)
Articol de Cristian Geambașu - Publicat luni, 14 august 2023 16:14 / Actualizat luni, 14 august 2023 16:17
Începând de săptămâna aceasta, Simona Halep a ieșit de pe radar. Ca un avion care zboară la foarte joasă altitudine. La 70 de metri. De fapt, la 70 de puncte
70 de puncte WTA i-au mai rămas Simonei din zestrea care a tot scăzut în ultimele 11 luni și jumătate. Ultimul ei meci a fost în primul tur la US Open 2022, pe 29 august, atunci când pierdea aproape inexplicabil în fața Dariei Snigur (124 WTA la acea dată), 2-6, 6-0, 4-6. Simona era pe locul 7 al ierarhiei mondiale și cu două săptămâni mai devreme câștigase Rogers Cup la Toronto, turneu mare de 1.000 de puncte.
Nedumerirea, apoi indignarea
Imediat după Openul american a explodat bomba. ITIA (International Tennis Integrity Agency) a comunicat că Simona Halep este suspendată temporar pentru test pozitiv la controlul antidoping cu substanța interzisă Roxadustat. Povestea în continuare este mai cunoscută decât opera lui Petre Ispirescu. Așteptare, mărturii și opinii ale apropiaților, ale comentatorilor. Dominantă în peisaj a fost și a rămas nedumerirea, apoi indignarea majorității celor implicați. Sfânta indignare românească amestecată cu atât de neaoșul nostru sentiment al persecuției.
Patrick pe val
De ce întârzie atât de mult tribunalul independent (ei aș!) Sport Resolutions? Nu e cel puțin ciudat? Ba nu, am aflat noi, susțin cei din anturajul sportivei, vor să o umilească. Să iasă din Top 500. Ceea ce s-a și întâmplat. Pe valul indignării s-a cocoțat și Patrick Mouratoglou, (încă) antrenorul Simonei.
"A ratat patru Grand Slam-uri și toate punctele doar pentru că ei nu și-au făcut treaba în mod corespunzător. Deci în momentul în care va putea juca din nou o va face începând de la zero, ceea ce este extrem de incorect, iar asta, repet, doar pentru că ei nu și-au făcut treaba corespunzător."
Forțele oculte care vor să o umilească?!
De unde știe Mouratoglou că unii nu și-au făcut treaba? Dar apropiații dublei campioane de Grand Slam? Ce dovezi au ei că forțe oculte conspiră și vor să o umilească? Cât contează în fața nervilor populari faptul că probele A și B au ieșit pozitive, iar în mod normal Roxadustatul nu poate fi ingerat accidental dintr-un supliment alimentar? Teză pe care s-a și bazat apărarea Simonei când și-a susținut cauza în fața tribunalului Sport Resolution. Dar apariția acum câteva luni a neregularităților semnalate în pașaportul biologic, marker imposibil de ignorat, care se bazează pe apariția unor anomalii în analizele sângelui. Anomalii care nu identifică direct dopingul, ci posibile efecte ale acestuia amprentate în valori suspecte ale unor anumite analize.
Tiramisu și alte lucruri personale
În urmă cu câteva zile, Andrei Pavel, cel mai bun jucător român de la Ilie Năstase încoace și o perioadă antrenorul Simonei, a produs o declarație deconcertantă. După ce a rememorat succint meniul simplu al elevei lui, bazat pe carne de pui, piure de cartofi și prăjituri Tiramisu, plus batoanele Isostar, Pavel a adăugat ceva care te pune pe gânduri.
"Nu am de unde să știu ce e acolo, dar din punctul meu de vedere e o nebunie. (...) Tot ce pot să spun este că ea nu s-a dopat niciodată intenționat, nu a făcut-o pentru tenis, pentru performanță, ci pentru niște lucruri personale, după părerea mea".
Vă dați seama?
Ce vrea să spună Andrei? Mai știți vreun personaj important legat de tenis care să excludă fără nuanțe nevinovăția Simonei? Eu nu știu. Vă dați seama cum a picat declarația asta în atmosfera generală de propagandism patriotard, care a identificat deja în ITIA și în Sport Resolutions organisme reacționare? Și, ce erau acele «lucruri personale» din cauza cărora ea ar fi apelat la o substanță interzisă? Ciudat și îngrijorător în același timp.
Reținere în loc de propagandă
Ideal ar fi să ne liniștim și să așteptăm calmi verdictul, oricare ar fi el. Tribunalele populare nu se pot substitui celor propriu-zise. Îi datorăm respect Simonei pentru ce a realizat într-un sport de expunere universală indiferent de ce anume vom afla de la Sport Resolution. Reținerea ar putea să fie o formă de recunoștință mai potrivită decât bătutul în piept cu cărămida națională. Și, dacă se va confirma că a greșit, să încercăm să nu ștergem din memorie orele și zilele în care am fost alături de ea. E un exercițiu mai solicitant decât să te juri că nu mai scrii niciodată despre tenis.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
