Articol de Cristian Geambașu - Publicat joi, 01 septembrie 2022 16:59 / Actualizat joi, 01 septembrie 2022 16:59
Victoria Serenei în fața estonei Kontaveit întreține visul Americii. Mai întreține și povestea că miracolele vin la comandă, ca burgerii.
23.771 de oameni au sărbătorit pe arena Arthur Ashe victoria Serenei Williams împotriva estoniencei Anett Kontaveit. Sold-out de sold-out. Cu doar câteva ore mai devreme, America se pregătise pentru meciul de adio al marii campioane ca pentru o înmormântare fastuoasă. Ceasurile măsurau timpul rămas până la marea despărțire cu un dramatism nemaiântâlnit de când Neil Armstrong urma să facă primul pas pe Lună.
Omagiu de la Oprah
Nu au fost lacrimi de fericire. Era banal. A fost o stare de extaz general, ca al unei secte care trăiește întâlnirea cu divinul fără să fi făcut vreun sacrificiu. La finalul meciului, pe ecranele gigant ale giganticei arene au rulat imagini cu Serena adolescentă, cu Serena la 20 de ani, cu Serena mai matură, dar clar ceva mai suplă, cu Serena în zilele noastre, cu Serena fericită, cu Serena țopăind și cu Serena alintându-se și copilărindu-se, mereu cu perlele-n păr. Colaj de flash-back-uri oferite cadou de marea Oprah, ca de la o femeie de succes a Americii la altă femeie de succes a Americii.
Victimă, nu călău
Nu a fost adio, a fost la revedere până la meciul cu Ajla Tomljanovici. În loc să fie călăul, Anett Kontaveit a fost victima unei execuții anunțate. Numărul 2 mondial (triste vremuri pentru tenisul feminin) a cedat în 3 seturi în fața actualului număr 605 WTA, 6-7, 6-2, 2-6, și a oferit un cadou prețios US Open-ului și întregii Americi. Estona nu a jucat rău în primul set, l-a câștigat lejer pe cel de-al doilea și a cedat complet în decisiv. Dar povestea nu este a lui Kontaveit, o jucătoare medie, constantă și cam atât.
Metamorfoza
Povestea este a Serenei, a felului în care s-a prezentat ea la doar al 5-lea meci din 2022. În ordine cronologică a fost o înfrângere în primul tur la Wimbledon în fața ultra necunoscutei franțuzoaice Harmony Tan, apoi, la Toronto, o victorie în fața la fel de necunoscutei spaniole Parrizas Diaz și înfrângere cu Belinda Bencic, cea de-a patra întâlnire fiind alt eșec, la Cincinnati, un usturător 4-6, 0-6 cu Emma Răducanu.
Șocant nu este neapărat faptul că pierduse 3 dintre cele 4 partide ale anului în curs, ci felul în care arătase Serena până acum două săptămâni (greoaie, cu dificultăți de respirație) prin comparație cum a arătat contra lui Kontaveit. Iute ca la 18 ani, prezentă în joc, stânga, dreapta, în față, în spate, fandări, fuleu, frâne excelente, finețe, forță, luciditate. Totul.
Miracolul și blasfemia
Să alergi pe parcursul întregului meci fie și cu doar 30 de metri mai mult decât adversara (2391 metri contra 2361) atunci când aceasta este cu 15 ani mai tânără și ușoară ca fulgul asta ține de domeniul miracolului.
Dar în lumea tenisului orice este posibil. Iar în lumea tenisului care o celebrează pe Serena miracolul vine la comandă, ca un burger cu de toate pe care îl uzi cu o cola de 2 litri. Orice întrebare este un sacrilegiu, o umbră de îndoială este o blasfemie. Fericiți cei care beau cola, înfulecă burgeri și trăiesc de victoriile Serenei ca o revanșă pentru toate nefericirile lor!