)
Articol de Cătălin Striblea - Publicat marti, 20 iulie 2021 21:06 / Actualizat marti, 20 iulie 2021 21:32
Politicienii sunt cel mai bun indicator al părerii publicului și a frământărilor sociale. Știu exact ce subiect le aduce puncte în plus, simt o victorie, adulmecă valurile de popularitate, dar și chestiunile controversate. Și le călăresc minunat în favoarea lor. Introducerea asta este absolut necesară înainte de a vă spune următoarele lucruri.
Lipsind mai multe zile din țară, am căutat la întoarcere imagini cu ceremonia oficială dinaintea plecării lotului olimpic la Tokyo pentru amânatele Jocuri Olimpice. Am făcut-o pentru că în 2016 ceremonia a avut loc la Cotroceni, a avut protocol zero și măcar un moment emoționant. Președintele Iohannis i-a înmânat drapelul Cătălinei Ponor, cea care avea să-l poarte la deschidere.
Imaginile de azi nu există. Președintele Iohannis nu a primit lotul olimpic și nici nu l-a vizitat la Izvorani. Nu are acum niciun mesaj pe Facebook către sportivii români. Nimic. Lipsește cu desăvârșire. Și, potrivit înțelegerii mele, eforturi pentru o întâlnire la vârf au fost făcute.
La plecare a fost premierul Cîțu, care, în campanie electorală, nu ratează nicio fotografie. Guvernul a acceptat să dubleze premiile pe care sportivii le vor primi la câștigarea unei medalii.
În rest, anonimatul a fost desăvârșit. Pe măsura indiferenței pe care clasa politică o afișează în mod obișnuit față de sporturile din România.
Câțiva bani de la buget, posibilitatea primăriilor să finanțeze ceva sporturi de interes local și construirea unor stadioane care în curând vor fi pietre de moară pentru municipalitățile cu pricina. Întrebați-i pe Nicușor Dan și Emil Boc cam cât îi costă stadioanele din curte. Acesta este sportul nostru.
Absența prezidențială este cel mai nou șoc pe care-l primește sportul românesc. Politicienii renunță până și la gesturile simbolice numai pentru a nu pune ceva la pasivul lor. Au timp să recupereze dacă iese vreo medalie.
Până la urmă, Jocurile din acest an par o piatră de moară pentru toată lumea. Japonia este obligată la măsuri stricte, publicul nu este primit, iar sportivii trebuie să treacă nu numai prin stresul competiției, dar mai ales prin stresul bulei care-i ferește de boală.
Nu e o plăcere pentru nimeni să-și ia temperatura la câteva ore și să fie testat zilnic.
Poate de asta am avut și o controversă privind prezența jucătoarelor de tenis. Când toată lumea își trage răsuflarea și-și pansează rănile înaintea sezonului de toamnă, de ce să te expui unei călătorii complicate, riscante și care te seacă de resurse?
Cât despre fotbal, patriotismul zilnic de la televizor s-a terminat la prima întâlnire cu punga. Nu e meci al vreunei naționalei în care să nu afli câți patrioți de serviciu are fotbalul nostru. Și câte deservicii ne fac Burleanu și Rădoi.
Când cluburile au trebuit să facă ceva de-adevăratelea pentru România, singurul care a răspuns a fost Hagi. În cazul fotbalului, va fi greu să se mai vorbească de patriotism o vreme. Deocamdată, patriotice sunt doar vorbele.
Da, Jocurile Olimpice din acest an se dovedesc a fi nu tocmai populare. Și nici nu ne așteaptă un mare succes. Președintele COSR, Mihai Covaliu, estimează că ar putea fi opt medalii. Echipa GSP spune în analiza sa c-ar putea fi doar cinci.
Doar trei redacții din România vor avea echipe la Jocurile Olimpice de la Tokyo, iar efervescența și emoția par să ne fi părăsit cu totul. Ca și bugetele de marketing care să spună că vine un pic de istorie către noi.
Rămâne emoția pentru cei implicați. Și un pic de surescitare pentru noi, cei care stăm cu ochii pe fenomen. Publicul mare va veni doar odată cu o performanță care acum pare foarte departe.
Ne bizuim pe un copil de 16 ani și câțiva veterani aflați la finalul unor cariere desprinse din alte epoci. De pe vremea când știam că în fața noastră este un eveniment uriaș, că se scrie cea mai mare poveste a sportului și ne încleștam la ore imposibile ca să-i vedem pe-ai noștri.
Deocamdată, suntem printre puținele nații care au aplicat literalmente ideea că “important este să participi.” Iar dacă ești politician, nici măcar să nu te bagi în poză până când nu vine vreo mare victorie.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
