Articol de Daniel Scorpie - Publicat marti, 13 martie 2012 00:00 / Actualizat marti, 13 martie 2012 13:41
Harry Redknapp a rămas de-atunci fără miros şi cu tic facial. Operat şi pe cord, scrie ca un copil, nu ştie să-şi folosească mobilul, însă face minuni la Tottenham.
Etalează unul dintre cele mai spectaculoase şi estetice stiluri de fotbal din Premier League. Nu are în palmaresul de manager decît o Cupă a Angliei, însă e favorit să ajungă noul selecţioner al Albionului la Euro 2012. Harry Redknapp are serioase probleme cu inima, a driblat recent o condamnare într-un proces de evaziune fiscală şi a avut nevoie de un miracol să se salveze în 1990 dintr-un groaznic accident. Antrenorul lui Tottenham (65 de ani) a văzut moartea cu ochii!
Salvat de bossul lu York
Harry, atunci manager la Bournemouth, plecase în iunie în Italia să vadă Mondialele împreună cu mai mulţi prieteni şi preşedinţi de cluburi. Aventura s-a sfîrşit tragic pe drumul spre Latina, localitate în sudul Romei. Microbuzul în care se afla s-a ciocnit frontal cu un autocar cu soldaţi, s-a răsturnat, fiind proiectat 50 de metri pe şosea. Cînd a fost extras din mormanul de fiare de Michael Sinclair, patronul lui York City, Redknapp părea mort. Îmbibat cu motorină, în comă şi cu răni grave. Fractură craniană, de piramidă nazală, multiple traumatisme, coaste rupte plus o gaură adîncă la coapsa stîngă. Managerul echipei, Brian Tiller, n-a avut norocul ce i-a ocrotit pe el, pe Sinclair şi pe Fred Whitehouse, bossul lui Aston Villa, pierind alături de alte 4 persoane.
Două zile în comă
Nici medicii de la salvare nu l-au mai crezut în viaţă şi l-au acoperit cu pătura. Două zile a stat internat fără cunoştinţă! Abia după două săptămîni s-a întors în Anglia, într-o aeroambulanţă plătită de Bournemouth. S-a vindecat, dar a rămas cu două "cicatrice". Un tic facial, ce poate fi sesizat pe bancă, şi pierderea simţului olfactiv. Asta nu-l împiedică să miroasă perfect fotbalul.
Are şi pacemaker
Redknapp are însă nouă vieţi şi nici problemele cardiace nu l-au doborît. Acum cîţiva ani şi-a pus, la fel ca Sir Alex Ferguson, un pacemaker. N-a fost însă singura intervenţie chirugicală la inimă. Acum patru luni a riscat un preinfarct în timp ce alerga pe bandă în casă. "Am simţit că mi se despică pieptul şi nu mai pot respira", povestea în noiembrie 2011 Harry. A ajuns iar pe masa de operaţie, medicii curăţîndu-i arterele coronariene înfundate. Dar s-a întors pe gazon.
Analfabet, distrat, antitehnic
Redknapp a şocat recent prin mărturisirile făcute în februarie, la procesul în care a fost acuzat de evaziune fiscală, pentru cele 195.000 de lire sterline depozitate în 2007, într-un cont al său la Monte Carlo: "Nu ştiu să folosesc un computer, nu ştiu ce-i un email, n-am trimis niciodată un fax şi un sms. Scriu ca un copil de doi ani şi nu pot păstra nimic. Mi-e ruşine s-o spun, dar sînt cea mai neorganizată persoană din lume. Nu pot nici măcar să completez foaia de joc". Pe 28 noiembrie 2007, Harry a fost arestat în scandalul legat de falimentul clubului Portsmouth. Dar a scăpat repede, tribunalul considerînd "reţinerea şi percheziţia făcută acasă ca nejustificate".
Şi Cornel Dinu s-a salvat!
Un accident similar celui al lui Redknapp a suferit Cornel Dinu. În 1991, cînd era secretar de stat în Ministerul Tineretului şi Sportului, Procuroru' a scăpat cu mare noroc dintr-un eveniment rutier petrecut în Italia. În incident a murit Dan Alban, impresarul de la care fraţii Becali aveau să preia marile afaceri legate de transferurile Generaţiei de Aur. În urma gravului accident, Dinu şi-a pierdut mirosul, s-a ales cu vitiligo (a rămas cu pete albe pe faţă) şi a fost nevoit să stea cîteva săptămîni în spital, suferind şi o serie de intervenţii chirurgicale, din cauza numeroaselor arsuri.
"Nimic nu mă poate opri să-mi fac meseria pe care o iubesc atît de mult. Şi o să continuu să şi alerg, poate chiar o să particip într-o zi la maraton" (Harry Redknapp, manager Tottenham)
"Îi plătesc o avere contabilului meu ca să aibă grijă de mine. El îmi plăteşte toate facturile şi tot el semnează cecurile familiei. Practic, îmi conduce viaţa" (Harry Redknapp, manager Tottenham)
5 persoane au murit în iunie 1990 după ciocnirea dintre autoturismul în care se afla Redknapp şi un autocar militar
4,7 milioane de euro este salariul anual al lui Redknapp la Tottenham. Harry e al cincilea cel mai bine plătit manager din Anglia, după Mancini, Ferguson, Wenger şi Dalglish
5 milioane de euro e despăgubirea pe care Federaţia de la Londra trebuie să i-o plătească lui Tottenham ca să-l ia pe Redknapp, legat prin contract pînă în 2013
INTERVIU: "N-o să beau niciodată cu jucătorii!"
Managerul lui Tottenham dezvăluie într-un interviu publicat de L'Equipe cum a evoluat meseria de antrenor şi cum s-a schimbat fotbalul şi pariază că ar lua mereu titlul dacă i-ar avea pe Messi şi Ronaldo.
- Aveţi o experienţă vastă de antrenor. Ce s-a schimbat de la debutul la Bournemouth, în 1984?
- Şi jocul, şi fotbaliştii sînt diferiţi. Cînd am început nu existau străini. Ei au venit în 1992, după lansarea Premier League, şi au ridicat nivelul. La debutul meu toţi erau britanici, iar bătrînii din Londra. Bobby Moore, Peters, Brooking... Am crescut împreună, într-o zonă de 4 mile din jurul stadionului. Toţi proveneam din clasa proletară şi nu aveam bani. Discutam direct cu patronul. Intrai în birou şi-ţi zicea «Ai făcut un sezon excelent, îţi dau 10 lire în plus pe săptămînă». Iar tu răspundeai «Merci mult». Acum sumele au ajuns nebuneşti şi managerul nu mai negociază.
- V-aţi modificat şi metodele?
- Trebuia s-o fac. E inutil să urli la jucători, să te enervezi, chiar dacă niciodată nu am procedat aşa. Unii manageri intră la vestiare şi ţipă «Bandă de ticăloşi... fii de curve». Nu-i genul meu.
- S-a schimbat şi mentalitatea jucătorilor?
- Au viaţă mult diferită. Azi, jucătorii au vile frumoase, nu are nimeni acces la ei. Pe timpul meu locuiau la 50 de metri de stadion. Fanii ştiau unde stau idolii lor, mergeau împreună în autobuz.
- Antrenorii au în subordine acum jucătorii care sînt şi prieteni sau doar coechipieri?
- Atunci eram tineri şi săraci. Porneam sezonul cu 12 mingi. Dacă pierdeam una rămîneau 11 şi dacă la final mai aveam doar una, cu ea lucram. În caz că se pierdea în pădure o căutam şi cîte 3 ore. Azi nimănui nu-i pasă dacă sare peste gard, mai sînt alte 15. Aveam două perechi de ghete, una cu crampoane presate, alta cu şurub. Dacă se uzau trebuia să-ţi cumperi altele. Sau dacă doreai ghete Adidas, mai confortabile, plăteai extra. Acum au cîte 30 de perechi şi o dată la două săptămîni schimbă modelul şi apar cu noi culori.
- Ce fel de relaţii aveţi cu jucătorii? Doar profesionale?
- Nu-s prea simpatic. Mai socializăm la curse de cai sau la o partidă de golf. Însă nu vreau să amestec lucrurile, e foarte periculos. Acum cîţiva ani, managerul putea să iasă la un pahar cu jucătorii. Era problemă doar dacă se lungea la pub (rîde). Eu nu merg azi să beau cu ei. Ştiu la ce cîrciumi se duc, ce locuri preferate au, dar nu îi însoţesc. Niciodată!
- Antrenorii străini au schimbat fotbalul englez şi l-aţi dat exemplu pe Wenger. V-aţi imaginat că după 15 ani Arsenal l-ar putea da afară după un debut de sezon prost?
- Niciodată! Dacă te uiţi ce a realizat acolo, calificîndu-se constant în grupele Ligii, cine altul ar fi reuşit asta? Era o nebunie să-l demită.
- Cînd jucătorii se revoltă contra antrenorului, cum a păţit Villas-Boas, mai poţi lucra liniştit?
- N-am avut niciodată problema asta, deşi am lucrat cu grupuri dificile. Pot fi solidari între ei şi dacă laşi doi pe bancă, se aliază şi îţi complică viaţa. Cei vechi nu suportă să fie daţi la o parte şi poate că Villas-Boas a vrut să schimbe prea rapid. Dar cred că a învăţat din experienţa asta.
- V-ar plăcea să fiţi la cîrma unei echipe cu buget nelimitat pentru transferuri.
- Ce bine ar fi să pot cumpăra trei sau patru jucători dintre cei mai buni şi să iau titlul.
- Pe cine aţi aduce?
- Şi tu dacă i-ai avea în echipă pe Messi şi pe Ronaldo ai cîştiga campionatul în fiecare an.
- Ar fi de ajuns? N-ar trebui şi un fundaş bun?
- Evident c-ar fi suficient! Împreună înscriu de 60 de ori pe sezon. Ce mai contează apărătorii, deja ai asigurate atîtea goluri?
- Sînteţi pe lista candidaţilor la "naţionala" Angliei. Ferguson v-a sfătuit să mai aşteptaţi.
– Da, Fergie crede că nu e un job pentru un antrenor tînăr. A zis acelaşi lucru şi despre Steve McClaren.
- Tot Sir Alex a spus că aveţi cel mai potrivit profil pentru postul de selecţioner al Angliei.
- Ştiu, dar iubesc viaţa mea la Tottenham. Am un job bun, dar nu se ştie niciodată ce va urma.
- Care e diferenţa între a fi manager de club şi selecţioner?
- La club cauţi un golgeter şi îl iei. Cînd eşti selecţioner trebuie să te descurci cu ce ai în ţară. Dacă nu ai un marcator bun, n-ai nimic. Şi nu apuci să vezi niciodată jucătorii. Două zile la cîte două luni. E foarte greu.
- Sînteţi bolnav de fotbal, nu?
- Ador asta. Mă uit la toate jocurile, chiar şi din liga a patra. Face parte din viaţa mea. Privesc şi meciuri din străinătate, mai ales dacă trebuie să urmăresc un anumit jucător.
- Vă vedeţi antrenînd în străinătate?
- De ce nu, peste cîţiva ani? Dar aici, în Anglia, este cu adevărat o atmosferă fantastică.
"Toată lumea are un impresar acum, managerul nu se mai ocupă de partea financiară. Eu nici nu ştiu salariile jucătorilor mei din lot" (Harry Redknapp, manager Totenham)
"Sir Alex Ferguson are mereu timp pentru antrenorii mai tineri. Dacă-l sună cineva răspunde şi dacă moare un coleg el e acolo. Ia avionul şi fuge la înmormîntare" (Harry Redknapp, manager Totenham)
"Harry mi-a dat telefonul ca să-i trimit SMS soţiei de ziua aniversării căsătoriei lor. După două minute ea mi-a răspuns: «Merci că te-ai gîndit. Şi mulţumeşte-i lui Peter c-a scris mesajul» (Peter Storie, fostul său patron la Portsmouth)
)
)
)
)
)
)
)
)
