Arbitraj în putrefacție profesională

Era aproape de miezul nopții, acum vreo 12 ani, când în direct la GSP TV a intrat Ionică Serea. Pe atunci, arbitrii nu aveau interzis să vorbească prin emisiuni. Serea, arbitru din Focșani și fost fotbalist, tocmai fusese exclus din arbitraj după semifinala Cupei României, FC Vaslui - CFR Cluj, și cu o siguranță remarcabilă a început să-și apere cariera și reputația. Apoi a venit replica de film. 

• Serea: „Din tată electrician și din mamă casnică am ajuns foarte șmecher”.
• Moderator: „Poate prea șmecher, domnule Serea”.
• Serea: „Să vă dea Dumnezeu sănătate. Ați spus un adevăr mai mare decât al meu”.

Peste nici un an, Serea era ridicat de procurorii DNA și, după cinci luni în arest, a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare. Procurorii l-au acuzat că luase 21.000 de dolari de la Cornel Penescu, patronul lui FC Argeș, pentru a le da cartonașe galbene și roșii celor de la Steaua în meciul cu echipa din Pitești. 

Odată cu Dosarul Mită pentru Arbitri, vremea „foarte șmecherilor” din fotbal părea că a apus. Fuseseră ani crunți în care arbitrii distrugeau meciuri, presa scria, conducătorii urlau ca din gură de șarpe, șefii fotbalului îi suspendau pe unii arbitri, iar pe alții îi lăsau în pace, în timp ce senzația sufocantă de corupție ieșea din televizor și lua telespectatorul de beregată. 

Fără știrea suporterului de rând, în culise se mutau bani între conturile grangurilor din fotbal, plicurile cu baremurile de arbitraj erau groase de trei-patru degete, iar fetele frumoase urcau noaptea în camere de hotel pentru a le ține de cald arbitrilor delegați prin țară. Oamenii cu fluieri erau chemați deseori în vile de pe lângă București la chefurile date de conducători din federație. Acolo găseau la mese președinți de cluburi, iar la plecare primeau indicații strategice. 

Nașu trimitea arbitrii contra „țiganilor” 

Era vremea în care președintele FRF, Mircea Sandu, îi spunea lui Marcel Savaniu să se ducă să arbitreze FCM Bacău - Rapid, meci crucial în lupta pentru titlu, cu misiunea de a-i „da în p**** mă-sii de țigani!”. Și tot atunci unii își construiau reputații de incoruptibili, deși pe gazon fotbaliștii simțeau uneori altceva. 

Povestește fostul atacant Robert Niță: „Am jucat cu Gloria Bistrița la Alba Iulia, s-a terminat 1-1. Aveam la centru un arbitru foarte bun, FIFA, iar noi nu trebuia să pierdem. A făcut Vasile Popa henț pe linia porții, a pus mingea cu mâna la picior și a degajat. Arbitrul striga: «Joacă, joacă!!!». Săream la cap, trecea mingea la 8 metri deasupra mea, cădeam și arbitrul fluiera fault. Îmi era rușine la un moment dat de adversari. Dacă se juca pe bune, pierdeam sigur”. 

Niță a spus că nu-și amintește numele arbitrului, dar Gazeta a identificat ușor meciul, iar centralul care a ajutat Gloria să nu piardă se numește Alexandru Tudor. Actualmente, el ocupă un post nu foarte bine definit la clubul FCSB, după ce a fost recrutat aparent pe baza credinței puternice în Dumnezeu. 

Tot la FCSB lucrează ca președinte și Valeriu Argăseală, un fost arbitru de tușă devenit membru influent în Comitetul Executiv al FRF, în timp ce rivala CFR Cluj l-a ales președinte pe Cristi Balaj, un fost central care se consideră incoruptibil în ciuda repetatelor acuzații de favorizare a CFR-ului aduse de-a lungul anilor de Adrian Porumboiu. 

Tendința de a aduce arbitri în funcții de conducere din cluburi nu e nouă - abilul Mircea Lucescu a avut un apetit pentru arbitri-conducători la echipele pe care le-a antrenat - , dar semnele de întrebare nu au primit niciodată un răspuns clar. 

• De ce e nevoie de un fost arbitru într-o funcție de conducere?
•  Ce știe el să facă mai bine decât un fost jucător sau un fost antrenor? 
• Oare simpla lui prezență asigură clubului o protecție gratuită din partea foștilor colegi de breaslă?
• Sau sistemul său de relaționare, de lobby, poate accesa și niște butoane vinovate și interesate?

 Arbitri-președinți și arbitrii-favorabili

Coincidență, FCSB și CFR - cluburile cu șefi veniți din arbitraj - sunt echipele avantajate serios de arbitri în această ultimă etapă. După greșelile “brutale” de la meciul Chindia - CFR, Dan Udrea a scris un text excelent despre modul în care arbitrajul din Liga 1 a degenerat în ultima perioadă. Mesajul lui ferm era: „Spargeți gașca șmecherilor!”. 

La câteva ore distanță, Marian Barbu a distrus eforturile unei echipe de a obține pe teren un rezultat bun în deplasarea cu FCSB. Cu două penaltyuri făcute cadou și transformate de Tănase, noul ecuson FIFA a viciat scorul, chiar dacă greșelile lui produc o bizară compensație în lupta pentru titlu. 

După gafele uriașe comise duminică seară, făgărășeanul Barbu și-a încasat baremul de 1.000 de euro, va merge acasă și va aștepta liniștit următoarea delegare în cupele europene. Va fi el suspendat la partidele din Liga 1? Nimeni nu știe. 

În lipsa unui minime comunicări din partea CCA, publicul se uită în gol în televizor încercând să înțeleagă mecanismele absurde, demne de nuvelele lui Kafka, după care se ghidează lumea arbitrajului românesc. Frustarea se oprește surdă în gât pentru că nimeni nu știe împotriva cui să o îndrepte. 

Luptele din culisele CCA 

Kyros Vassaras e suspectul de serviciu, dar grecul e invizibil și, în concluzie, greu de atins. Marele lui merit este - spun cunoscătorii - că și-a activat sistemul de relații de la UEFA pentru a promova arbitrii români tot mai sus în elita internațională. Marian Barbu e unul dintre ei. Dar Barbu a fost propus formal pentru lista FIFA de vicepreședintele Alexandru Deaconu, la rândul său invizibil, iar printre cei care au aprobat noua listă în Comitetul Executiv se numără Valeriu Argăseală, președintele-fost-arbitru de la FCSB, și Octavian Goga, fostul șef al lui Barbu de la AJF Brașov. 

Deaconu nu mai face delegările la Liga 1, după ce Vassaras l-a adus lângă el pe Augustus Constantin, fiul fostului șef al CCA condamnat în Dosarul Mită pentru Arbitri. Potrivit lui Ion Crăciunescu, CCA e tulburată de lupte intestine de care nu e străin nici Florin Chivulete, fostul arbitru suspendat în trecut de UEFA după ce le-a oferit unor colegi de breslă francezi „folcloriste” înainte de un meci european al Ceahlăului. Întâmplător sau nu, Chivulete are un fiu, Andrei, intrat și el pe lista FIFA alături de Marian Barbu. 

În timp ce în casa arbitrajului au loc convulsii generate de putere și influență, la exterior lucrurile par să decurgă liniștit în peisajul arid, distopic, în care s-a transformat fotbalul lui Răzvan Burleanu. Arbitrii greșesc îngrozitor, dar nimeni din conducerea federației nu iese să-i analizeze, nimeni nu se gândește să facă o schimbare, nimeni nu se grăbește să introducă sistemul VAR. 

„Nu vor să îl introducă!”, susține Porumboiu, ferm convins de ce spune.

În ultimii ani, în culise circulă mai multe povești - imposibil de demonstrat deocamdată - conform cărora sunt arbitri care pleacă spre meciurile unde sunt delegați după ce primesc un telefon de pe un număr important din organigrama FRF.

Într-un limbaj codat, li se transmit detalii georgrafice despre locul în care sunt trimiși și li se insinuează o anumită direcție de arbitraj. Exemplu: „Să-ți iei undița că mergi la pește pe Dunăre. Stai fără grijă că ai colac de salvare”. Arbitrul era delegat la Liga 1, iar Dunărea Călărași era atunci singura echipă din Liga 1. 

Dovezile lipsesc, iar informația rămâne la stadiul de legendă. Cum timpurile de haiducie și jaf din arbitraj sunt considerate de mult apuse, acuzațiile de corupție nu mai vâjâie ca acum mai bine de un deceniu. 

Cu toate astea, aproape în fiecare seară de Liga 1, în loc de VAR din televizor iese o mână invizibilă care îl apucă strâns de beregată pe privitor. Iar în sufragerii vine un miros greu de putrefacție profesională, de parcă toată corupția din trecutul arbitrajului a fost dezgropată și scoasă în soare pentru a produce viermi noi.