Catastrofe individuale sau alibi tactic pentru Șumudică?

Berna, teren sintetic udat bine pentru a da viteză balonului, adversar mobil și rapid, un arbitru potențial favorabil gazdelor din țara unde își au sediile UEFA și FIFA. Toate datele erau cunoscute și incluse în planul lui Șumudică, de aici și anunțul optimist: “Ei sunt o echipă de viteză, dar avem şi noi armele noastre. Încercăm să-i blocăm şi să-i surprindem”. 

Și a venit returul. 

Din nefericire, de măștile de oxigen invocate la conferință ar fi fost nevoie încă din minutul 43, dar nu neapărat din cauza efortului depus până atunci, ci pentru a-i împiedica pe jucătorii lui Șumudică să intre într-o comă fotbalistică profundă provocată de tactica și de dinamica echipei antrenate de David Wagner. Deși a avut din nou 1-0 foarte repede, CFR a fost scoasă din această manșă într-o manieră aproape brutală. Limitele fizice și tactice ale campioanei care domină prima ligă din România de patru sezoane au fost expuse atât de evident, încât diferența dintre Liga 1 și campionatele decente din occident a început să fie dureroasă. 

Întrebarea este dacă CFR-ul ar fi putut reuși mai mult cu materialul avut la dispoziție. Ce vină au jucătorii și ce vină are Șumudică pentru eliminarea din preliminariile Ligii Campionilor? 

La Cluj, în încercarea de a apăra golul lui Manea, CFR a stat cu liniile aproape de poartă, lăsându-i pe elvețieni fără spații de manevră între linii și mai ales în spatele apărării. Aseară, Șumudică a vrut să-l surprindă pe Wagner cu 5 fundași așezați mai sus, mai aproape de centrul terenului, și cu un presing agresiv în 3-4 oameni, dar făcut doar în anumite momente favorabile ale jocului. 

Așa a fost posibil ca CFR să înscrie după o fază în care “creierul” Aebischer a fost sufocat și deposedat de presingul lui Sigurjonsson și Deac și tot așa s-a scurs o jumătate de repriză. Teoretic, cu 1-0 pe tabelă și cu o echipă defensivă și bine așezată în teren, CFR avea șanse serioase de a apăra rezultatul, chiar și pe un stadion ostil. Nu însă și în fața lui Young Boys, o formație care, spunea Gabi Balint la Digi, joacă “un 4-4-2 atât de frumos cum nu am mai văzut de mult”. 

De fapt, Young Boys joacă 4-4-2 doar pe hârtie. În cele mai multe momente ale partidei, campioana Elveției a stat într-un 4-2-2-2 efervescent, apropiat de sistemul folosit de spectaculoasa Brazilie a lui Zico la Mondialul din 1982. Doi jucători în același timp puternici, tehnici, mobili și inteligenți tactic, extremele Ngamaleu și Fassnacht au destabilizat tot planul lui Șumudică. Intrările lor frecvente în centru, între liniile CFR-ului, au aglomerat doar aparent spațiile din fața careului. 

În timp ce ei căutau neobosiți găuri între cei cinci fundași adverși, fundașii laterali Hefti și Garcia au împins și au lățit frontul de atac, eliberând din presiunea pusă de Manea, Bouhenna și Cestor pe atacanții Siebatcheu și Elia. Mișcarea constantă derulată în mare viteză a avut asupra apărării CFR-ului un efect amețitor și sufocant, similar lipsei de oxigen acuzate de alpiniști în Tibet. 

Golul de 1-1: marcaj inexistent 

Totuși, ca-n poveștile de succes din viață, morișca lui Young Boys a avut nevoie și de un pic de noroc pentru a produce rezultate. În minutul 22, șutul lui Fassnacht, blocat de Susici în fața careului, a ajuns la Siebatcheu doar printr-o deviere fericită. Așa s-a desfăcut tot flancul drept al apărării CFR-ului. 

Tras de Fassnacht în centru, Susici lipsea din zonă, iar intinctul lui Manea de fundaș dreapta l-a determinat să încerce să-și acopere colegului și să blocheze centrarea lui Garcia. Ieșind înspre tușă, Manea a lăsat un spațiu în care s-au infiltrat Siebatcheu și Fassnacht. Când mingea a fost recentrată din dreapta de Ngamaleu, Susici s-a trezit cu cei doi în fața sa. 

Neglijent, bosniacul nu a marcat strâns pe niciunul, dar eroarea sa putea fi reparată de Manea, care ar fi putut să ajungă la timp pentru a-l bloca pe Siebatcheu. Printr-un reflex lipsit de orice raționament tactic, fundașul crescut la Academia Hagi a gonit haotic pe linia de 6 metri, trecând pe lângă atacantul Siebatcheu în încercarea de a ajunge la aripa Fassnacht. În spatele lui, atacantul american s-a strecurat inteligent la colțul lung, înscriind cu lejeritate. 

“Susici trebuia să stea cu Fassnacht, iar Manea trebuia să vină la Siebatcheu. Nu ai voie să părăsești omul din marcaj cum face Manea. Camora îl lasă și el cam ușor pe Ngamaleu să centreze. Sunt patru elvețieni în careu, dar doar Cestor marchează corect pe cineva. Dacă, însă, toată lumea și-ar fi respectat sarcinile de marcaj, Young Boys nu avea nicio șansă să dea gol la faza asta”, a explicat Eugen Neagoe la GSP Live. 

Golul de 2-1: ecuația nerezolvată cu Ngamaleu și Fassnacht

 Peste două minute era 2-1. Faza pleacă, paradoxal, dintr-o pasă pe culoar, greșită de Aebischer. Cadorisit cu mingea la picior, Bouhenna avea trei variante: degajare inestetică în tușă, pasă lungă precisă spre Omrani sau o pasă elegantă, aproape, la Sigurjonsson. Fundașul adus cu scandal de la Sepsi a ales să degajeză în pieptul lui Aebischer. Cu puțin noroc, dar și cu multă inteligență, creatorul de la mijlocul lui Young Boys a pasat cu pieptul, din prima, la Ngamaleu. “Ngamaleu nu are pe nimeni în jurul lui pe o rază de șase metri. Aici e spațiul pe care trebuiau să-l acopere Fofana și Sigurjonsson”, susține Neagoe. 

Apărarea lui Șumudică s-a trezit brusc cu extremele lui Young Boys ajunse în poziție de atacanți falși și cu atacanții adevărați trăgându-i pe Cestor și Manea spre lateral. Neatacat de nimeni, Ngamaleu a avut tot timpul din lume să-și așeze pașii pentru a trimite un șut imparabil: 2-1 

3-1: pareză colectivă pe partea stângă 

La 3-1, în minutul 43, CFR avea nevoie de măști de oxigen și de un prosop aruncat în teren. Golul elvețienilor este de o simplitate remarcabilă. Deși ar fi putut să încerce să apere rezultatul, Young Boys a continuat să preseze, manevrând mingea rapid dintr-o bandă în alta în încercarea de a găsi spații. Iar spațiile s-au deschis ca niște hăuri. Din trei pase, date doar din prima, mingea a ajuns de la fundașul central Camara pe vârful ghetei lui Siebatcheu, singur cu Arlauskis. 

Jumătatea stângă a apărării CFR-ului a suferit o pareză colectivă. Păun doarme departe de Hefti, Camora nu-l simte pe Elia plecând în spatele său, Cestor e lent în tentativa de a-și dubla căpitanul, iar Bouhenna îi dă prim-planul lui Siebatcheu. În cazul în care mingea n-ar fi ajuns la american, Fassnacht și Ngamaleu atacau din nou zona centrală din fața careului, oferind variante de pasă pentru Elia. 

La finalul meciului, Șumudică a acuzat gestul stupid al lui Păun, care s-a lăsat eliminat în debutul părții a doua. Chiar dacă fotbalul e imprevizibil, explicația aduce mai degrabă cu un alibi al antrenorului incapabil să-și organizeze echipa aproape de perfecțiune. Ar fi putut face mai mult Șumudică în fața mișcării permanente a elvețienilor și, în special, în fața migrării lui Fassnacht și Ngamaleu în centru?

 “Am jucat la un moment dat contra Craiovei, care-l avea pe Mitriță. El intra mereu din bandă în centru, pe piciorul drept. Am decis să nu pun fundașul lateral să-l marcheze, ar fi deschis spații în tușă pentru urcările lui Bancu, așa că i-am dat sarcina mijlocașului central dreapta Velev să îi tamponeze mereu. Mitriță nu a mișcat”, a explicat Eugen Neagoe cum poate fi blocat teoretic un jucător de bandă care nu joacă în bandă. 

Aseară, mijlocașii centrali Fofana și Sigurjonsson au fost mai mereu depășiți de faze. La pauză, Șumudică i-a schimbat pe amândoi, un semn clar de nemulțumire. Întrebarea este dacă sarcinile lor de joc includeau anihilarea lui Fassnacht și Ngamaleu sau Șumudică a simțit dezastrul tactic și și-a produs un alt alibi?