Articol de Florin Dincă - Publicat joi, 16 mai 2013 00:00 / Actualizat joi, 16 mai 2013 12:23
Benfica a pierdut ieri cea de-a şaptea finală consecutivă în Europa, 1-2 cu Chelsea, şi povestea blestemului din 1962 continuă cel puţin încă un an.
Portughezii vor avea în 2014 o nouă oportunitate să dea de pămînt cu statisticile şi istoria negativă. Finala Europa League se va disputa pe Estadio da Luz! Dar să revenim la blestem şi să ne întoarcem în anii 60, cînd Benfica domina fotbalul european
Totul a plecat de la bani
La cinci ani de la înfiinţarea Cupei Campionilor, "vulturii" deveneau doar a doua echipă care pune mîna pe trofeu, primele ediţii fiind acontate de Real Madrid. După 3-2 cu Barcelona în 1961, a venit şi bisul un an mai tîrziu, 5-3 cu Real. Bela Guttmann, tehnicianul maghiar de pe banca lusitanilor, părea că a găsit secretul competiţiei.
A mers să ceară o mărire de salariu, dar i s-a arătat uşa! Legenda spune că ar fi blestemat Benfica: "Să nu mai cîştigaţi Cupa Campionilor nici în 100 de ani". Nu se ştie exact dacă s-a întîmplat sau nu, dar picioarele jucătorilor au tremurat în fiecare finală disputată în ultimii 51 de ani, toate pierdute.
Un an mai tîrziu după plecarea lui Guttmann, Benfica era din nou în ultimul act al Cupei Campionilor Europeni. Sub îndrumarea lui Fernando Riera, portughezii intrau pe Wembley să înfrunte Milanul lui Nereo Rocco. Eusebio deschidea scorul în prima repriză şi totul mergea ca pe roate. Supremaţia lui Benficăi părea să continue şi fără Guttmann. Iluzii! Altafini rezolva meciul în 8 minute în partea a doua a meciului, aducînd Milanului prima din cele şapte Ligi.
Un român a încercat să îi salveze
Doi ani mai tîrziu, erau din nou în finală şi aveau în faţa o nouă forţă din Italia. Internazionale Milano, deţinătoarea trofeului, stătea în faţa lusitanilor, conduşi de pe bancă de un român. Alexandru Schwartz reuşea eventul în 1965, dar Interul îi sufla trofeul cu un sec 1-0.
Mai trec trei ani. Sîntem din nou pe Wembley, dar de data aceasta cu Manchester United în faţă, susţinută de aproape 90.000 de suporteri. După primele 90 de minute era 1-1 şi se intra în prelungiri. Parcă enervaţi, cei de la United închideau meciul în primele nouă minute. Trei goluri rapide ale lui United spulberau din nou visul, iar tot mai mulţi începeau să îşi amintească de cuvintele lui Guttmann.
Dezastru şi în Cupa UEFA
La 21 de ani de la blestem, Benfica schimba competiţia. În Cupa UEFA, portughezii au întîlnit Anderlecht, iar de data aceasta aveau două meciuri la dispoziţie să oprească seria ghinioanelor. Belgienii cîştigă prima manşă cu 1-0. Un avans fragil şi uşor de remontat, mai ales că returul se disputa pe Da Luz, unde echipa lui Sven-Goran Eriksson avea să fie susţinută de 80.000 de fani.
Nici acasă nu le-a mers însă. Minutul 32: Stadionul erupe după reuşita lui Sheu, care egala situaţia la general. Minutul 38: Lozano liniştea spiritele, reuşind să egaleze. Era deja a patra oportunitate irosită.
Fără reușite la penalty-uri
Cinci ani mai tîrziu, Benfica revine din nou în finala Cupei Campionilor, a şasea din istoria clubului. După 120 de minute cu PSV-ul lui Guus Hiddink, scorul era 0-0. Au urmat penalty-urile, unde portarii Van Breukelen şi Silvino erau spectatori la goluri. Asta pînă la ultima serie, cînd portarul lui PSV parcă l-a hipnotizat pe Veloso, care îi trimite direct în braţe. Nici de la 11 metri nu venea norocul.
Sîntem deja în 1990, iar Benfica are muzeul burduşit de trofee interne, dar numai două trofee externe. Urmează o nouă finală cu AC Milan. Povestea eşecurilor a început cu ei, deci trebuia să se termine cu ei, nu? Cercul dramelor se putea închide, iar scenariul de Hollywood părea să fie pregătit. Finala se disputa în Austria, la Viena, exact în oraşul unde se află mormîntul lui Guttmann. Eusebio, fostul său elev, merge şi se roagă. Cere ca blestemul să ia sfîrşit, dar fără folos.
Tridentul Rijkaard, Gullit, Van Basten ridică trofeul deasupra capului la Viena, după 1-0 în timpul regulamentar. Ciclul nu se termină, iar Benfica parcă se teme să mai joace într-o finală.
7 încercări la rând fără succes
După 23 de ani de aşteptare a venit însă, de data aceasta în Europa League. „Vulturii" au trecut peste eliminarea din Liga Campionilor şi au ajuns pînă în ultimul act, unde au întîlnit deţinătoarea la zi a Ligii Campionilor, Chelsea. Contrar cursului jocului, londonezii deschideau scorul în partea secundă prin Torres, dar Cardozo repara lucrurile. A părut că ne ducem în prelungiri, dar Ivanovici şi-a îngheţat adversarii. Lovitură de cap din 6 metri şi mingea era aşezată cuminte în plasă. Minutul 90+3 şi Benfica era la pămînt.
Şapte finale europene la rînd fără succes şi multe lacrimi vărsate de fanii unei echipe care se consideră blestemaţi. Teoretic, totul ar urma să înceteze peste 49 de ani, cînd Benfica ar primi liber să zburde din nou printre trofee continentale.
Finalele pierdute de Benfica
)
)
)
)
)
)
)
