)
Articol de Alin Buzărin - Publicat luni, 06 martie 2023 16:22 / Actualizat marti, 07 martie 2023 20:33
Abordarea „ce atuuri a avut UTA, penultima clasată, s-o bată clar pe FSCB?” poate fi măcar la fel de interesantă precum cea clasică „de ce a pierdut FCSB la Arad?”
În peisajul mediatic se vorbește copios despre FCSB, despre CFR, despre Rapid, despre Craiove. Uneori și despre Farul, dar doar dintr-o oarecare obligație editorială față de locul din clasament ocupat de echipa lui Hagi. Și, din când în când, despre Sepsi, mai ales când subiectul e din zona "afară cu ungurii din țară". Sau înăuntru…
Prețul depărtării de Capitală
UTA nu figurează printre priorități, pentru că e pe loc retrogradabil. Dar poate că acei 10 mii de oameni care umplu stadionul din Arad nu doar cu FCSB, ci și cu Botoșani sau cu Mioveni, sunt interesați să afle ce gândesc "miticii" de la Capitală despre echipa pe care ei o iubesc pătimaș. Despre echipa de astăzi, nu despre poveștile îngălbenite cu Petschovski, Feyenoord, Domide sau chiar puțin mai noi, cu Marcel Coraș sau Duckadam-arădeanul, nu stelistul.
Dincolo de starea terenului
După un meci în care mulți fecesebiști, în frunte cu ocupantul ad-hoc al băncii tehnice, Lucian Filip și continuând cu Olaru și câțiva dintre colegii săi, văd drept unică explicație a eșecului starea terenului,, se mai cuvin scoase în evidență câteva lucruri, scăpate observației vorbitorilor roș-albaștri. Chestiuni referitoare la antrenor, la echipă, dar și câteva aprecieri individuale, de care oratorii fotbalului nostru se feresc de cele mai multe ori, în virtutea corporatismului globalizat, care exclude individul mai acut decât o făcea propaganda comunistă. Măcar atunci existau niște panouri ale fruntașilor…
Improvizație și inspirație
Pe acest panou e nevoie să fie lipite câteva poze. În primul rând cea a lui Gyuszi Balint, aflat probabil în cel mai greu sezon al carierei sale. Mezalianța cu Craiova s-a rupt de timpuriu, apoi, revenit la UTA după mai puțin de un an, n-a prea mai găsit ce lăsase.
A legat eșecurile, deși de multe ori echipa nu juca deloc rău, a înghițit câteva găluște cu piper gătite de arbitraj, iar cu FCSB a trebuit să improvizeze (mai ales după ieșirea lui Benga) o linie de fund, în care doar Erico era la locul lui, stoper. În rest, fundașul dreapta Abeid era aclimatizat din fundaș stânga, fundașul stânga Roger era reprofilat din mijlocaș, iar ca al doilea stoper a jucat Paul Anton, după o viață întreagă petrecută ca mijlocaș central.
Încă minor
În mijlocul panoului de onoare trebuie pusă însă fotografia lui Rareș Pop. La 17 ani (face 18 în iunie), puștiul cu număr de baschetbalist din NBA (55) a fost printre cei care au decis această surprinzătoare victorie. Stângaci, preferând să vină din dreapta, genul de aripă de interior, care nu rămâne lipită de varul tușei, Rareș a fost mutat pe stânga după schimbarea lui Otele cu Postolachi. A dat pasă de gol, l-a făcut de râs pe Dawa, l-a chinuit rău pe Sorescu, după ce mai înainte îi făcuse zile fripte și lui Radunovici.
O comparație cu Farul.
Sigur că fotbaliști buni de 17-18 ani mai sunt prin Superliga. În primul rând ai Farului, Borza, Mazilu, Enes Sali. Dar una e să te exprimi, ca junior, într-o echipă solidă ca Farul și alta e să joci într-o alcătuire greu încercată, chinuită de gândul retrogradării. E nevoie să tragi echipa după tine, ceea ce Rareș a și făcut.
Fotbalul și școala
Documentarea acestui text se bazează și pe câteva fraze schimbate luni la prânz cu Gyuszi Balint. Care a ținut să precizeze că Rareș e elev eminent în clasa a unsprezecea la unul dintre liceele de elită ale Aradului.
Că e foarte bun la informatică și că uneori mai întârzie câteva minute la antrenament pentru că înainte de a-și pune ghetele în picioare, în fiecare dimineață merge pentru câteva ore la școală. Automat se naște antiteza cu o altă afirmație despre educația fotbaliștilor, venită chiar din tabăra recentei învinse a Aradului. Se spunea, țineți minte, că Tavi Popescu nu are neapărat nevoie de învățătură.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
