Liga Campionilor și facturile sale

Discuția se face la nivel fizic, dar mai ales la cel mental. Dacă pentru partea fizică mai există soluții, cu mentalul e ceva mai greu, căci fotbaliștii ăștia sunt și ei oameni, nu roboți. Și dacă toate astea sunt spuse de cei care au participat și au făcut performanță în această supercompetiție, cine suntem noi, până la urmă, să le punem la îndoială părerile? 

Mai ales noi cei de pe-aici, care avem legături cu Liga Campionilor cât avem și cu alte lucruri ce țin de Europa civilizată, adică mai deloc.

Factura din Champions League a fost cam mare pentru Manchester City. Bătălia de pe "Metropolitano" a ridicat mult prețul celor consumate de "cetățenii" lui Guardiola, care-și cam dau seama acum că nu-i deloc simplu să joci ca Atletico Madrid. Cu Atletico se știa demult că nu-i simplu, dar ca Atletico se vede treaba că nici atât. 

City a tras de timp la Madrid mai mult decât a făcut-o Atleti pe "Etihad", s-a ales cu calificarea, dar nota de plată a venit sâmbătă, cu Liverpool. În cel de-al doilea episod al acestui nou "Clasic" al fotbalului, Pep vs Klopp.

Cu gândul mai degrabă la campionat și la semifinala cu Real Madrid (explicabil după ce am văzut duminică seară la Sevilla), Guardiola a decis că e timpul rotațiilor. Doar că la acest nivel și având în față un adversar, pe Klopp, care a descifrat perfect erorile alor săi de duminica trecută, treaba asta înseamnă să oferi un avantaj esențial. 

Și nu la gafa rezervei de portar Steffen mă refer neapărat, ci la felul în care a jucat City în prima repriză. Rar am văzut această echipă atât de incomodată în două meciuri la rând, iar amănuntul că Liverpool a câștigat și posesia, nu doar meciul, l-a pus sigur pe gânduri pe Guardiola.

City e într-un moment delicat al sezonului, iar pericolul de a pierde tot e foarte mare, de aici și calculele pe care sigur Pep și le-a făcut. "Cormoranii", în schimb, sunt deja în a doua finală, ultimul act din Champions League e și el destul de aproape, iar Klopp a reușit să-și facă echipa să zboare pur și simplu pe ultima turnantă a sezonului. 

În plus, l-a recâștigat pentru cauză pe Thiago, devenit esențial pentru întreaga lui filosofie.

Un Madrid mai mult decât bizar

În duminica Paștelui catolic, Real Madrid a murit și a înviat într-o singură oră. Și la trupa lui Ancelotti a venit factura după Champions League, iar la pauza meciului de pe "Sanchez Pizjuan" perspectivele erau cam străvezii, căci madrilenii se și vedeau în situația stresantă de a merge pe terenul lui Atletico având doar 6 puncte peste Barcelona. 

Capacitatea acestei echipe de a-și schimba fața pe parcursul unui meci e deja prea bizară ca să fie normală. Să treci atât de lesne de la un fotbal prost la unul strălucitor e foarte greu de explicat. Probabil că totul ține de creier, căci acolo e centrul de comandă al tuturor. O astfel de echipă însă, apropo de preocupările lui Guardiola, e foarte greu de anticipat și de gestionat. 

Madridul deja își face calculele pentru ziua când va lua matematic titlul, însă ele ar trebui începute doar după ce se va fi terminat partida cu Osasuna, de la Pamplona, de miercuri. Ăsta e cu adevărat un meci-capcană, căci pe Osasuna e greu s-o privești precum pe Chelsea sau Sevilla.

Barcelona și decepțiile, Pique și comisioanele

Fix pe când fanii madrileni își căutau pe rețelele sociale rivalii catalani pentru a le înțepa și mai tare decepțiile a explodat scandalul - mic deocamdată, dar cu ce urmări vom vedea - legat de comisioanele pe care Gerard Pique și le împărțea cu președintele Federației de la Madrid pentru Supercupa Spaniei. ,

Discuția e din 2019, dar asta nu înseamnă că subiectul nu e unul gras pentru jurnaliștii spanioli. Nu partea cu comisioanele e neapărat problema, căci comisioane s-au plătit și se vor plăti mereu, ci faptul că un jucător activ, la una dintre cele mai importante echipe ale Spaniei și Europei, implicată direct în respectiva Supercupă, se ocupă de așa ceva. 

E un limpede conflict de interese și-s curios doar ce părere vor avea saudiții dacă la iarnă vor fi puși în fața unui "final four" la care Barcelona s-ar putea să nu participe (deocamdată sigure de locul lor sunt Betis și Valencia, finalistele Cupei, iar Real Madrid e aproape sigură). 

Altfel, sincer, pe Pique trebuie să-l privim cu alți ochi, dincolo de zona morală și legală a acestei povești. Că e un tip un pic mai "mobilat" intelectual decât marea masă a fotbaliștilor știam, e cunoscută și familia foarte bună din care provine, dar să poți să joci și fotbal, ba chiar s-o faci și bine în ultima vreme, și să te poți ocupa și de afaceri (să nu uităm că tot el e cel ce a revoluționat Cupa Davis!) chiar e mare lucru.

Barcelona, în schimb, își mestecă în continuare decepțiile de după meciul cu Eintracht. Își pierduseră puțin frânele catalanii, uitând că e totuși o echipă în reconstrucție, iar atunci când reconstruiești ceva se mai petrec și accidente. 

Ce s-a întâmplat cu Eintracht e o lecție, iar Laporta și Xavi au aflat pe pielea lor că a reconstrui e la fel de greu cu a construi. Ba chiar uneori e mai simplu să dărâmi și s-o iei de la capăt, dar la fotbal nu e chiar ca la blocuri, căci vorbim de oameni, nu de betoane.

Acum se caută vinovați pentru invazia nemților de pe "Camp Nou", dar cine a fost pe acolo măcar o dată știe că stadionul e demult al tuturor. Locurile au devenit ca apartamentele pe "Airbnb", se închiriază, iar prețurile nu-s deloc mici. Cu un meci de genul ăsta, un "socio" vechi al Barcelonei, ce a văzut la viața lui destule partide de impact și se poate lipsi de una cu Eintracht, și-a plătit taxa pe sezonul viitor. 

În principiu nu e voie să faci asta, practic nu te controlează nimeni, căci ar fi greu să urmărești zeci de mii de oameni dacă sunt ei cei de pe acel abonament. Nu e nimic nou, chit că totul s-a văzut destul de urât și deranjant pentru stima de sine a catalanilor, e doar rezultatul globalizării și al dorinței de a face bani din orice.