Articol de Costin Ștucan - Publicat duminica, 16 mai 2021 20:14 / Actualizat duminica, 16 mai 2021 21:28
Acum 19 zile, situația de azi ar fi părut o utopie. Fără victorie de 3 luni, cu un antrenor care trebuia mai întâi să-și găsească pe barba lui un apartament în care să locuiască după ce fusese dat afară din hotel, cu jucătorii prăbușiți și lipsiți de perspective, Dinamo era un muribund în fază terminală pe care nici eforturile disperate ale fanilor săi nu-l mai puteau salva de la colaps.
Repede înainte cu mai puțin de trei săptămâni și Dinamo a obținut azi a cincea victorie la rând în Liga 1. Echipa lui Dușan Uhrin Jr. mai are nevoie de un punct în ultima etapă, cu Chindia, pentru a scăpa de grija barajului, iar jocul rezultatelor ar putea, culmea, să o ducă în barajul pentru un loc de cupe europene. Asta apropo de relativitatea unei crize din fotbal.
Și acum, faza pe care Dinamo o lasă în urmă după acest sezon demn de un thriller. În minutul 11 al partidei de la Pitești, echipa care acum nici o lună se chinuia să lege două-trei pase în propria jumătate de teren a înscris un gol splendid, o mărturie a faptului că niște jucători antrenați cum trebuie și retreziți la viață pot să joace unul pentru altul și să producă faze neașteptate.
În 13 secunde, Dinamo a dat un gol-hibrid, un amestec între tiki-taka produsă de Barcelona lui Guardiola și contraatacul irespirabil, mortal, al echipelor lui Klopp. Totul pleacă de la o degajare negândită și neinspirată a lui Greab, în urma unei lovituri libere dictate de arbitrul Chivulete pentru un fault în atac comis de gigantul Albentosa.
Deși Argeșul avea în față doar jucători plăpânzi, Greab a degajat central, spre crudul Mario Mitoi. Atacantul de 16 ani nici măcar nu a îndrăznit să-l înfrunte pe Albentosa și s-a dat la o parte, lăsându-l pe spaniol să respingă cu capul ca la antrenament. Șerban a încercat să îmblânzească mingea, dar Achim l-a marcat rapid și a recuperat.
De aici, începe contraatacul propriu-zis, paradoxal, cu o pasă înapoi a lui Nemec spre Puljic. Fundașul central croat îl fentează din corp pe Mitoi și urcă într-un spațiu aparent liber, dar care i se închide în nas cu fiecare pas. Puljic alege să paseze repede spre Achim, dar colegul său e cu spatele la poarta adversă, prins într-un romb format din patru adversari.
Cheia fazei stă la mijlocașul de 32 de ani adus vara trecută de la Viitorul. Singurele soluții ale lui Achim par a fi în partea sa dreaptă, dar mingea îi vine pe piciorul drept și orice deviere greșită cu exteriorul ar fi putut aduce Argeșul în situația de a profita de faptul că Dinamo e desfăcută pentru construcție.
Achim a ales o altă variantă riscantă, o pasă cu călcâiul din prima, în stânga, care a scos din joc cinci adversari. Nemec a primit și a pasat la rândul lui din prima, scoțându-i din joc pe închizătorul Meza Colli și pe fundașul stânga Mușat, venit să blocheze spațiul din bandă.
Dinamo a ajuns astfel într-o situația de doi contra trei în centrul jumătății argeșene, dar cu un mare avantaj în banda dreapta unde Sorescu a urcat în gaură căscată de urcarea neacoperită a lui Mușat. Faza se anunța promițătoare, dar depindea de soluția polonezului Gol. Iar veteranul a mirosit ritmul alert și oportunitatea uriașă, pasând mai departe, tot din prima, pentru cursa lui Sorescu.
Continuarea a fost pe măsură. Sorescu a trimis mingea perfectă în gura porții unde Andreas Mihaiu a apărut după ce a sprintat 40 de metri printre fundași, ca un ogar scăpat din blockstarturi. Piciorul drept care a ratat două penaltyuri în meciul de Cupă cu Astra a tremurat puțin înainte de întâlnirea cu balonul, dar pasa lui Sorescu a avut dozată în ea și jumătate din finalizare.
Mihaiu a trimis brutal, cu ură, în plasa lui Greab, apoi s-a bucurat scuturându-și tricoul de o energie negativă invizibilă. În doar 6 pase, atacantul de 22 ani a închis cu gol o fază încântător de simplă la care acum câteva săptămâni echipa sa nici nu visa.
Dacă Dinamo ar avea un sediu și un muzeu, conducătorii săi ar trebui să proiecteze această fază pe un ecran instalat printre trofeele câștigate de-a lungul timpului. Ar fi simbolul celui mai greu sezon din istoria clubului, dovada că ieșirea din situațiile aparent disperate poate fi mereu la îndemână.
Lecția asta e mai importantă decât orice cupă.