Keșeru, Becali și penibilul contract al lui Petrea

Cu un zâmbet căutat pe buze, antrenorul FCSB a răspuns: „Vom vedea, vom vedea, momentan n-am ce să vă spun. Sunt jucători în cadrul lotului, se pregătesc și vom vedea ce se va întâmpla”.

Ei bine, Keșeru nu era în cadrul lotului pentru jocul cu Mioveni. „Vom vedea” era modul lui Petrea de a semnaliza că nici el nu are habar de statusul lui Keșeru în acea zi, dacă patronul avea sau nu chef să-l bage în echipă sau măcar în lot. 

O zi mai târziu, cu Keșeru absent de pe foaia de joc, reportera a revenit asupra temei la flash-interviul de dinainte de meci. 

• Reporter: La conferința de presă ne-ați spus că vă bazați pe Keșeru. Astăzi nu e nici măcar rezervă.
•  Petrea: (uitându-se jenat în partea stângă) Da, da… Keșeruuu…ce să zic? Conducerea clubului mi-a comunicat că cel puțin pentru moment nu mă bazez pe el și cam atât.
•  Reporter: Nu vă deranjează acest lucru? 
• Petrea: Nu vreau să comentez alte lucruri. Atâta am de spus. 

Clauzele penibile din contractul lui Petrea

Dacă ar exista un cântar care să măsoare penibilul unei situații, în acel moment sub Toni Petrea s-ar fi căscat pământul apăsat de greutatea rușinii. Dar Petrea a rămas în picioare - la conferința de presă de dinainte de meci spusese că „în general nu-mi fac procese de conștiință” - și va continua să apară la televizor, să dea din colț în colț și să invoce deja obositorul „vom vedea”. 

Ce se întâmplă cu antrenorul FCSB este oglinda perfectă a contractului său. Când a revenit pe bancă după plecarea lui Edward Iordănescu, Petrea a acceptat un document care conține doar 5 obligații - banale - ale clubului FCSB, dar care are în schimb nu mai puțin de 47 de obligații pentru antrenor. Printre ele, atenție!, obligația de a: 

• Supraveghea activitatea fotbaliștilor și în afara programului de pregătire sportivă, (cantonamente, tabere, scoala, familie, etc.);
• respecta instrucțiunile privind paza contra incendiilor

Contractul său cu clubul este o rușine pentru un antrenor profesionist care se respectă. Practic, cu toată admirația pentru munca sa de certificare a profesiei și de perfecționare, Anton Petrea este doar un supraveghetor de zi și de noapte pentru fotbaliștii antrenați de George Becali. Iar lucrul ăsta va începe să se simtă tot mai acut în următoarele săptămâni, când rezultatele bune de acum vor începe să scârțâie serios. 

Deocamdată echipa e neînvinsă, dar să nu uităm că seria a fost începută de Edward Iordănescu, îndepărtat în noiembrie din cauză că finanțatorul se săturase să aibă în club un antrenor cu rezultate, cu simpatia suporterilor, cu personalitate și cu un contract bine făcut. 

Dacă Iordănescu ar mai fi rămas, Keșeru ar fi fost apărat de cel puțin patru clauze și nu e vorba de clauze din contractul jucătorului, ci din cel al antrenorului! Din contractul lui Petrea, Keșeru ar putea fi apărat mai degrabă de un eventual incendiu, decât de mofturile lui Becali. 

După plecarea lui Iordănescu, veteranul de 35 de ani a rămas expus în fața criticilor finanțatorului și aruncat pe bancă sau în tribune de un antrenor-marionetă. Ok, Keșeru nu a fost niciodată un atacant cu o viteză de rachetă, capabil să scoată din joc 3-4 adversari printr-o serie de driblinguri și, în plus de asta, vârsta i-a mai luat în ultimii ani din calitățile fizice. 

E un proces inevitabil și ireversibil. În schimb, Keșeru are un creier fotbalistic performant - iar aici trecerea anilor e de partea sa - și o tehnică impecabilă. 

În istoria fotbalului mondial au existat nenumărate cazuri de fotbaliști trecuți de 33 de ani, considerați aproape terminați, care implantați într-o echipă au reprezentat exact piesa lipsă pentru a obține noi trofee. Keșeru a fost adus ca piesa care i-a lipsit FCSB în anii arizi de goană după titlu, dar după jumătate de an a devenit măseaua cariată de care Becali vrea să scape. 

 Keșeru, șapte puncte câștigate pentru FCSB

Asta în timp ce, în scurtele momente în care mai joacă, el arată în continuare că e o piesă de care FCSB are nevoie. În minutul 77 al meciului cu Chindia, sub presiunea atacului decisiv al fundașului stânga Ioniță, cinci atacanți din zece și-ar fi ferit piciorul de teama unei fracturi, iar alți patru ar fi bubuit o minge la întâmplare. 

Keșeru nu doar că a ajuns primul, dar în timp ce se pregătea să pună piciorul hotărât a și văzut culoarul pentru Vali Gheorghe. Peste 70 la sută din meritul golului de trei puncte i-a aparținut lui Keșeru, care a primit drept răsplată o trimitere în tribună la următorul meci. 

Prin golurile și pasele sale decisive, Keșeru a ajutat FCSB să aibă cu șapte puncte mai mult în clasament.„Nu-l mai folosesc pentru că nu mai poate să ajute”, a susținut finanțatorul aseară, după meci, într-un dialog absurd în care Ilie Dumitrescu s-a comportat ca un analist de top. 

Presat de fostul internațional să răspundă la întrebarea de ce îl ignoră pe Keșeru, Becali s-a văzut înghesuit într-un colț și a încercat să iasă de acolo cu miștouri și cu ironie ieftină. Adevărata problemă e că nu el, ci clubul său se află acum într-un colț.

La venirea lui Iordănescu, atmosfera în club era jalnică. Fotbaliștii erau împărțiți în bisericuțe și se antipatizau pe baza declarațiilor publice ale patronului. La antrenamente, rolul lui Thomas Neubert depășea atribuțiile unui preparator fizic, iar germanul se implica inclusiv în deciziile privind schemele de la fazele fixe. 

După câteva luni de liniște, în care grupul a părut că se strânge, discordia a revenit. Din lojă se dau iar ordine discreționare, Tănase vorbește ironic despre „14 schimbări” ale patronului, Burlacu apare inexplicabil pe teren, iar FCSB începe să piardă puncte. Oamenii care cunosc bine situația din club se tem că e doar începutul unei noi crize majore. 

Deznădăjduit și neputincios în august, Becali s-a întors la butoane și se pregătește să-și dirijeze clubul proprietate personală direct în gard. Nu mai e nimic nou, deja se fac șapte ani de la ultimul titlu. În limbajul bisericii, s-ar putea spune că „se face de 7 ani”.