Articol de Remus Răureanu - Publicat duminica, 16 august 2020 14:57 / Actualizat duminica, 16 august 2020 16:09
Sergiu Radu (43 de ani) cunoaște fotbalul german și analizează ascensiunea nemților, cu tradiționala Bayern și cu surpriza Leipzig în semifinalele Champions League.
Sergiu Radu a jucat șapte ani în Germania și a continuat să trăiască în Koln și după retragerea din fotbal. S-a mutat recent în Marbella, pentru vremea mai bună din Spania. Fostul atacant al Rapidului, ajuns la 42 de ani, explică succesul nemților și explozia de antrenori foarte tineri și foarte buni care conduc fotbalul european.
- Sergiu, ce fac nemții de ajung cu două echipe în semifinalele Champions League? Leipzig chiar e o surpriză, e un club sărac pentru nivelul acesta.
- În Germania nu e deloc un club sărac! Dimpotrivă, e un club pe care l-a creat Red Bull cu bani mulți. Eu jucam la Cottbus când se auzea că fusese construit un stadion în Leipzig și că urma să fie înființată și o echipă. Oamenii care se ocupau de proiect spuneau că obiectivele erau "întâi să ajungem în prima ligă și apoi să devenim campioni". Lumea râdea, suna ca o glumă. "Hai, bine, aveți bani și promovați în Bundesliga! Dar s-o și câștigați, exclus!". Dar Leipzig deja a ajuns să pună presiune pe Bayern, pe Dortmund, pe Leverkusen, cluburile care candidează în mod obișnuit pentru titlu.
- Ziceam că e un club sărac pentru nivelul la care a ajuns. Nu poate fi comparat cu forțele financiare: City, PSG, Bayern, Real Madrid, Barcelona, Juventus.
- Aaa, asta e clar! Leipzig nu se poate atinge de vedetele pe care le cumpără acele cluburi! Dar face altceva: cumpără tot ce găsește tânăr și bun. Și din Germania, și din străinătate. Clubul are și o metodă neobișnuită de testare a achizițiilor, ca să se asigure că fotbaliștii noi se încadrează în stilul de joc: le testează viteza. Fiecare jucător cumpărat de Leipzig trebuie să înregistreze anumiți parametri pe 60, pe 80, pe 100 de metri. Dacă oamenii din conducere găsesc un fotbalist pe care îl consideră bun, dar nu e îndeajuns de rapid, renunță să-l mai achiziționeze. Piesa principală rămâne, însă, antrenorul.
Monitor uriaș lângă teren
- Ce face Nagelsmann atât de special de a devenit un tehnician la mare modă?
- Ca stil, echipele lui joacă ofensiv, chiar extrem de ofensiv. O metodă cu care a venit el: ține să le arate jucătorilor greșelile pe loc. Când era la Hoffenheim comandase un monitor uriaș, montat la marginea terenului de antrenament, și oprea exercițiile ca să le indice fotbaliștilor ce nu era în regulă. Antrenamentul era filmat și, dacă era o ședință tactică și el transmitea când să strângă fundașii, când să se deschidă echipa, oprea exercițiul dacă un jucător greșea. Analistul video doar dădea play și Nagelsmann îi arăta fotbalistului clar ce nu făcuse corect.
- Nu ar fi fost același lucru dacă i-ar fi reproșat jucătorului, fără monitorul de pe margine?
- Nu, fiindcă fotbaliștii nu prea acceptă criticile. Se gândesc "ce are, mă, ăsta cu mine? Iar m-a luat? Nu-i convine nimic!". Se întâmplă chiar ca unii mai tupeiști să-l contrazică pe antrenor: "Mister, nu e adevărat! Nu am greșit cu nimic, ți s-a părut ție!". Cu monitorul pe marginea terenului nu mai e loc de parlamentări. Jucătorii nu se mai enervează crezând că antrenorul are ceva cu ei, antrenorul nu-și mai pierde timpul cu explicații în plus.
- Cum e posibil, totuși, ca un antrenor de 33 de ani să o conducă pe o semifinalistă Champions League? Avea 28 de ani când a devenit "principal" la Hoffenheim. Cum de nu îl iau jucătorii peste picior, "tu cine ești ca să ne înveți pe noi?"?
- Așa e, e greu de tot să te impui dacă nu ai nici nume de fotbalist important, nici CV de antrenor mare. Nagelsmann se impune cu metodele, cu ideile lui și cu un stil de comunicare foarte deschis. Vorbește cu fiecare jucător în parte, ceea ce puțini antrenori fac. Cei mai mulți nu-și găsesc timp să stea de vorbă cu fiecare fotbalist, preferă să transmită mesaje pentru tot grupul sau indicații tactice în funcție de posturi.
“Flick l-a resuscitat pe Muller"
- Îi câștigă vorbindu-le.
- Uite, ca să pricepi care e diferența, eu l-am avut antrenor pe Magath. Cu el, pregătirea fizică era extremă, la limita suportabilului. Eu nu aveam probleme, că puteam să alerg, dar aveam colegi care chiar nu erau capabili de așa ceva, era dincolo de limitele organismului! Magath nu discuta cu nici un individ din lot, toată lumea trebuia să execute comenzile și atât. Dacă vorbești cu fiecare fotbalist poți să folosești calitățile lui. Unul nu e în stare să alerge 14 kilometri pe meci, dar e bun pentru altele. La fel ca Pep Guardiola, Nagelsmann are terenurile de antrenament împărțite pe zone, ca niște table de șah. Scopul e ca jucătorul de pe un post să își învețe rolul, să nu ajungă niciodată să se calce pe picioare cu vreun coleg.
- E ciudată și situația de la Bayern, cu un secund transformat în "principal" care ajunge să câștige toate meciurile!
- Flick a fost secundul lui Low la naționala Germaniei și îi cunoștea de acolo pe toți internaționalii nemți de la Bayern, adică el știa nucleul echipei. Un secund e mai apropiat de fotbaliști și a putut acum să-și folosească legătura pe care și-o formase în anii trecuți. Așa l-a revitalizat pe Muller. Low spusese "îi mulțumim lui Thomas Muller pentru activitatea de la echipa națională!". Asta a sunat cam ca o invitație să se lase! Îți dai seama cum s-a simțit Muller... Și a venit Flick, care i-a vorbit frumos și i-a readus autoritatea din echipă. A ținut să spună și după victoria cu Barcelona: "Muller a dat tonul la pressing, el a fost liderul".
- Chiar arăta ca un jucător aflat spre finalul carierei.
- Da, și e foarte frustrant pentru un fotbalist care a ajuns la o vârstă înaintată, simte că mai poate, și e folosit doar în ultimul sfert de oră sau simte, pur și simplu, că nu mai e tratat ca un om important. Muller e un lider și își pierde din autoritate dacă nu joacă. Îi pot spune colegii "păi, tu joci ca la box, cîteva minute, și ne dai nouă sfaturi?".
„Doar nemții s-au antrenat”
- De ce un club care și-ar permite să cumpere orice fundaș stânga din lume folosește pe acel post un copil canadian?
- Dar Alphonso Davies nu e o noutate! A fost titular în sezonul trecut din Bundesliga, nimeni din Germania nu se miră de cât de bine a jucat el cu Barcelona. Și nu a fost un pariu. Când Bayern l-a adus, au existat și suporteri, și ziariști care s-au mirat: "Am ajuns să luăm jucători din Canada?!". Pe urmă a apărut ca titular, ceea ce a amplificat surpriza. Numai că Bayern l-a testat pe Davies când l-a adus și rezultatele au fost uimitoare. Parametrii fizici, tehnici erau fantastici! Singurul risc era ca el să nu se adapteze, atât. Dacă un jucător tânăr semnează cu Bayern, el e sigur foarte bun.
- A fost surprinzător că nu evita duelurile. La 19 ani avea curaj să intre în clinciuri cu adversari de la Barcelona!
- În Germania, asta e o parte din pregătire, o zi sau două zile pe săptămână conțin antrenamente care încurajează asta, duelurile unu la unu. În Spania e diferit, posesia e obiectivul principal, calitatea de a pasa mingea.
- Crezi că e sfârșitul școlii spaniole sau e doar un context, cu virusul care a schimbat și fotbalul?
- E posibil să fie programul de vină, da. Și Bayern, și Barcelona au avut vreo 20 de zile între ultimul meci din campionate și prima partidă din Champions League. Germanii au tratat perioada aceasta ca pe un cantonament cu pregătire fizică, exact ca înaintea începerii unui sezon. Barcelona are jucători de un alt tip. Messi, Suarez se bazează pe talent, ei își iau ritmul de joc din meciuri, nu sunt obișnuiți cu antrenamente foarte grele. Joacă duminică-miercuri-duminică în mod normal. Messi nu are cum să se antreneze altfel decât joacă, adică doar cu mingea la picior! Iar meciurile le-au lipsit spaniolilor. Nemții s-au antrenat dur și au apărut într-o formă cu mult mai bună.
„Ca în România n-am auzit să mai fie altundeva!”
- Crezi că pregătirea fizică a contat în victoria cu 8-2 a lui Bayern?
- Citisem înaintea meciului că Umtiti s-a infectat cu coronavirus și când mă uitam la meci mă gândeam "băi, dacă mai sunt vreo patru sau cinci?".
- Ca să-ți explici prestația lor.
- Serios, așa păreau! Poate nu a fost doar Umtiti cu Covid, nu știu... M-am gândit și la așa ceva fiindcă erau prea moi, prea slabi spaniolii.
- E o coincidență faptul că apar atât de mulți antrenori germani tineri buni?
- Totul a plecat de la Klopp, el a rupt legătura cu "școala veche" și a pornit un alt mod de a antrena în fotbal. Dacă urmărești, o să vezi că Tuchel, Nagelsmann și alți tehnicieni tineri din Bundesliga ori au interacționat cu Klopp, ori au spus clar că el e modelul lor în meseria aceasta.
- Elementul comun care e?
- Klopp a fost primul care a îndrăznit să se apropie de jucători, să nu-i mai comande cu biciul. Din comportamentul lui, fotbaliștii au înțeles că "ăsta e al nostru, n-o să ne critice niciodată în media, n-o să ne pună în spate eșecurile echipei!".
- Ai pomenit bănuiala că și alți jucători ai Barcelonei ar fi avut Covid. Situația din România cum ți se pare? Nici nu a putut fi terminat sezonul.
- E ceva ce eu n-am mai văzut și nu am mai auzit! Să iasă zeci de teste ba pozitivie, ba negative? Mi se pare imposibil! Înțeleg să fie erori la un test, la două, la cinci. Dar la zeci de teste? Nu mai pricep nimic!
- Ai auzit de spaniolii care au preluat clubul Dinamo? Pablo Cortacero și Rafa Collado.
- Nu, nu am auzit.
- Dar cum ți se pare situația?
- Într-un fel e bine, n-o să mai poată să spună Negoiță ba că vinde clubul, ba că nu-l mai finanțează, ba că nu-l interesează. Măcar s-a clarificat. Ne vom lămuri în perioada următoare ce vor spaniolii. Vor să revină Dinamo la nivelul la care a fost, de club mare? Ori au de gând doar să plimbe sute de jucători prin club doar pentru legitimări?
Leipzig e un club din fosta RDG, o echipă fără tradiție mare. A mai existat Lokomotiv Leipzig, dar fără rezultate mari. RB Leipzig a câștigat în anii aceștia și meciuri, și suporteri. Înaintea pandemiei, stadionul era plin la fiecare joc.
Red Bull suplimentează bugetul atunci când e nevoie pentru cheltuieli neprevăzute, așa cum ar fi un transfer scump. În rest, Leipzig își asigură fondurile din drepturi TV, sponsorizări, marketing, bilete.
Leipzig înseamnă un plan dus până la capăt, ceea ce în România nu prea vedem. La noi, dacă un antrenor are un punct din trei meciuri e demis. În felul ăsta tu, conducător, renunți la planul pe care l-ai avut! Alegi s-o iei de la capăt în loc să mergi mai departe cu ideea cu care ai pornit?
Bayern și Leipzig vor juca în finală, așa cred. Au amândouă un avantaj important: au dus campionatul până la capăt. PSG și Lyon nu au jucat în Ligue 1, au avut doar o Cupă a Ligii între ele și meciurile din Champions League. De aceea cred că sunt mai bine pregătiți nemții"
- Sergiu Radu, fost fotbalist
VIDEO Sergiu Radu povestește un episod amuzant cu Ganea: ”A aruncat după Magath cu farfuria de înghețată”
Citește și alte știri din Liga Campionilor:
Semifinale istorice în Liga Campionilor: e pentru a doua oară în 64 de ediții când se întâmplă asta
)
)
)
)
)
)
)
)
