Ce n-a văzut Parisul

De văzut Parisul, Luis Enrique zice că, deocamdată, n-a apucat. Doar o scurtă vizită pe „Parc des Princes”, mai zice tehnicianul spaniol, ceea ce nu înseamnă Paris, chit că stadionul PSG-ului nu-i foarte departe de zona „chic” a Capitalei. 

Bine totuși că nu s-a dus, din cine știe ce motiv, să vadă „Stade de France”, ar fi crezut poate că a greșit continentul. N-avem motive să nu-l credem pe Luis Enrique, căruia, da, Parisul i s-a părut o bună idee, dar în niciun caz pentru a face turism. Mai ales că are multă treabă. Mai multă, cred, decât și-a imaginat.

Cea mai bună alegere

Din punct de vedere al băncii tehnice, Luis Enrique e cel mai bun lucru care s-a întâmplat la PSG de la plecarea lui Ancelotti. Toate numirile ulterioare au fost ciudate și e greu de spus pe ce s-au bazat. 

Culmea, aducerea lui Tuchel, pe care chiar nimeni n-a priceput-o la acel moment (nu era Tuchel cel de azi), cu tot felul de conexiuni străvezii între impresarul germanului (bine ancorat și-n zona show-bizz-ului), consulul Qatar-ului la Munchen și șeicul Mansour, cel ce conduce de fapt PSG-ul (că doar nu credeți că-l conduce Al Khelaifi!), culmea deci, aducerea lui Tuchel era să fie de bun augur, căci sub comanda lui au fost parizienii cel mai aproape de mult râvnitul trofeu, știți bine care, nu mai insist.

O problemă de Stat

Insist însă pe ideea că Luis Enrique e cea mai bună mișcare, pe această zonă, de la Ancelotti încoace. Un antrenor cu CV, cu metodă, cu idei, cu experiența lucrului la un club mare, cu jucători mari, dar și la o "națională" mare, dedicat și pasionat, care a avut o cumpănă atât de grea în viață încât nimeni și nimic nu-l poate influența în luarea deciziilor. 

Unele nu-s însă doar la latitudinea lui, vezi cazul Mbappe, care deja e o problemă a statului francez, altele, vezi Verratti sau Neymar, cu siguranță da. Ceva mă face să cred că nici Marquinhos nu se simte prea bine.

1001 de pase

Debutul n-a fost grozav, din punct de vedere al tabelei de marcaj. Parisul a mai văzut însă astfel de rezultate, ce n-a prea văzut în ultimii ani a fost o senzație de echipă în adevăratul sens al cuvântului. 

Când a văzut Parisul un astfel de pressing precum cel de duminică, energic, concertat și deloc haotic, când s-au mai activat jucătorii PSG-ului în acest mod după ce pierdeau mingea, erau întrebări pe care și le puneau jurnaliștii francezi chiar în timpul partidei. 

O posesie de aproape 80 la sută, 1000 de pase (1001 mai exact), o grămadă de șuturi și multe ocazii, toate astea nu și-au găsit premiul și pentru că, da, la nivel colectiv echipa a arătat bine, doar că astfel de partide, cu astfel de adversari, se decid prin valoare individuală.

O provocare pentru Luis Enrique

Anul trecut, un meci ca ăsta era rezolvat de Mbappe dintr-o pasă a lui Messi și cu asta basta. Aici e marea provocare a lui Luis Enrique, să facă astfel încât carența asta să fie acoperită de colectiv. 

Și mai mare ar fi provocarea de a-i face pe șefii din Qatar (în primul rând) să priceapă că pentru asta e nevoie de timp și să-i facă să renunțe la ideea de „glamour”, de Hollywood, în favoarea muncii intense. 

Pentru prima dată în ultimii ani, PSG nu se mai află printre favoritele la câștigarea Champions League, ba chiar și Ligue 1 pare acum un demers destul de dificil, dar, la fel, pentru prima dată în ultimii ani PSG a căpătat o față umană, nu una poleită cu aur, ce s-a dovedit de multe ori contrafăcut.

O echipă pentru Mbappe, fără Mbappe?

Observa „Marca” de sâmbătă că această echipă pare plănuită special pentru Kylian Mbappe. Am scris asta de ani buni, aici și-n alte locuri, strategia Parisului așa trebuia să fie, un vestiar construit în jurul superstarului francez, o echipă desenată pentru el și o tactică mulată pe stilul său. 

În loc de asta, profesorul de tenis Al Khelaifi a umplut lotul de vedete ce l-au făcut pe singurul francez ce conta să se simtă incomod și să-și dorească să plece. Într-un târziu, e posibil ca la Paris (și la Doha) să fi înțeles oamenii care e treaba, problema e că s-ar putea să fie prea târziu.

Imprevizibil

Mesajul de bun venit adresat de Kylian lui Dembele, „bine ai venit acasă, începe aventura!”, la care a adăugat și un drăgăstos „hermano” invită la tot felul de speculații, alimentate și de numărul 23 pe care Dembele l-a primit, nu 7 cum se zvonea. 

Mbappe e însă imprevizibil și-n afara terenului, nu doar pe teren, așa că orice e posibil. Iar proaspăta „reîncorporare” la antrenamentele echipei, urmare a unui dialog „constructiv și pozitiv” (am citat din comunicatul clubului) e doar un detaliu în acest sens.

De ce l-ar vrea Barcelona pe Neymar? 

Neymar e încă jucător al PSG-ului. Încă. Șansele să-l vedem „parizian” și după 1 septembrie sunt însă din ce în ce mai mici și e de așteptat ca PSG să accepte multe compromisuri doar pentru a scăpa de un fotbalist cu un talent imens, dar care generează și probleme imense. 

A fost vehiculată intens în ultima săptămână varianta Barcelona, chit că în ultimele ore pare-se că s-au reactivat cei de la Al Ahli (sau alt „Al”, ce mai contează") gata să pună pe masa brazilianului un contract pornografic de-a dreptul (tatăl său este, evident, foarte încântat).

De ce l-ar vrea Barcelona, în ciuda ideilor lui Xavi, sunt convins că s-au întrebat mulți. Dincolo de fotbal, pe care Neymar nu l-a uitat, trebuie dar cineva să-i reamintească, brazilianul e o mașină de făcut bani. Pentru el, dar și pentru clubul care-l are sub contract. 

Și poate fi un argument pentru care locurile ce se anunță libere pe „Montjuic” în acest sezon, din motive ce țin de infrastructură, să fie în cele din urmă ocupate.

P.S.

Câteva observații, scurte, pe final

1. S-a rezolvat, în sfârșit, transferul lui Harry Kane la Bayern. Atacantul englez pare-se că a luat cu el în bagaje și altceva, de vreme ce odată ajuns la gruparea bavareză a venit eșecul cu Leipzig, în Supercupă, chiar la Munchen, și încă la un scor mai apropiat de Tottenham decât de Bayern. Dincolo de asta, Bayern a pus mâna pe unul dintre atacanții momentului, e adevărat, la un preț uriaș, dar cam așa se plătesc erorile în fotbalul mare. Eroarea fiind, evident, plecarea lui Lewandowski.

2. Așteptând să vadă ce se petrece cu Mbabbe și cum se va rezolva problema portarului (la ora când scriu nu știu exact care e situația lui Militao), Real Madrid și-a descoperit deja jucătorul indiscutabil din lot: Jude Bellingham. Poate și jucătorul ce ar trebui să joace rolul "nouarului": Rodrygo. Iar Ancelotti a redescoperit la Bilbao că Vincius scos din zona lui de confort e departe de acel generator de ocazii de lângă Benzema.

3. Nu știu sigur, dar e posibil ca lui Haaland să-i placă tare mult referenul lui Julio Iglesias: "Al final, la vida sigue igual".

4. Atletico Madrid a semnat un contract de sponsorizare cu "Ryadh Air". 40 de milioane pe an. Excelent, șampanie, aplauze. Nu vă repeziți să căutați această companie aeriană ori să rezervați bilete! Începerea activității sale e prevăzută abia spre finalul lui 2025. Dar de sponsorizat, evident, poate. Cine conduce această companie? Păi, fix cel care conduce pe Newcastle. Cum ar fi să joace Newcastle cu Atletico în Champions League?

5. "În ziua în care fotbalul va deveni așa, eu nu voi mai fi în acest fotbal. Chiar dacă aș avea banii ăștia, aș face lucrurile diferit", zicea Jurgen Klopp, în 2016, când United plătea chintale de bani pe Pogba. Azi, Liverpool vrea să dea 127 de milioane pe Caicedo, iar Klopp nu dă semne că ar vrea să iasă din acest fotbal.