Articol de Bogdan Fechită - Publicat vineri, 15 aprilie 2022 21:24 / Actualizat vineri, 15 aprilie 2022 23:06
Când ne gândim la fotbalul nord-american, naționala Mexicului și a SUA sunt primele care ne vin în minte. În anii '70, însă, o țară micuță din Caraibe, Haiti, surprindea lumea fotbalului cu o generație „de aur”.
Condusă de un antrenor italian, Ettore Trevisan, Haiti devenea o putere în turneele continentale CONCACAF și reușea, în premieră, o calificare istorică la Cupa Mondială din 1974, în Germania. Performanțele din acei ani demonstrează succesul fotbalului în Haiti: în 1973 Haiti câștiga campionatul CONCACAF, iar în 1971 și 1977 ajungea până în finală.
Cum a început povestea generației de aur din Haiti: „O misiune cu carcater social”
Ettore Trevisan, tehnicianul italian care a fost instalat în 1972 la cârma naționalei din Haiti și a reușit calificarea la Cupa Mondială, a povestit într-un interviu din anul 1986 cum a început aventura lui în țara din Caraibe.
„Când mi-au propus să merg să antrenez la naționala din Haiti, eu lucram în Corsica, la Bastia. Trebuie să recunosc că atunci când un agent m-a chemat la Roma pentru a-mi face această propunere, eu nici nu știam bine pe unde e Haiti pe hartă. «E o misiune cu caracter social. Gândește-te dacă o poți lua în considerare», mi-a spus. Era anul 1972. Am tot amânat decizia câteva luni, apoi m-am hotărât să o accept, convins mai mult de curiozitatea de a avea această experiență inedită, decât de alți factori.”, își începea Ettore povestea, conform publicației italiene altervista.org.
Ettore Trevisan a calificat naționala la Mondial, apoi a fost sacrificat pentru propagandă
„În Haiti am fost primit cu foarte multă căldură. Aveam cinci antrenori asistenți la dispoziție, printre care și Antonie Tassy care, după ce am obținut calificarea la mondial, m-a trădat, conspirând să îmi ia locul în Germania. Imediat după ce am condus echipa spre victorie, eliminând echipe precum Mexic, politicienii au decis să exploateze acel triumf, naționalizând meritul calificării spre un antrenor haitian, pentru a-și face propaganda și m-au împiedicat să însoțesc echipa în Germania. Au irosit astfel o oportunitate și o moștenire sportivă care va rămâne, probabil, irepetabilă!”, a continuat antrenorul care s-a stins din viață în toamna anului 2020.
Ettore Trevisan a antrenat în Haiti într-o perioadă de dictatură, în care statul era condus de Jean-Claude Duvalier, fiul unui alt fost dictator puternic, François Duvalier. Antrenorul a recunoscut că regimul politic l-a ajutat să aibă un control asupra fotbaliștilor cu care lucra la națională, pentru a le putea impune metodele sale.
„Aveam un fel de putere absolută asupra sportivilor de care, bineînțeles, nu am abuzat, dar de care aveam nevoie pentru a-mi impune ideile. De exemplu, de multe ori, pentru a evita căldura dogoritoare, îi puneam să se antreneze la șase dimineața. Totuși, rezultatele bune și norocul de a avea la dispoziție un grup de jucători prea buni, m-a scutit de orice supărare și, mai ales, de orice probleme”, mărturisea Ettore în anii '80.
Ettore Trevisan: „Am predat în Haiti cum se respinge mingea cu capul”
Tehnicianul italian a povestit și cum a reușit să transforme fotbalul din Haiti. „Nivelul tehnic al fotbaliștilor era orice, numai disprețuitor nu. Școala era aproape de inspirație braziliană, aveau o tehnic, în unele cazuri, foarte bună. Problemele erau la nivel tactic care, mai ales în apărare, ne afectau cel mai mult.
Am început „reconstrucția” lucrând la defensiva echipei. Am predat cum se respinge mingea cu capul. Jucătorii, toți amatori, m-au ascultat cu entuziasm. Aproape toți erau ospătari sau angajați pe la compania de telefonie sau electricitate. Banii pe care îi câștigau din fotbal erau pentru ei o adevărată avere.
Printre ei erau și campioni veritabili precum portarul Francillon, fundașul Vorbe și atacantul Sanon: în jurul lor am format echipa. Toți ceilalți erau înzestrați cu o tehnică acceptabilă.”, povestea antrenorul italian.
Ettore Trevisan: „Țara a înnebunit când ne-am calificat la Mondial!”
„Când ne-am calificat la Mondial, țara a înnebunit de bucurie. Președintele Duvalier ne-a primit la vila lui și apoi ne-a oferit o noapte nebună la un club de noapte în vogă. Mulți mi-au spus că acea calificare va da regimului dictatorial încă câțiva ani de viață în Haiti și așa s-a și întâmplat.”, povestește Ettore despre momentul calificării.
După bucurie a urmat, însă, furtuna! „În ajunul plecării spre Europa am primit vestea. Pregătisem un turneu european de pregătire pentru Mondial care începea în Grecia, continua la Dubrovnik și se termina cu patru amicale în Italia. Mi s-a spus că turneul va fi condus de un tehnician haitian și că orice reacție sau opoziție a mea ar fi complet deplasată. Și așa m-am dat deoparte de lângă naționala pe care o construisem”, mărturisea Ettore.
Epilog: „Singurul câștigat a fost președintele dictator!”
Tot Ettore Trevisan a încheiat și povestea calificării naționalei Haiti la Mondialul din 1974. „Pregătirea pentru Cupa Mondială a fost dezastruoasă! Echipa a fost dusă în locații reci și umede din Belgia și Franța, în loc de planul pe care îl pregătisem eu. Într-un timp foarte scurt, toată munca mea a fost zădărnicită: deja în al doilea meci al Cupei Mondiale echipa a primit șapte goluri de la Polonia. Unii fotbaliști, precum Francillon și Santon au primit oferte din Europa, alții au reușit să se mute în SUA.
Visul a fost zădărnicit, însă, de o dezordine socială incredibilă și un concept corupt de propagandă politică. Singurul care a câștigat a fost președintele dictator Duvalier care, profitând de beția populară a acelei calificări, a continuat să-și extindă dictatura deja fragilă”, și-a încheiat Ettore Trevisan povestea.
Haiti, eliminată pe ultimul loc de la Cupa Mondială din 1974
Haiti se calificase la Cupa Mondială după ce terminase pe primul loc în Campionatul CONCACAF din 1973. Naționala din Caraibe a adunat opt puncte (se acordau două puncte la victorie în acea perioadă), reușind să termine peste naționale ca Trinidad și Tobago, Mexic, Honduras și Guatemala.
La Mondial a jucat în Grupa 4, alături de Polonia, Argentina și Italia. A fost învinsă de toate cele trei echipe, cel mai drastic de Polonia, scor 0-7. Argentina a învins-o cu 4-1, iar Italia cu 3-1. Ambele goluri reușite de Haiti la Mondial au purtat semnătura lui Emmanuel Sanon.
Vedetele lui Haiti: Francillon, Vorbe și Sanon
Generația de Aur a fotbalului haitian a fost construită în jurul a patru fotbaliști. Trei dintre ei au fost menționați și de antrenorul Ettore Trevisan: Francillon, Vorbe și Sanon. Al patrulea era Guy Saint-Vil.
- Henri Francillon: portar, după Campionatul Mondial din 1974 a ajuns la TSV 1860 Munchen, ulterior a revenit în Haiti și și-a încheiat cariera în Canada;
- Philippe Vorbe: mijlocaș, a jucat în America la New York Generals și apoi în Haiti;
- Guy Saint-Vil: atacant, a jucat în America la Baltimore Bays și Baltimore Comets, în rest în Haiti;
- Emmanuel Sanon: atacant, după Mondial a rămas în Belgia, la Beerschot, apoi a jucat în America la Miami Americans și San Diego Sockers.
Cine a fost Ettore Trevisan
Ettore Trevisan s-a născut în 1929 și a decedat în 2020, la vârsta de 91 de ani. A avut o carieră modestă ca fotbalist, evoluând ca mijlocaș. A început să practice fotbalul în 1946, imediat după Al Doilea Război Mondial, mai întâi ca junior, iar după doi ani ca senior, debutul fiind la Reggina. A mai trecut pe la echipa ca Nice, Bari, Piacenza, Ravenna și Triestina, iar în 1958 și-a agățat ghetele în cui.
Din același an și-a început cariera de antrenor. Are în palmares 17 echipe antrenate, cea mai importantă performanță fiind obținută cu Haiti, calificarea la Mondial, precum și câștigarea campionatului CONCACAF din 1973. A mai stat pe banca unor echipe ca Aris Salonic, Bastia și Pordenone, restul fiind echipe mai puțin cunoscute. A renunțat la antrenorat în 1985.
Citește și alte povești din fotbal:
)
)
)
)
)
)
)
)
