)
Articol de Andrei Niculescu - Publicat duminica, 17 mai 2026 12:32 / Actualizat duminica, 17 mai 2026 13:51
De regulă, Cupa Angliei, această competiție în care britanicii depozitează tot ce au mai bun din punct de vedere al tradiționalismului, își avea finala în ultimul week-end al unui sezon competițional. Îi revenea, cum s-ar zice, onoarea de a trage cortina.
Tradiția nu mai are în ultima vreme acea greutate pe care o știam, mult mai important fiind interesul comercial. Așa că-n acest an finala Cupei Angliei s-a ținut în penultimul week-end, pentru ca Premier League și a sa câștigătoare să beneficieze de toate onorurile, duminica viitoare.
Strălucirea acestei finale dintre City și Chelsea a fost salvată de golul decisiv. Singurul de fapt al unei zile în care gândurile fanilor celor două grupări se îndreptau în alte direcții. Semenyo a devenit eroul meciului, reușita sa fiind de-a dreptul splendidă, iar Haaland a interpretat un rol mai puțin obișnuit pentru el, acela de pasator decisiv.
City a câștigat și a pus mâna pe trofeu, reușind să transforme un sezon ce cocheta cu dezastrul prin decembrie într-unul suficient de reușit, cu două cupe câștigate și, probabil, cu o luptă pentru titlul din Premier League dusă cu Arsenal până-n ultima rundă. Ce-i drept, șansele aici sunt minime, însă calificativul pentru 2026-2027 este mai mult decât notabil.
A fost trofeul cu numărul 20 pentru Guardiola pe pământ englez. Acum 10 ani pe vremea asta, Pep anunțase deja că va prelua pe Manchester City, după anul sabatic ce și-l impusese la plecarea de la Munchen. Până la el, trofeele celor de la City nu aveau nevoie de o vitrină prea mare, încăpeau, la o adică, într-o debara.
Erau doar 9. Acum sunt cu 20 mai mult, în doar 10 ani. Inclusiv acel vis ce părea imposibil, Champions League, cu suratele sale mai mici, Mondialul Cluburilor și Supercupa Europei. Guardiola a reușit ca într-un deceniu să transforme un club mai degrabă ciudat, într-o forță a Europei.
Cu bani, cu foarte mulți bani, cu unele metode ce încă sunt în cercetare, dar cu acea atingere magică pe care nimeni zdravăn la cap nu i-o poate nega. Bani mulți a cheltuit și Chelsea, a cheltuit și United, a cheltuit și Arsenal, la o adică, dacă ne uităm la vara trecută, a cheltuit și Liverpool, dar comparațiile nu prea există, nu vi se pare?
Va pleca sau nu va pleca?
Astăzi, toată lumea se gândește dacă nu cumva această finală e un final numai bun pentru aventura lui Guardiola la Manchester City. „The Atlhletic” se întreabă dacă ne îndeptăm spre ultima săptămână a lui Pep ca lider al „cetățenilor”. „Daily Mail” e ceva mai dramatic, scrie că Pep e pregătit pentru „great escape”, adăugând: „City prepare perfect send-off for maestro”.
Cred că nu e nevoie de traducere aici. Iar „Times” concluzionează că „dacă pleacă, Pep lasă moștenire o trupă perfect pregătită pentru viitor”, aducând în prim-plan numele lui Enzo Maresca, văzut de toată lumea ca urmaș al celui ce i-a fost la un moment dat „principal”.
Dar oare va pleca? Lui Pep i-a plăcut întotdeauna să fie misterios. La final, în „flash” interviul pentru „TNT Sports” a fost pus în fața unei întrebări ce suna mai degrabă a rugăminte: „Sunt multe zvonuri că vei pleca. Nu pleci, nu-i așa?”. Răspunsul catalanului n-a lămurit nimic: „Zvonuri? Să aveți o seară frumoasă!”. Apoi s-a întors și a plecat.
Contractul lui Guardiola cu City expiră în vara viitoare. Dar poate fi Pep prins la Manchester City în chingile unei înțelegeri? Să fim serioși, evident că nu. Va pleca atunci când va dori el și cum va dori el. Într-un fel ar fi ciudat, e totuși în plin proces de reconstrucție a echipei și ar fi straniu să abandoneze proiectul la jumătatea drumului, mai ales că perspectivele sunt mai mult decât în regulă.
Pe de altă parte, 10 ani deja sunt o eternitate în fotbalul de azi și poate că Pep a ajuns într-un moment în care simte că nu mai are energie s-o ia de la capăt. Și, de ce nu, mai există și acele amenințări ce planează asupra clubului, cu potențiale sancțiuni, iar antrenorul spaniol ar vrea să fie departe când momentul va veni. Mai e o săptămână și ne vom lămuri.
Xabi Alonso a ales Chelsea
În timp ce Guardiola își face calcule pentru viitor, Xabi Alonso se pregătește să devină antrenorul lui Chelsea. Legătura dintre cei doi e știută, ba chiar s-a vorbit că ar putea fi el cel care să-i ia locul lui Pep la City. Însă a ales „Stamford Bridge”, o mutare bruscă și surprinzătoare, căci s-a tot vorbit de Liverpool.
„Cormoranii” au considerat însă că Arne Slot merită o a doua șansă, mă refer la oficialii clubului, căci suporterii e posibil să aibă o altă opinie. Probabil că Xabi Alonso și-ar fi dorit o revenire pe „Anfield”, însă cât să stea și el să aștepte? De asta, pesemne, au profitat cei de la Chelsea, care i-au pus în față un contract pe 4 ani și foarte multe promisiuni.
Aici poate fi o mică problemă. Promisiuni a avut și la Real Madrid și s-a văzut ce s-a ales de ele. La Chelsea nu e un Florentino Perez și nici vestiarul nu e chiar așa complicat, însă în ultimii ani gruparea londoneză a părut mai degrabă un „Tesco” decât un club de fotbal.
Mai degrabă un supermarket decât o societate dornică să facă performanță, în condițiile fotbalului de azi. Vor reuși Todd Boehly și americanii lui să lase deoparte toate obiceiurile de până acum și să-i creeze lui Xabi Alonso acele condiții pe care le-a avut la Leverkusen și nu le-a avut la Real Madrid? E o întrebare bună, dar un răspuns e greu de dat azi.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
