)
Articol de Alin Buzărin - Publicat marti, 18 octombrie 2022 11:29 / Actualizat marti, 18 octombrie 2022 11:32
Patronul FCSB n-a reușit să obțină de la angajatul (și prietenul) său MM Stoica smerenia la care se aștepta
Modul de implicare a șefului din Berceni în viața echipei nu mai stârnește demult revoltă, că toată lumea s-a obișnuit cu peisajul. Nu mai miră pe nimeni câte trei schimbări la pauză, nu mai surprinde cu nimic că șeful face doar acele transferuri pe care le vrea, că aria lui de selecție nu depășește fruntariile țării.
Dreptul de a fi ridicol
Mai nou, nici ideea de a-i impune lui Dică antrenamente de trei ore nu mai irită. Stârnește zâmbete, doar. Cu două decenii în urmă, alt excentric, Dinel Staicu, sugera antrenorilor Craiovei să-i pună pe fundași să joace în atac și pe înaintași să evolueze în apărare, iar jucătorii să facă dușuri reci la pauză și să nu stea în vestiar, ci în aer liber, ca să li se oxigeneze mintea.
Dar Dinel era un milițian cu liceul la seral, abia parașutat de tranziție în fotbal, n-avea experiență, deci își putea permite să fie ridicol. Gigi Becali e de aproape un sfert de veac în domeniu și mai are puțin și-i pontează pe jucători și pe antrenori, opt ore pe zi ca la strung și ca la șaibă. Că doar n-or fi angajați cu jumătate de normă, nu?!
Pupatul poalei
Nu asta surprinde însă în ultimele ieșiri la amvon ale întâistătătorului fecesebist, ci atitudinea sa față de MM Stoica. Se știe, acuzat de patron că nu se pricepe la aducerea jucătorilor, oficialul a postat pe Facebook o formulă all-time cu fotbaliști aduși de el. Gest considerat de Gigi Becali drept nesupunere.
"Nu s-a smerit, fraierul!" Adică asta trebuia să facă angajatul-prieten. Să se smerească, să plece capul, să pupe poala și să spună, da, patroane, ai dreptate. De fapt, vorbele pe care latifundiarul vrea să le audă de la absolut toată lumea. Și pe care le-a și auzit, cu mici excepții, în cele peste două decenii de când el comandă și alții execută.
Modul de lucru
Nu analizăm acum priceperea sau nepriceperea lui MM (în treacăt fie spus, cu Tamm nu i-a prea ieșit, iar ceilalți nou-veniți în ultima vreme sunt exclusiv operele patronului), ci modul de lucru. De decis, decide doar șeful, dacă lucrurile merg bine e exclusiv meritul lui, iar dacă merg prost, de vină sunt, firește, doar angajații.
Care n-au niciun cuvânt de spus, iar în momentele dificile ar trebui să facă un singur lucru: să se smerească. Altfel vor fi catalogați drept fraieri, adică drept niște oameni care nu se mulțumesc doar cu salariul (în cazul de față și cu prietenia patronului), ci țin să mai aibă uneori și câte ceva de spus.
Prețul supraviețuirii
Marele merit al lui Gigi Becali este că a ținut FCSB în viață. De fapt Steaua, mereu am afirmat asta, măcar fotbalistic vorbind, dincolo de chichițele juridice. Dar această supraviețuire prin ani la un nivel competiţional destul de bun (în comparație cu alte echipe care s-au desființat, au retrogradat, s-au prăbușit în acest interval de timp) s-a bazat, dincolo de aportul financiar și de valorificarea eficientă a unor jucători pe piața externă, pe aceste principii de funcționare eminamente feudale.
Au rezistat acestor dogme doar smeriții, în vreme ce fraierii au fost nevoiți să plece. Vom asista oare la un episod similar și acum, în cazul lui MM Stoica? Poate doar prietenia să-l țină pe loc, profesional n-ar avea niciun motiv să mai rămână!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
