Dezvăluiri senzaționale ale lui Loți Boloni: "N-am vrut niciodată să devin antrenor. Nu voiam să fiu judecat în România comunistă de un colonel sau general care nu știa nimic despre fotbal"

Într-un moment foarte bun, nou-promovata Antwerp fiind revelația campionatului, Loți Bölöni a oferit un lung interviu presei flamande, vorbind mult și despre perioada dinaintea revoluției.

"Am fost parte a comunității maghiare. Era dificil pentru oricine în România acelor vremuri, dar pentru minorități era și mai greu. Dacă erau doi la același nivel, unul pierdea din acest motiv", spune tehnicianul în vârstă de 64 de ani cotidianului Gazet van Antwerpen.

"Am fost obligat să cer mult de la mine. E filosofia vieții mele, nu doar a fotbalului meu. Tot ce am reușit s-a datorat implicării mele totale".

"Am terminat facultatea de stomatologie în opt ani. N-am avut o zi liberă"

A povestit paralela fotbal - medicină. "Am făcut multe sacrificii. La un moment dat, m-am gândit să renunț la ceva, dar mi-a fost imposibil. Iubeam fotbalul prea mult, iar diploma de doctor era singura certitudine pe care o aveam în comunism.

Facultatea de stomatologie dura cinci ani, însă am terminat-o în opt ani, pentru a o putea împleti cu cariera de jucător", își amintește Loți. "Timp de opt ani, n-am avut o zi liberă. Dacă nu jucam, eram la clinică. Și când colegii erau liberi și mergeau la petreceri, eu mă duceam la meci".

"Erau două variante: să fiu taximetrist sau antrenor"

Loți susține că "n-am vrut niciodată cu adevărat să devin antrenor. De ce? Ca fotbalist, am fost mereu în echipa armatei. Iar acolo, un ofițer, care nu știa absolut nimic despre fotbal, lua toate deciziile asupra politicii sportive. Acești oameni hotărau dacă antrenorul este bun sau rău, și eu nu voiam să fiu judecat de un colonel sau general care nu jucase fotbal și care nu antrenase niciodată pe nimeni".

Totuși, la sfârșitul carierei, planurile inițiale s-au răsturnat. "Voiam să mă stabilesc în Franța, așa că aveam nevoie de un job. Diploma de stomatolog nu valora nimic acolo și nu mai găseam energia de a mă întoarce la studii. În acele clipe, erau două variante: să fiu taximetrist sau antrenor".

"Dacă erai la masă cu trei oameni, unul era informator al Securității"

Jurnalistul belgian a dat timpul înapoi, scriind că, după ce Bölöni a refuzat să colaboreze cu Securitatea, a fost îndepărtat de la echipa națională.

"Securitatea avea oameni infiltrați în întreaga țară, iar aceștia dădeau informații despre ceilalți. Dacă atunci stăteai la masă atunci cu trei persoane, una era informator", rememorează Loți, precizând: "Nu este însă real că trebuia să fii informator ca să ajungi la națională. Asta e bla bla".

"Acasă eram un star, în Vest nu mă cunoștea nimeni"

Antrenorul n-a uitat șocul confruntării cu Occidentul. "Ca român, m-am oprit în Franța, în jungla fotbalului profesionist, unde puteai face o mulțime de bani și unde fiecare lupta pentru poziția sa. Venind din Blocul Estic, mi-a fost greu să-mi găsesc un loc pe piața antrenorilor francezi. Eram un nume mare în România, însă nu mă cunoștea nimeni în Vest.

Nu vă puteți imagina asta acum, dar erau două lumi separate. Așa că am început să urc de la baza scării. A fost dificil. Eu, un star acasă. Ca Michel Platini. Sau nu: am fost un Didier Deschamps al României. Numai că Deschamps a putut porni cariera de antrenor la un club important, Monaco. Eu am luat-o din divizia secundă, de la Nancy".

"Cartea mea nu va mai valora nimic"

Bölöni nu vrea să povestească tot ce a trăit în comunism, nici în primii ani ca jucător în Vest. "Ceea ce publicați aici, în Belgia, va fi preluat de ziarele din România. Și scriu o carte în care explic prin ce-am trecut. Dacă vă spun acum, în interviu, cartea mea nu va mai valora nimic"

"În ultima perioadă, mai mult de un an am fost ocupat cu lucruri mai importante decât fotbalul. Nu mă întrebați, nu intru în detalii. Sper că veți respecta acest lucru. Dacă Antwerp m-ar fi chemat cu două luni înainte, probabil că aș fi refuzat"
Loți Bölöni, pentru Gazet van Antwerpen

"Am fost mușcat de microbul fotbalului. Și vreau să fac totul la maximum, totul trebuie să fie perfect. Dacă lucrez în grădină, tund iarba la milimetru, fără pic de buruiană. Dacă fac curățenie în casă, merg până la ultimul detaliu"
Loți Bölöni, pentru Gazet van Antwerpen