)
Articol de Alin Buzărin - Publicat marti, 14 martie 2023 11:27 / Actualizat marti, 14 martie 2023 11:42
Tocmai acum, când e mai multă nevoie de el, fotbalul "Craiovei lui Mititelu” pare să fi încremenit în tensiunea așteptării veștilor de la Comisii.
În acel minut 26 al meciului Sepsi-FCU, din 29 ianuarie, puțină lume a luat în calcul că între cele două echipe se va da, peste mai bine de o lună și jumătate, ultima bătălie pentru play-off. Era abia a doua rundă după pauza de iarnă, iar Sepsi avea înaintea acelui meci opt puncte mai mult decât oltenii. Iar FCU, în runda inaugurală a sezonului, nu făcuse vreun meci nemaipomenit, doar 1-1 acasă cu UTA.
Două feluri de fotbal
Au trecut între timp alte șapte runde, în care Sepsi a câștigat o singură dată (2-1 cu Hermannstadt), iar Craiova n-a pierdut, oltenii jucând uneori binișor, alteori bine, uneori chiar excelent, cum a fost acel 5-0 cu U Cluj sau victoria cu 2-1 din Giulești în fața Rapidului. Fotbalul celor două echipe antrenate de tehnicieni italieni părea însă că vine din lumi diferite. Al echipei lui Bergodi părea obosit, încet și ineficace, în timp ce al trupei lui Napoli era uneori sclipitor.
Cele două Justiții
Cât timp s-a așteptat decizia finală în speța de xenofobie de pe meleag covăsnean, a existat în ecuație, pentru aproape toată lumea care privea problema nu neapărat din punctul de vedere juridic, ci și din al esteticii și calității fotbalului, termenul de judecată subiectivă, bazată doar pe senzații vizuale.
Cum adică, să meargă în play-off o echipă pleoștită, lentă, demobilizată, precum Sepsi, și nu una vie, precum FCU, capabilă ca odată ajunsă între primele șase să se bată de la egal la egal cu oricare dintre celelalte cinci? Păi, dincolo de Justiția cuprinsă între coperțile regulamentelor, nu există și o Justiție fotbalistică?
Rădăcina cuvântului
Acum senzația este că îndelunga așteptare a deciziei de rejucare i-a răpit echipei lui Napoli tocmai ceea ce avea ea cel mai bun. Jocul. Termenul de rejucare, cuvântul în sine, conține rădăcina "joc". A rămas cumva fotbalul Craiovei fără rădăcină? Dezrădăcinat, adică? Fără să fie neapărat slab, jocul oltenilor la Sibiu (0-1 cu Hermannstadt, duminică seara), s-a arătat mult în scădere față de cel de acum trei săptămâni sau o lună.
Dezvăț temporar
Atingerile de minge ale pleiadei de "tehnici" din lot, sunt tot estetice, dar parcă ineficiente. Chiar dacă s-a șutat de două ori în bară, jocul pare acum mai întortocheat. După ce a re-re-revenit la Craiova (spațiul nu ne permite să trecem acest "re" de un număr de ori care să fie conform cu realitatea!), Napoli a spus că e foarte greu pentru o echipă să pătrundă cu mingea la picior până în poarta adversă și că se va strădui să-și dezvețe elevii de acest obicei. Se pare că vechile deprinderi au revenit însă.
Cum se stă la cornerele adverse?
Chiar și jucând la Sibiu așa cum a jucat, FCU putea totuși să ia măcar un punct, chit că el n-ar fi modificat radical datele rejucării de joi, oltenii tot ar fi fost constrânși măcar la un egal la Sfântu Gheorghe. Golul luat duminică seara este însă o mostră de vraiște defensivă. Hermannstadt bate corner de pe stânga și Craiova n-are om nici la 9 metri, nici la prima bară. Balaure trimite în careu, se respinge tot la el, care, de această dată, dintr-un unghi tot mai bun, dă un șut-centrare spre colțul scurt depopulat, mingea șterge freza lui Danny, aflat în plonjon, și intră în plasă.
Nicolo, golul ăsta nu se ia nici în campionatul comunal din Sicilia ta natală, localnicii se nasc acolo cu niște deprinderi defensive elementare!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
