Articol de Dominique Antognoni - Publicat vineri, 27 decembrie 2024 12:43 / Actualizat vineri, 27 decembrie 2024 14:26
Dominique Antognoni, jurnalistul român care scrie de mai bine de trei decenii despre Serie A, se teme ca noul proprietar al Grifonului să nu fi luat țeapă investind 40 de milioane de euro pentru a prelua 77% din acțiunile echipei rossoblu.
Președintele clubului Genoa e Alberto Zangrillo. Numele său nu vă spune prea multe, deși se numără printre persoanele cele mai importante din Peninsulă.
De ce? A fost, timp de treizeci de ani, medicul personal al lui Silvio Berlusconi. Între altele ocupa și rolul de director al celui mai performant spital din Italia, San Raffaele din Milano, unde proprietar este același Berlusconi.
Cu alte cuvinte, imaginați-vă câte personalități cunoaște acest Zangrillo. Miliardari, oameni cu influență, pentru că toți sunt foarte atenți la sănătate și când te duci la spital unde te duci? La cei mai buni. În plus, este prieten în fotbal cu toată lumea, de la Galliani în jos. Și vorbim de raporturi foarte strânse, nu simple cunoștințe.
Să mai adăugăm faptul că e "Cavaliere della Repubblica", titlul care se acordă persoanelor de mare importanță și competență, ca să nu mai pomenim de titlul de "Commendatore al merito della Repubblica italiana".
Și că în 2017, atunci când Enrico Preziosi, și el prieten cu Berlusconi, a pus în vânzare Genoa, Zangrillo l-a rugat pe același Berlusconi să cumpere clubul.
![Alberto Zangrillo, președintele clubului Genoa Previziunea corespondentului GSP în Italia: „Genoa poate ajunge ca Salernitana! Șucu riscă să-și piardă și timpul, și banii”](https://cacheimg.gsp.ro/autocrop/smp-images-production/gsp.ro/26122024/aad67543-f6d1-4dcb-960c-1ec6793df5f4.jpg?width=900&height=0)
Pierderile Monzei, clubul lui Berlusconi, sunt uriașe!
Silvio, care recent vânduse Milanul, a refuzat. Nu mai avea nici un interes și nici chef să piardă bani (o va face cu Monza, câțiva ani mai târziu, dar acolo sunt la mijloc argumente sentimentale; bilanțul clubului este dezastruos, pierderile sunt de peste 130 de milioane).
Fratele său, Paolo, a fost timp de douăzeci și cinci de ani director de primă importanță la grupul Fiat, iar în momentul de față e ministru al guvernului, se ocupă de administrație publică.
Tradus? Vi se pare normal și posibil să nu fi fost în stare cei doi de a găsi un investitor italian pentru Genoa? La câte sute și mii de persoane pline de bani și influență cunosc cei doi, nu vi se pare suspect?
Răspunsul este simplu: nimeni nu mai vrea să arunce cu bani pe fereastră, iar, pe de altă parte, fotbalul nu mai este considerat un vehicul fundamental pentru a deveni cunoscut.
„Cine e dementul care acceptă să fie fluierat pe banii lui?"
Noii bogați, sau copiii celor bogați, investesc în discoteci și restaurante. Nu e deloc garantat că vor câștiga bani, dar cel puțin se distrează. Cu fotbalul ai numai pierderi și probleme.
Cel mai grotesc aspect este nerecunoștința fanilor, care te înjură și te critică dacă nu cumperi mereu jucători de prim-plan. Adică tu ai cheltuit zeci de milioane și ești considerat un zgârcit de cei care plătesc 10 euro ca să stea la galerie. Cine e dementul care să accepte așa ceva și mai ales de ce?
Adevărul este că unul s-a găsit: Danilo Iervolino. Omul câștigase un miliard de euro cash după ce vânduse o universitate online, Pegaso. În acea perioadă, Salernitana trebuia să rezolve repede situația.
Aparținea lui Claudio Lotito, care era și patronul lui Lazio. Când Salernitana a promovat în Serie A, legea impunea să vândă unul dintre cele două cluburi. Numai că era greu de găsit un "fraier".
![Danilo Iervolino, proprietarul Salernitanei, echipă ajunsă în Serie B Previziunea corespondentului GSP în Italia: „Genoa poate ajunge ca Salernitana! Șucu riscă să-și piardă și timpul, și banii”](https://cacheimg.gsp.ro/autocrop/smp-images-production/gsp.ro/26122024/aa5fda7d-902d-4240-ab50-e4e846ebfee9.jpg?width=900&height=0)
Iervolino nu voia să intre în fotbal, nici măcar nu era un pasionat, dar a făcut-o pentru a îl scoate din încurcătură pe Vincenzo De Luca, președintele regiunii Campania, unde se găsește orașul Salerno. Să o numim favoare cu interes politic. Astăzi este disperat și nu știe cum să vândă mai repede.
Nu a înțeles cum funcționează jucăria, a pierdut bani, dar mai ales și-a dat seama că fotbalul este în mâna unor persoane fără morală, fără scrupule, egoiste și incorecte.
Iervolino, șantajat de agenți să-i dea 100.000 de euro!
Un exemplu? Nu credea că trebuie să împartă în dreapta și stânga bani impresarilor. Când veneau la el și îl amenințau ("Dacă nu ne dai comision 100.000 de euro nu o să mai ai în lot jucătorul X"), credea că se poate război cu ei și că dreptatea va fi de partea lui.
Rezultatul? A retrogradat, s-a certat cu toată lumea, iar acum tifosii îl huiduie. Pe banii lui. În timp ce agenții și intermediarii fluieră și stau la mare.
Domnul Șucu riscă să se găsească în aceeași situație. Nu se pricepe la fotbal, o admite el însuși. Mai mult, cel care îl cunosc susțin că în luna februarie încerca să vândă jumătate din acțiunile Rapidului. Pare că așa a intrat în contact cu cei care acum l-au convins să cumpere Genoa.
![Dan Șucu, la prima și singura întâlnire pe care a avut-o până acum cu Patrick Vieira și cu jucătorii de la Genoa Previziunea corespondentului GSP în Italia: „Genoa poate ajunge ca Salernitana! Șucu riscă să-și piardă și timpul, și banii”](https://cacheimg.gsp.ro/autocrop/smp-images-production/gsp.ro/21122024/4fe9fa40-6534-4822-8909-ad24e34db3de.jpeg?width=900&height=0)
Nu contează cine se află în spate, mai ales că nimeni nu prea investește în nume propriu. El este cel ce răspunde și el este cel care își va pierde timpul și banii.
„La Genoa, cheltuielile, dar și riscurile sunt mult mai mari"
Se pare că la Rapid s-ar mulțumi cu o pierdere de cinci milioane pe an, după spusele unui apropiat de al lui. O sumă pe care și-o poate permite, este un moft, un capriciu, e dreptul său. Sunt persoane care cheltuiesc pe mașini, alții pe vile sau la cazinou ori în fotbal.
La Genoa cifrele sunt însă mai mari. La fel și riscurile. Se știe de mult că fotbalul este o lume alunecoasă, plină de obstacole, un tunel fără lumină.
De zeci de ani, întrebarea este aceeași: cum se poate întâmpla ca oameni de succes să nu își dea seama că sunt păcăliți, după ce au demostrat că știu să facă bani în propriul domeniu de activitate?
Se caută mereu explicații. Una ar fi că bogații au nevoie de jucării costisitoare. Alții susțin că cei cu bani mulți devin megalomani și se simt bine când aruncă cu bancnote pe fereastră, pentru că își pot permite să o facă. Sau vor să fie aclamați de mulțime și să li se pupe mâna.
În ultimii ani e plin de americani care investesc în fotbalul din Peninsulă: Venezia, Parma, Fiorentina, Roma, Bologna, Verona, acum chiar Inter și Milan. Cum de niciun miliardar italian nu mai dorește să fie proprietarul acestor cluburi?
Americanii investesc în fotbal doar pentru „soft-power"
Răspunsul este simplu: mai bine nu! Lumea se întreabă și pentru care motiv americanii au decis să intre masiv în Italia, dar nimeni nu poate oferi un punct de vedere total.
Unii susțin că o fac pentru a exercita așa-numita soft power, alții că sumele sunt relativ mici față de cât trebuie să investești pentru a cumpăra un club în Anglia. Probabil încearcă să cumpere cu puțin și să vândă cu mai mult, la un moment dat. Dacă vor reuși.
Nu știm în ce categorie l-am putea include pe domnul Șucu. Îi dorim succes. Unica întrebare pe care o avem e cine l-a convins că este o bună afacere și mai ales cum de niciodată aceste persoane nu îi ascultă pe cei care le spun cum funcționează lumea fotbalului? Cum de nu există cineva care să îi oprească?
E drept că în Italia există și cluburi care fac profit: Udinese, Napoli și, mai ales, Atalanta. Sunt cazuri de studiat. Udinese are un scouting absolut incredibil și investește mult, riscând deseori. Are mai mereu în jurul a nouăzeci de jucători legitimați, pe care evident că îi transferă în împrumut.
Riscă, plătește, dar din nouăzeci reușește să vândă bine cel puțin zece pe an: Alexis Sanchez, Handanovic, De Paul, Allan, Muriel, Pizzaro, Bierhoff, Isla, Benatia, Zielinski, Asamoah, Inler, Musso, Beto, Udogie, Meret și Cuadrado sunt numai câteva exemple. De când a venit familia Pozzo s-au încasat mai mult de 850 de milioane (nu, nu e eroare: 850!).
![Președintele lui Napoli, Aurelio De Laurentiis // sursă foto: Twitter Previziunea corespondentului GSP în Italia: „Genoa poate ajunge ca Salernitana! Șucu riscă să-și piardă și timpul, și banii”](https://cacheimg.gsp.ro/autocrop/smp-images-production/gsp.ro/04052023/8fdd0f11-45e0-4b39-8171-af82ff66b3ea.jpg?width=900&height=0)
Atalanta, Napoli și Udinese sunt modele de excepție
Napoli a fost preluată din faliment în 2004 (avea 64 de milioane de datorii și valora 30), asa că e o situație particulară. Și aici au știut cum să cumpere cu puțin și să vândă cu foarte mult: Lavezzi, Cavani, Jorginho, Higuain.
Vedem cu toții ce reușește să facă și Atalanta, nu mai avem cuvinte pentru a ridica în slăvi reușitele din ultimii ani.
Dar dacă am paria un euro, am paria că Genoa e mai aproape de a ajunge în situația Salernitanei. Evident, sperăm să pierdem pariul.
Dar va trebui să găsească oameni de încredere, competenți, care să nu îl păcălească. În fotbal e foarte greu, dacă nu imposibil. Iar până acum, o să ne scuze domnul Șucu, nu prea a reușit să o facă nici acasă la el.