizare, puţini fotbalişti sînt la fel de calmi ca Messi. Cînd poţi da atît de multe goluri în atît de multe moduri aşa cum face el, ai toate motivele să fii încrezător.

Oamenii spun că am jucat sub presiune, lumea se aştepta să cîştigăm în fiecare săptămînă. Dar nu se compară cu presiunea care apasă pe umerii lui Messi şi ai lui Cristiano. În cazul lor, dacă trece un meci şi nu marchează, lumea vrea să ştie de ce. Nu doar fanii, ci şi foştii jucători, cei care ar trebui să ştie mai bine cum e fotbalul. Aşteptăm mereu să marcheze şi faptul că o tot fac e incredibil.
Messi e la fel de celebru ca oricare fotbalist din istorie şi totuşi, cînd stai să analizezi, nu ştim multe despre el. Citesc că e familist, că îi place să-şi plimbe cîinii, dar dincolo de asta, Messi e un mister. Un adevărat mister. Îmi place asta. Mai ales în zilele noastre, cînd oamenii îşi expun părerile şi sentimentele despre orice pe Twitter sau mai ştiu eu unde. Să păstrezi ceva pentru tine e o dovadă de putere.

Abia aştept să-l văd jucînd pe Etihad Stadium, marţi, iar dacă City vrea să obţină un rezultat bun, concentrarea trebuie să fie totală şi să se asigure că fiecare jucător e la locul potrivit timp de 90 de minute. Micuţului număr 10 îi trebuie doar o secundă ca să te păcălească să faci un fault stupid. Şi nu te poţi baza mereu pe faptul că arbitrul n-o să vadă".

independent.co.uk