Articol de Răzvan Prepeliţă - Publicat joi, 04 octombrie 2012 00:00 / Actualizat joi, 04 octombrie 2012 18:21
Poliţistul face semn cu mâna şi trage maşina pe dreapta. E groasă. „Aţi fost surprins, conducînd cu 170 km/h. Trebuie să vă suspend permisul...”, se aude ghilotina. Şoferul dă să scoată actele şi de aici începe povestea.
Din portofel, biletul cu Steaua cade pe jos, ca o frunză încă în viaţă, pitită de acel început de decembrie, 2011 şi imediat poliţistul face un gest, politicos în felul lui, dă să ridice biletul. „Aşadar aveţi bilet la Steaua!?”. Nu urmează, „carevasăzică”, ci doar un zîmbet şmecheresc. „Da, merg cu prietenii!”, răspunde timid Ionuţ, cu o colecţie de peste 200 de bilete la meciurile Stelei. Locuieşte la 170 de km, depărtare, nu viteză, de Bucureşti. Un copil, spune soţia, un îndrăgostit spun prietenii.
După cîteva zile de la incident, în tribune, covorul de suporteri se ondulează la fiecare acţiune a Stelei contra celor de la AEK Larnaca. Între un grup de prieteni, stă un poliţist în civil. Se uită în gol, nu exclamă nimic, din cînd în cînd, se mai scarpină în cap şi încearcă un dialog cu cei din jurul său despre fazele meciului. Nu reuşeşte, căci eticheta de nelalocul lui îi e pusă de prietenii lui Ionuţ. Meciul curge în favoarea Stelei, iar el se agaţă de refrene.
În faţa televizorului, privind cu jind, Ionuţ apasă frîna atunci cînd oaspeţii mai au cîte o ocazie. Pe hol, în cuier, în buzunarul pardesiului, îndesat în portofel, şade carnetul său de şofer. Stă acolo pitit, ascultînd meciul. Ca şi poliţistul, nu îndrăzneşte să zică nimic.
Deseară pe National Arena nu va fi linişte, căci vor fi acolo 50.000 de prieteni. Cu toţii copii sau îndrăgostiţi.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
