Intangibilul Maradona

Cupa din aur de 18 carate e acolo, sus, pe capotă, lângă noii ei stăpâni. Ea e magnetul, ea întoarce privirile, jucătorii din jur sunt niște simple accesorii. Azi e Messi, mai ieri era Maradona. Pe străzi se cântă încă timid, mai sunt câteva ore până dimineață și atunci va începe adevărata nebunie. Un cântec, însă, nu se va mai auzi cu siguranță odată cu venirea zorilor:

”Volveremos, volveremos / volveremos otra vez / volveremo' a ser campeones / como en el 86”. Adică, “ne vom întoarce și vom fi campioni ca în 1986”.

“De câte ori ați cântat cântecul ăsta? Da, ați și pierdut șirul. Trecuseră 36 de ani lungi și sunetul acestui cântec părea tocit. Nu mai voiați să-l auziți, să-l cântați”, scrie Vincent Muglia, editorialist la Ole, cel mai bun ziar de sport din Argentina. Deși cifrele oficiale spun că 50 la sută dintre argentinieni nu erau născuți în 1986, anul ultimei cupe mondiale câștigate, cântecul s-a auzit până duminică. Argentina încerca să se convingă că nu începe să-și piardă gloria, că nu va pierde și ultima ocazie de a fi cea mai bună din lume cu uriașul fotbalist Messi pe teren. 

48 de ore mai târziu, Messi și mai tinerii lui colegi sunt campioni mondiali, iar lumea e căzută în admirație. “Cel mai mare jucător din istorie”, “cea mai frumoasă finală din istorie”. E firesc, prezentul șterge sau încețoșează întotdeauna evenimente și personaje demult consumate. 

Prea puțini din spectatorii finalei dramatice din 1954 mai sunt în viață să spună cum Aranycsapat - Echipa de Aur a Ungariei - conducea cu 2-0 în minutul 8, era egalată în doar 10 minute, apoi era condusă de Germania Federală înainte de a rata exasperant ocazie după ocazie în ploaia rece de pe Wankdorf din Berna. 

Finala de la Doha a înviat abia în minutul 80, într-un moment în care Mondialul qatarez - cu două semifinale decise fără emoții și o finală în care o echipă conducea cu 2-0 - se anunța cel mai plat din istoria recentă. Ce a urmat a intrat deja în istorie ca finala dramatică smulsă de Messi din ghearele unui eșec epocal. 

Messi, Messi și iar Messi. Totul se învârte în jurul lui ca și cum toată planeta își ia acum de pe umeri îngrijorarea că decarul Argentinei se va retrage fără titlul mondial. Într-un fel blând, delicat, compatrioții lui și restul lumii se exorcizează de dilema Maradona, fotbalistul considerat cel mai bun din istorie până să apară statisticile robotice ale lui Messi și Ronaldo. Diego e pus cu delicatețe pe un raft mai jos pentru că a apărut Lionel. Amândoi geniali, acum și amândoi campioni mondiali. 

Dar.

Maradona a făcut un Mondial epic în 1986

Serenadele făcute pentru Mondialul “nemaivăzut” al lui Messi fac o mare nedreptate trecutului. Da, extraordinarul jucător al lui Paris Saint Germain a dat 7 goluri la acest Mondial, doar că un mic și poate răutăcios asterics spune că 4 dintre ele sunt marcate din cele 5 penaltyuri primite de Argentina și executate de Messi, cele mai multe din istoria Mondialelor. 

Uneori, pe durata Mondialului, a părut că nu doar providența și sute de milioane de fani l-au vrut pe Messi campion mondial, dar asta e deja o discuție cu tentă de blasfemie. 

În afara golurilor, Messi a mai dat 3 pase decisive dintre care două - pentru Molina, contra Olandei, și pentru Alvarez după ce l-a învârtit pe croatul Gvardiol -  sunt absolut fabuloase. Și Messi mai lasă în urmă după acest Mondial niște faze periculoase, câteva driblinguri spectaculoase și o influență gigantică în vestiar. 

Acum priviți imaginile de mai jos. Sunt 20 de minute (cam mult pentru tânăra generație) cu tot ce a făcut Maradona la Mondialul din 1986. Sunt acolo cele cinci goluri, dintre care unul cu mâna și altul pentru care nu există epitete, sunt cinci pase de gol dintre care măcar trei sunt cel puțin la fel de spectaculoase ca ale lui Messi, însă dincolo de asta sunt zeci și zeci de momente uluitoare. 

Faze în care Maradona driblează câte trei jucători într-un mod feroce, dă loburi peste adversari-fotbaliști uriași, oferă pase rafinate sau pase cinice, face un presing incandescent și este de multe ori faultat cu o duritate care în fotbalul VAR-ului ar fi lăsat echipele adverse în 7-8 oameni de câmp. 

Messi în Qatar a fost talismanul Argentinei, a ridicat o echipă care a alergat pentru el și a așteptat mereu ca un prădător greșelile adversarilor. Maradona în Mexic a luat Argentina de guler și a tras-o pur și simplu spre titlul mondial, a distrus fotbalistic fundași celebri și echipe mari, a jucat un fotbal pe care generația actuală l-ar numi epic și a făcut totul cu o viteză și o intensitate care - chiar și din imaginile de arhivă tot mai granulate - râd ironic de argumentul fotbalului lent, jucat cu bască în cap.

Poate că Messi a devenit cel mai bun fotbalist din istorie după acest turneu final, dar Messi din 2022 s-a asigurat doar că pentru Argentina va exista și un “după” Maradona.

Ce a făcut Maradona la Mondialul din 1986 nu a putut fi repetat de nimeni în Qatar și va fi foarte greu de replicat vreodată.