Maestrul Platini și Margareta a Franței: "Dacă un jurnalist sportiv mi-ar fi vorbit astfel, l-aș fi agățat de peretele vestiarului"

Pe 15 decembrie 1987, interviul a apărut în Libération, sub titlul "Duras - Platini, scena îngerului". O întâlnire specială, între doi mari artiști. Scriitoarea Marguerite Duras, 73 de ani la acea vreme, o emblemă a Franței literare, răsplătită cu premiul Goncourt pentru cartea Amantul în 1984, și Michel Platini, o emblemă a fotbalului francez, care tocmai își lansase cartea biografică, Viața mea ca un meci, la câteva luni după sfârșitul carierei, la 32 de ani.

"Dacă vă duceți într-o favelă din Rio, fotbalul rămâne important"

A fost o discuție scânteietoare, romanciera provocându-l mereu, și cu subiecte dincolo de lumea sportului. I-a vorbit despre universalitatea literaturii, spunându-i că are cărți traduse în treizeci de țări. Michel i-a răspuns cu un tackling:
- Adevărat, dar dacă vă duceți într-o favelă din Rio, nu cred că literatura mai este la fel de importantă. În timp ce fotbalul este important și acolo.

"L-aș fi agățat de peretele vestiarului"

Ani mai târziu, Platini avea să admită că "o oră cu Marguerite Duras a fost mai dură decât orice meci al carierei mele. Uneori, erau întrebări pe care nu le înțelegeam". Ca aceasta, de exemplu, când ea îl invita să contemple procesele gândirii unui cal de curse:

- Experimentează caii aceeași pasiune de care vorbeam? Sau aceasta e o caracteristică unică a omului?
- Da, caii pot concura. Și, bineînțeles, ei au avantajul de a purta ochelari. Noi nu putem purta ochelari.
- Deci voi sunteți...
- Ce suntem noi?
- Nu știu exact cum să spun.
- Cai?
- Nu. Am amintit de cai pentru că îmi plac foarte mult caii.
Platini a comentat această neînțelegere: "Dacă un jurnalist sportiv mi-ar fi vorbit astfel, l-aș fi agățat de peretele vestiarului".

"A fost ziua transformării mele"

Totuși, triplul Balon de Aur (1983-1984-1985) i-a făcut câteva mărturisiri interesante lui Duras.

I-a vorbit despre calitățile lui de lider: "Conduc oamenii pentru că oamenii au nevoie de mine. Au încredere în mine, iar eu le redau încrederea în ei. Niciodată nu sunt atât de bun decât atunci când ies în față. În acea clipă, când ies în față și îmi asum responsabilități, sunt bun. Dacă mă ascund în spatele unuia sau altuia, nu sunt bun. Când am început să ies în fața tuturor, a fost un salt calitativ excepțional".

Și, la doi ani și jumătate de la drama Heysel, i-a dezvăluit că "atunci am devenit bărbat. Am trecut de la lumea în care fotbalul era un sport la alta în care fotbalul era o formă a violenței. A fost ziua transformării mele". 

"Marguerite Duras vorbea fără încetare de angelism și mă vedea ca pe un înger albastru. Am trăit acel interviu ca pe ceva ireal sau mai degrabă suprarealist.

Eu nu știam cine era Marguerite Duras, nu realizam strălucirea sa intelectuală. Nu am fost însă impresionat, pentru că nu vedeam importanța acestei persoane într-o lume literară pe care o ignoram aproape total. Am fost totuși foarte interesat. Întotdeauna am adorat discuțiile cu oameni din afara fotbalului"
Michel Platini, unul dintre cei mai mari fotbaliști francezi

Duras&Platini, piesă de teatru la Paris

Pe 9 octombrie, la Théâtre de la Ville, din Paris, s-a jucat piesa Marguerite Duras&Michel Platini, inspirată din interviul publicat în 1987 de Libération. În regia lui Mohamed El Khatib. În 2012, când se împlineau 25 de ani de la acea întâlnire, regizorul Guy Naigeon a creat și el o piesă, la Nouveau Théâtre du 8e, din Lyon. 

Amantul e marea ei carte

Marguerite Duras s-a născut pe 4 aprilie 1914, la Saigon, în Indochina Franceză (actualul Vietnam), unde se stabiliseră părinții săi, ambii profesori. Ajunsă în Franța la 17 ani, după ce părinții muriseră, a studiat matematica, apoi științele politice și dreptul. A lucrat pentru Guvernul de la Vichy în timpul celui de-Al II-lea Război Mondial și a făcut parte din Rezistența Franceză. Ea a dezvăluit că, în acea perioadă i-a salvat viața lui François Mitterrand, de care a legat-o o frumoasă prietenie. În 1943, a publicat primul ei roman, Les impudents (Nerușinații), iar L'Amant (Amantul, 1984) a fost marea ei carte. Și care s-a vândut cel mai bine.

Până în 1993, a scris 34 de romane, dar și piese de teatru, scenarii de film și eseuri. Pasionată de arta cinematografiei, a regizat 16 filme. S-a stins pe 3 martie 1996, la două luni după moartea lui Mitterrand. Avea 81 de ani.