CORESPONDENȚĂ DIN QATAR Leii Atlasului nu ne-au lăsat să dormim » Ovidiu Ioanițoaia, despre cum s-a trăit la Doha calificarea Marocului în semifinalele Mondialului

Primii africani din istoria CM

Să-i înțelegem însă pe marocani deoarece chiar aveau motive de bucurie. Ispravă de necrezut, Leii Atlasului tocmai îi învinseseră și-i eliminaseră din „sferturile” CM pe portughezii lui Cristiano Ronaldo, socotiți printre candidații autorizați la titlul suprem. Totuși, aruncând în aer casele de pariuri, Marocul a mers mai departe. A devenit astfel cea dintâi națională arabă și africană calificată în semifinalele Cupei Mondiale, reușind acolo unde au eșuat Camerun în 1990 (contra Angliei), Senegal în 2002 (Turcia) și Ghana în 2010 (Uruguay).

Victorie meritată, nu furată

Aceia care constată, și nu-i greu, că Portugalia a avut 74% posesia balonului și a dat 663 de pase, adversarul numai 248!, vor fi tentați să afirme că Marocul a câștigat cu baftă. Conjunctural. Lucrurile n-au stat așa. În ideea că fotbaliștii antrenați de Walid Regragui, 47 de ani, 45 de selecții, fost apărător dreapta la Toulouse, Ajaccio, Santander și Grenoble, n-au furat victoria. Dimpotrivă. Fie și pentru că au irosit 3-4 ocazii imense de gol, părerea generală e că au meritat-o.

Arbitrul acuzat pe nedrept

De spus și că, în ciuda reclamațiilor lusitane, „centralul” Facundo Tello nu i-a ajutat deloc pe nord-africani. Ba l-a și eliminat pe Cheddira în final, lăsându-l pe tușă pentru confruntarea cu francezii, decizie ce nu i-a impresionat pe portughezi. În frunte cu guralivul Pepe, dar și cu (sâc!) surorile lui CR7, Elma băgându-se și ea în vorbă când, de regulă, discuția o conduce Catia, aceștia s-au plâns că FIFA a delegat un arbitru argentinian, pasămite, de la o rivală angajată în bătălia pentru titlu! Ceea ce nu se cădea.

Adevărul e că FIFA nu s-a dovedit prea inspirată. Putea și trebuia să evite delegarea cu pricina. Pe de altă parte însă, insinuările portughezilor că jocurile ar fi făcute pentru Argentina, de ce și de către cine?!, sunt lipsite de temei. Pure invenții în condițiile în care pe sud-americani i-a arbitrat în „sferturi” cu olandezii spaniolul Mateu Lahoz, omul de casă al lui Real Madrid, mereu în război cu Barcelona, inclusiv pe vremea lui Messi. E dreptul lui Pepe să ridice tonul, „De ce nu-i dau trofeul Argentinei ca să n-o mai lungim?”, dar asta nu înseamnă că are dreptate.

Mare surpriză și nu prea!

În fond, nu vă supărați, chiar ar trebui privită calificarea Marocului ca „bombă”? Nu m-aș grăbi să zic că da cât timp Regragui a început partida de sâmbătă cu un singur jucător din țară, YA Allah de la campioana Wydad Casablanca. Alături de care a introdus 10 „străini”, toți cu CV-uri deosebite, de la Ziyech (Chelsea) la Amrabat (Fiorentina) și de la Hakimi (PSG) la Bono și En Nasyri, ambii de la Sevilla, plus Yamiq de la Valladolid, Saiss de la Beșiktaș samd.

Această echipă, ca și Croația, n-a cedat nicio partidă din cele 5 disputate în Qatar, le-a învins pe Belgia, pe Spania și pe Portugalia, ba a și primit, atenție!, un singur gol, marcat în proprie poartă de Aguerd în meciul cu Canada. Și-atunci, de ce nu s-ar justifica prezența Marocului în semifinale, de ce-ar trebui să ne minunăm de ea?!

Urmează duelul „fraților”

Întrucât în celălalt sfert de finală, „Franța a câștigat prin bravură și Anglia a pierdut prin tradiție”, am reprodus din editorialul lui Vincent Duluc din L'Équipe, miercuri 14 decembrie, se va juca semifinala Franța-Maroc. Prilej cu care vom asista și la duelul direct dintre aripa „Kiki” Mbappe și fundașul Achraf Hakimi, nimeni altul decât cel mai bun prieten al francezului din lotul lui PSG. Nu puțini apreciază că de rezultatul acestei ciocniri va depinde soarta partidei, iată motivul pentru care întâlnirea dintre cei doi e de văzut. Chiar e, nu?