Articol de Dominique Antognoni - Publicat vineri, 02 iunie 2017 15:30
Allegri este clasicul antrenor italian. Foarte concret, perfecționist și atent la detalii. Nu îl interesează poezia, posesia, showul. El vrea puncte, victorii și trofee. Inclusiv pe cel de la Cardiff.
Când a luat primul titlu de campion cu Juventus, s-a spus că practic a antrenat echipa pregătita de Antonio Conte. Merite, zero. Cum necum, a câștigat Cupa și campionatul și a jucat o finală de Ligă. La al doilea, că n-a avut cine știe ce concurență, deși a obținut 19 victorii consecutive, record absolut în Italia. Când avea deja în buzunar al treilea campionat, suștineau că Juve este mult prea puternică și că adversarii vin la Torino demotivați.
"Nu trăiește pentru fotbal"
Până acum câteva luni, Massimiliano Allegri nu a avut niciodată presa de partea lui, dar nici împotrivă. Pur și simplu, nu reușea să îi cucerească total pe suporteri și pe cei care vorbesc despre tactică zi de zi. Noi "ceilalți" ne întrebăm mereu de ce, găsind explicația în cuvintele lui Sacchi. "Nu trăiește pentru fotbal", a decretat Arrigo, unul care nu apreciază pe nimeni în afară de el însuși (evidentă și reciproca antipatie între cei doi). Poate este adevărat. Max nu vrea să pară un filosof, este unul pragmatic, nu vorbește despre fotbal în termeni complicați.
"Allegri n-a inventat nimic"
Zvonimir Boban, cel mai ascultat și incisiv analist (din păcate în ultimul an este foarte ocupat la FIFA și nu mai are timp să vină la emisiuni) avea o părere mai drastică: "Allegri n-a inventat nimic, motiv pentru care nu va intra în istorie. E un excelent antrenor și atât". Nu este Cruyff, nu este Guardiola și nici Sacchi. Dar nici nu vrea să fie. Cum necum, pe Camp Nou, Buffon nu a fost nevoit să facă nici măcar o paradă împotriva unei echipe care trebuia să recupereze trei goluri, aceeași care înscrisese de șase ori cu PSG. Din acea seară, comentariile s-au schimbat total. Rezultatele au rămas însă aceleași: al treilea campionat câștigat, a treia cupă la rând (nimeni n-a reușit așa ceva în fotbalul peninsular), altă finala de Ligă.
Urlă când își vede jucătorii pasivi
Cine-l cunoaște știe bine că nu își dorește să fie pe primele pagini. E clasicul antrenor italian, foarte concret, perfecționist și atent la detalii. Nu îl interesează poezia, posesia mingii, showul. El vrea puncte, victorii, trofee. Și, mai ales, îl deranjează când echipa primește gol. Ba mai mult, urlă dacă își vede jucătorii pasivi, chiar și atunci când scorul e 3-0. Uitați-vă la parcursul lui Juve în Ligă. Doar trei goluri primite, unul singur de când au început eliminatoriile directe: zero goluri cu Porto, zero cu Barca (ZERO cu Barcelona!!!), unul cu Monaco, care marcase șase cu Manchester City și tot șase cu Dortmund.
Pe Juventus Stadium, când a înscris Mbappe, scorul era deja 2-0, după alt 2-0 în tur, se lăsase o liniște absurdă. Nimeni nu putea să pună la îndoială calificarea, dar lumea nu era obișnuită să îl vadă pe Buffon scoțând mingea din plasă. Evident, la sfârșitul meciului, Allegri nu a vorbit despre finala de la Cardiff, ci despre eroarea apărării la golul francezului: "Avem încă momente în care ne relaxăm, trebuie să înțelegem că nu se poate așa ceva, ni s-a mai întâmplat în cursul sezonului să ne pierdem concentrarea și răutatea în anumite perioade ale partidei și să nu controlăm total meciul".
Doar victoria contează
Allegri poate că nu a inventat nimic, dar în mod sigur știe ce are de făcut și cum să învingă. La Juve regula este: "Victoria nu e importantă, ci unicul lucru care contează", copyright Giampiero Boniperti. De fiecare dată când este întrebat unde mai poate să îmbunătățească jocul echipei, răspunde zâmbind relaxat, ca de obicei. Urlă doar în timpul jocului. "Putem face mai mult din punct de vedere tehnic și să avem meciul în mână cu mai multă autoritate". Tradus, nu trebuie sa dăm adversarului nici măcar senzația că poate să se apropie de poarta noastră. Statisticile vorbesc clar. E aproape imposibil să șutezi la poarta bianconerilor. Media e de 2,86 pe meci, adică un șut la jumătate de ceas.
Scutură cu multă forță un copac
În schimb, în atac mingea trebuie să circule cât mai rapid, limpede, clar, eficient, fără floricele.
De cele mai multe ori, echipele care vin la Torino înțeleg imediat despre ce-i vorba. După 20 de minute e deja 0-2. Barcelona se află printre ele. Paolo Condò, comentator destul de apreciat, utilizează o frază care explică foarte bine meciurile bianconerilor: "E ca și când scuturi cu multă forță un copac. Băieții lui Allegri te iau tare din prima secundă, iar fructele cad repede, foarte repede". Chievo, Bologna sau Barca, nicio diferență. Mai adăugăm că echipa blaugrana nu obișnuieste să pregătească faza defensivă și cu atât mai puțin să studieze jocul adversarilor. "Noi suntem noi, așa că problema e a celorlalți, nu a noastră", sună fraza mantră a spaniolilor. Sinucidere curată, Juventus mulțumește.
Max nu va pleca dacă ia trofeul
Acum se pune întrebarea dacă Allegri poate lua în considerare să lase echipa, în cazul unei victorii la Cardiff, cum a procedat Mourinho cu Inter în 2010. Când câștigi tot, este mai bine să pleci, pentru că mai mult de atât nu poți obține. Dar Max va rămâne, a zis-o el însuși.
Are o viclenie pozitivă
Ne întoarcem la frazele cu care am început. Massimiliano nu a greșit aproape nimic în carieră și cu toate astea continuă să fie văzut ca un antrenor fără "appeal". El nu suferă prea mult, nu e răzbunător, ba dimpotrivă. Trăiește foarte liniștit zi de zi, calmul e una din marile lui calități. Se enervează rar, dar bine. La Carpi, acum două ierni, la zero grade și cu echipa sa în avantaj (3-2), s-a dezbrăcat în cămașă, în mod teatral, pentru că ai lui greșiseră o pasă în minutul 90. Înaintea partidei cu Porto, a decis să-l trimită în tribună pe Bonucci, probabil unul dintre cei mai buni trei fundași europeni. Se certaseră puțin în ultimele minute ale partidei cu Palermo (era deja 4-1). Aici intervin alte elemente, care demonstrează viclenia (pozitivă) a antrenorului. Pe de o parte, voia să "testeze" reacția clubului. Dacă sunt de partea lui sau nu. Pe de alta, a încercat să creeze puțină tensiune, pentru că atunci când lucrurile merg prea bine există riscul ca jucătorii să se relaxeze. Conte și Mourinho practică mereu această filosofie, susținând că fotbaliștii sunt mai receptivi și mai agresivi când presiunea este mare.
Cum a schimbat sistemul
A avut dreptate el, așa cum a avut când a schimbat modul de joc, în ianuarie. Echipa câștiga partidele cu ușurință, dar și-a dat seama că jucătorii începuseră să banalizeze totul, chiar și victoriile. Cu alte cuvinte se plictiseau, devenise totul o rutină. Ar fi dus la o lipsă de atenție și de adrenalină. Așa că înaintea partidei cu Lazio a modificat sistemul de joc: 4-2-3-1 în locul clasicului 4-4-2 sau 4-3-1-2. Rezultatul? Tot 2-0 după 20 de minute, dar se vedea pe teren o "răutate" diferită. Noutățile aduc mereu ceva în plus, o energie nouă.
Noua schemă prevede un sacrificiu total din partea atacanților externi și a celor doi mijlocași, dar uitați-vă cu câtă ușurință și satisfacție aleargă Mandzukici și Pjanici. Croatul este simbolul noului Juve. Un atacant masiv, care până acum nu s-a prea mișcat din careu, fiind un atacant clasic, anii '80, devine elementul fundamental al echipei. Publicul este în delir de fiecare dată când Mario reușește o deposedare sau recuperează un balon în defensivă. Juventus Stadium se ridică în picioare văzându-l cum își dă sufletul pentru a ajuta un coechipier. Aici fotbalul total nu înseamnă o sută de pase, ci capacitatea de efort, rezistența fizică și disciplina tactică. Pentru atingeri cu călcâiul, sunați în altă parte.
Recomandat de Galliani
Clubul îl susține cu ochii închiși pe Allegri și aici putem găsi cheia succesului torinezilor. Nimeni nu se ceartă, nimeni nu discută în public. Cine o face, vezi cazul Bonucci, plătește și nu îndrăznește să mai scoată vreun cuvânt. În plus, există acel grup de jucători care par aici dintotdeauna: Buffon, Chiellini, Barzagli, Bonucci, Marchisio. Toți italieni, nu-i întâmplare. Max a știut să-i aducă de partea sa încă de la început, din prima zi. Vă mai amintiți? Era vara anului 2014 și Conte, cu un monolog de 3 minute și 44 de secunde în fața telecamerelor, își dăduse demisia cu puține zile înaintea startului sezonului. Nu mai credea în proiectul lui Juventus, era convins că nu se puteau obține rezultate în Europa. În două zile, clubul l-a adus pe Allegri, dat afară de Milan. Și astăzi le pare rău. Giuseppe Marotta, administrator delegat al torinezilor, l-a sunat pe Adriano Galliani, întrebându-l ce părere are despre Max. "E unul OK, luați-l!". L-au luat pe 16 iulie.
"Senatorii" l-au apreciat
Suporterii erau șocati de plecarea lui Conte. Trei campionate consecutive, după ani în care a dominat dușmanul cel mai mare, Inter. Și mai ales nu îl voiau pe Max. Venea de la Milan și era considerat aproape un loser. Un sondaj Tuttosport vorbea clar: 87,7 la sută erau contra lui! N-a încercat să schimbe prea multe la început, în primele luni s-a continuat cu modelul lui Conte, 3-5-2. "Senatorii" i-au apreciat mult sensibilitatea, ceea ce s-a văzut ulterior.
Știe mereu cum să-i utilizeze pe cei noi și pe cei tineri, fără grabă. La început, Dybala a jucat mai rar, Pjaca mai deloc, Higuain uneori a stat pe bancă. Pjanici a avut nevoie de câteva luni pentru a se adapta și a-și găsi poziția ideală. Alex Sandro venea dintr-un alt tip de campionat și nu putea să înțeleagă bine faza defensivă, Dani Alves cam la fel. Uitați-vă acum la ei, zboară, plutesc, joacă mai bine ca niciodată. Allegri i-a apărat mereu, fără isterii. A avut dreptate, ca de obicei.
Agresivitate și ocuparea spațiilor
Allegri este un tip foarte pragmatic, dar și foarte pregătit. Știe mereu câte puncte sunt necesare pentru a câștiga campionatul. De fiecare dată când este întrebat dacă echipa sa poate fi deja considerată campioană (încep astfel de discuții în noiembrie), răspunde mereu la fel: "Trebuie să fim calmi, pentru că drumul e lung. Ne mai lipsesc 15 victorii pentru a fi siguri". Sau 13, sau 7, în funcție de perioada anului.
Studiază enorm, în plus a creat și o aplicatie pe net, www.mrallegritactics.it. Nu este gratis, dar îi sfătuim pe antrenori să și-o cumpere. E un formidabil curs universitar. Cum deschizi site-ul găsești fraza lui preferată: "Simplitatea e maximă sofisticare". Agresivitate, ocuparea spațiilor, concentrare maximă și forță. Nimic special, nimic nou, dar atât de greu de pus în aplicare meci de meci, minut de minut.
Decisiv la schimbări
Veți găsi apoi punctele de bază ale modului de a antrena al lui Allegri: alimentație (fiecare jucător are program de urmat zilnic), mentalitate (cu comunicare eficace se pot îmbunătăți performanțele individuale), exerciții (tehnică și rapiditate de gândire), pregătire fizică (a alerga în functie de gestul atletic efectuat), tactica (a-i lăsa pe jucători să fie creativi în cadrul unei scheme precise). Pentru că fotbalul este o știință (aproape) exactă, unde învinge cine se mișcă perfect pe teren. În plus, are o altă mare calitate. Schimbările pe care le efectueaza sunt mai mereu decisive. E unul din primii care a înțeles importanța celor de pe bancă, în sensul că își ține cartușele pentru repriza a doua. Are 14 titulari, nu 11.
Va specula erorile Reale de plasament
Calm și cu acel zâmbet de canalie simpatică, a explicat cum poate fi învins Realul: "Ei au calități individuale fantastice de la mijlocul terenului în sus, dar în apărare au puține certitudini și fac des erori de plasament. Dacă vom reuși să verticalizăm imediat și să ducem balonul în zona în care sunt deficitari, vom câștiga".
Greu de prevăzut cine va fi campioana Europei. Dacă va pierde, despre Allegri se va spune că nu este antrenor de echipă mare. Dacă va triumfa, Sacchi va găsi, în mod sigur, un defect. În orișice caz, Max va zâmbi și ziua următoare se va duce la mare, la el acasă, la Livorno. Cu mult calm.
3 Cupe ale Italiei a cucerit consecutiv Allegri, record al competiției. A reușit tot atâtea "eventuri"
74,5e procentul victoriilor în 55 de partide ale lui Juve din acest sezon (41 din 55), record între echipele angrenate în eurocupe. Și apărarea e lider, cu 0,67 goluri primite/meci
33 de victoriieste seria record realizată de bianconeri pe teren propriu, în Serie A, cu Allegri pe bancă, întreruptă de Torino
"Când am venit aici, exista un negativism ce provoca teamă. Echipa a crescut mult în a acționa întrerupătorul la momentul just. Ne trebuie echilibru și forță mentală ca să fim mereu în meci"
Massimiliano Allegri, antrenor Juventus"BBC poate însemna și Buffon, Bonucci și Chiellini. Detaliile fac diferența și, mai ales, calitatea individuală a jucătorilor. Față de finala din 2015, avem mai multă conștientizare și autostimă"
Massimiliano Allegri, antrenor Juventus
Dominique Antognoni este un jurnalist român de sport plecat în Italia în urmă cu 25 de ani, care s-a remarcat în presa peninsulară cu numeroase reportaje şi interviuri de calitate.
)
)
)
)
)
)
)
)
