)
Articol de Cătălin Oprişan - Publicat sambata, 10 decembrie 2022 11:32 / Actualizat sambata, 10 decembrie 2022 11:52
La Helsinki, în 1952, Franța a cucerit, prin Jean Boiteux, primul său aur olimpic la înot. Gaston, părintele tânărului de 19 ani, s-a aruncat, îmbrăcat, în bazin, o imagine epică.
Cadrul e genial, desprins, parcă, din filmele lui Kusturica. Franța interbelică, La Ciotat, aproape de Marseille. O fermă porcină imensă, vreo 1.400 de capete. Angajații aleargă, guițături, zarvă ca-n „Chirița”... Există trei bazine, mari, de captare a apei, dar unul, de 25 de metri lungime și șapte lățime, pare „blocat”. De pe margine, cei ce par a fi mama și tata dau din mâini, țipă. În apă, câțiva copii...
Gaston Boiteux e capul familiei. Înotător de seamă, medaliat cu argint, prin 1921, la 500 de metri, în campionatul Franței. Un tip croit, parcă, pentru cursele în ape deschise, nu pentru cele pe culoare. Alături îi stă Bibienne Pellegry, pe care el o alintă Bienna, soața cu două participări la Jocurile Olimpice, Paris, 1924, și Amsterdam, 1928. Deținătoare recordului autohton la 800 metri liber.
La două lungimi de braț, trăgând din pipă, unchiul Salvator, specialist la 400 și 1.500 de metri liber. În apă, Robert, Henri și Marie-Thérèse, adevărați peștișori. Dar toți ochii sunt pe Jean, un băiețel cam la vreo cinci anișori, care pare viitorul Om din Atlantis.
Antrenorul și amandinele
După cel de-Al Doilea Război Mondial, revenit din internatul de la Puy, Jean e luat la o discuție între patru ochi de tatăl său: „Ai valoare, trebuie doar șlefuită. Am vorbit cu Alban Minville, te va antrena el. Nu-i ieși din vorbă, nu vreau să aud că te plângi! E dur, dar, la final, vă dă amandine celor care ați fost buni în ziua respectivă!”.
Puștiul de 13 ani merge la Marseille, la bazin, pentru prima întâlnire. Acolo, sub privirile sale, Alex Jany spulberă recordul mondial la 200 de metri. E fascinat, nu respiră: așa vrea să ajungă! E 1951 când bate recordul Europei la 400 de metri liber. Vin Jocurile Olimpice de la Helsinki, acolo e potul cel mare.
Delegația franceză are aspirații, știe că se bazează pe înotători de excepție. Dar ceva nu funcționează la ștafeta 4X200 metri. Când sare în apă, Jean are de recuperat... șase metri ce-l despart de suedezul Johansson. Face o cursă de senzație, iar băieții din Hexagon termină cu bronz la gât. Înaintea finalei la 400 de metri liber, specialitatea sa, e chemat în camera lui Minville.
„Ca și mine, probabil că și tu ai auzit că ești marele favorit. Asta-ți taie picioarele! Te rog să te concentrezi! Nu rupem din prima, dar nici nu-i lăsăm să ia avans. Vom forța în cea de-a cincea și, apoi, în a șasea lungime de bazin!”.
Boiteux face ceea ce mulți numesc, și astăzi, „cursa perfectă”, obosindu-l pe americanul Ford Konno. Termină primul, cu record olimpic, întâiul înotător francez din istorie cu medalie de aur la Jocuri. E momentul în care Gaston, tatăl, sare în apă, îmbrăcat și asortat cu bască, pentru a-și felicita fiul de 19 ani. „Pusesem rămășag cu un fotograf, căruia îi spusesem că dacă Jean ia medalia de aur, mă arunc așa cum am venit de la hotel!”.
Au devenit... campanie publicitară!
Cele două cadre sunt memorabile: cei doi îmbrățișați, în apă, apoi tânărul împingându-l pe fostul înotător pentru ca acesta să poată ieși din bazin. Țin prima pagină a ziarelor din întreaga lume, o mare companie producătoare de băuturi răcoritoare îi „prinde” într-o campanie publicitară.
Jean continuă la Melbourne, dar nu mai poate repeta succesul de la Helsinki. Își anunță retragerea în 1961 și devine tehnician la federație. Franța avea să aștepte încă... 52 de ani pentru un nou titlu olimpic, Laure Manaudou, Atena, 2004.
Anii au trecut. A continuat cu polo, înota și la 73 de ani! Apoi, pe 11 aprilie 2010, cu două zile înaintea startului „Naționalelor”, unde urma să meargă pentru a mai descoperi talente, a căzut de pe o scară pe care se cocoțase dorind să „aranjeze” câteva crenguțe...
Sursa: Istoria natației din Franța
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
