)
Articol de Cătălin Oprişan - Publicat sambata, 24 aprilie 2021 00:33 / Actualizat sambata, 24 aprilie 2021 00:36
Charles Thomas, vedeta baschetbaliştilor de la Barcelona, s-a accidentat într-un meci cu Real Madrid. A murit într-o altercaţie în NY, a murit, drogat, în Mexic. În martie, a apărut în Amarillo, Texas, SUA. Time-out-ul său durase peste patru decenii
Noiembrie 1974. Meci de baschet în campionatul spaniol, Barcelona – Real Madrid. Vedeta catalanilor e americanul Charles Thomas, "La Pantera Negra", un centimetru peste doi metri, două sezoane la rând cel mai bun marcator.
Gardianul său e Clifford Luyk, ce avea să adune 14 titluri de campion şi şase trofee europene în cei 16 ani la Madrid. Prima repriză nu e gata când Thomas primeşte mingea. Luyk e vulpe bătrână, nu pleacă după fentă. Genunchi contra genunchi. Cel al lui Charles cedează.
Urmează incredibilul!
Martie 2021. Un bunic pe la un 74 de ani, cu o bască à la Che Guevara, cu stea revoluţionară inclusă, fără ambele picioare, deapănă o poveste, într-un scaun cu rotile, undeva într-un azil din Amarillo, în nordul Texasului.
A murit în timpul unei bătăi între cei fără casă, în New York, a murit de o supradoză undeva prin Mexic. Asta ştie lumea. "După accidentare, un an n-am jucat", zice.
L-au transferat la Manresa. Nu s-a acomodat. Niciodată n-a mai fost cel dinainte. S-a apucat de băutură. Soţia, Linda, şi-a luat copilul de 10 ani şi-a plecat. A început să ceară bani prin vecini. "Îmi era ruşine, cea mai mare ruşine din lume!" A decis să se întoarcă acasă.
S-a băgat ospătar, tâmplar, ce găsea. 15 dolari pe oră. El, cel care învârtea banii cu roaba, el, cel care strângea săli pline, trăia de pe o zi pe alta.
"Nu puteam suporta asta!" Apoi… a dispărut. S-a evaporat! Ultima oară a fost văzut în 1980. "Am aflat că am murit drogat! În viaţa mea n-am tras nimic. Doar am fumat!" Şi-a pierdut documentele. A trecut pe la închisoare, prin Los Angeles. "De câte ori?" "Două zile", "o săptămână", "trei luni". Uvalde, Texas, Mexic. 40 de ani nu a dat un telefon acasă. "Ce sens ar fi avut?" Da, dar sunt patru decenii, totuşi! "Să zicem că am ieşit la o plimbare".
A refuzat să facă două antrenamente pe zi!
Apoi, într-o zi, Norman Carmichael, colegul său de la FC Barcelona, a primit un telefon: Charles Thomas trăia! El a şi dat vestea, către fiul său, Carlos, către presă.
"Mereu a fost o figură, dar niciodată nu m-am gândit că va ajunge aici. Era un talent imens, însă de fiecare dată spunea că un jucător s-a născut cu un număr limitat de sărituri şi el nu vrea să le termine la antrenamente!!!". Nu l-a halit pe sârbul Ranko Zeravica, antrenorul sosit la echipă în 1974. "Ne trata ca pe nişte roboţi. Veneam din cartier, acolo deprinsesem baschetul, cum să fac două antrenamente pe zi? Corpul nu oboseşte?"
Priveşte-n jos. "Când a murit Papa Ioan Paul al II-lea? 2005? Atunci mi-am pierdut picioarele. Lucram ca dulgher, puneam ţiglă sus, pe casă". A căzut direct în nişte cuie ruginite. Amputare...
Sună telefonul. E Carlos. Căsătorit, cu o fetiţă. Când Carmichael l-a sunat, a crezut că vreun beţiv are nevoie de bani. Ştia că tatăl e mort de 40 de ani.
"Am aflat că sunt bunic. Mi-au zis că aşteaptă să se vaccineze anti-Covid, apoi se urcă-n maşină şi străbat 2.000 de kilometri pentru a ajunge aici". Lăcrimează niţeluş... Nu acuză pe nimeni. Câtă vreme s-a aflat pe stradă, s-a apropiat de Biblie. "Sunt precum Apostolul Toma, despre care nu se ştie dacă a existat cu exactitate. Cred că de aia m-am transformat într-o nălucă"...
Cei de la azil i-au dat voie să lipească, pe un perete, poze şi frânturi din ziare, din perioada FC Barcelona. "1968–1976", scrie sub ele. Perioada de aur.
Apoi a cerut time-out. Pe plasma din camera de oaspeţi curge "Stigmatul răului", capodopera din 1958 cu Marlene Dietrich, Charlton Heston, Orson Welles ori Zsa Zsa Gabor. La un moment dat, se aude vocea ghicitoarei care-i spune poliţistului corupt, în căutare de alinare: "Nu mai ai viitor! L-ai consumat pe tot!". z
* Sursa: FC Barcelona
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
