)
Articol de Cristian Geambașu - Publicat joi, 17 noiembrie 2022 21:45 / Actualizat joi, 17 noiembrie 2022 21:47
După comunicatul comisarilor poporului de la Blocul Național Sindical, ni se servește gogoașa că oficialii Federației Europene de Handbal și-ar fi cerut scuze după România-Muntenegru 34-35.
Florentin Pera și Constantin Din ne mai liniștesc. Antrenorul naționalei feminine de handbal și președintele Federației Române de Handbal susțin că nici nu au apucat bine să își exprime nemulțumirea față de arbitraje, că membri din conducerea EFH și-au și cerut scuze.
Poezie cu rimă
Ecoul înfrângerii din meciul cu Muntenegru este încă viu. Viu și pus exclusiv pe seama manierei de arbitraj a austriecelor Vranjes și Wenninger. Crina Pintea este aproape de depresie, Cristina Neagu ne arată obrazul și vine să ridice cetățenia ne-bunilor români. Or, asta nu ține loc de o privire lucidă. Cum, spre lauda lor, au avut Eliza Buceschi și Sorina Grozav.
Cel mai comod este să dăm mână cu mână și să cântăm melodia „Foaie verde și-o sipică/Suntem o țară mică, Poate că deranjăm,/ dar nu ne predăm” propusă de domnul selecționer. Care nu a suflat o vorbă despre greșelile sportive ale echipei sale.
Casta arbitrilor
În lipsa unui comunicat EHF, trebuie să îi credem pe cuvânt pe Florentin Pera și pe Constantin Din. Comunicatul nu îl vom vedea niciodată din motive lesne de înțeles. La fel ca în fotbal și chiar în alte discipline, inclusiv miticul rugby, arbitrii sunt o castă.
Iar castele sunt intangibile. Prin urmare, recunoașterea publică a unui arbitraj vicios ar atenta nu atât la credibilitatea instituției, cât la impunitatea acesteia. Mai pe românește, o protecție legală a unei fărădelegi. Sau a unui nelegiuit.
17-14, un scor plauzibil
O persoană importantă din handbal, competentă în materie de arbitraj, a analizat minut cu minut prestația tandemului austriac Vranjes-Wenninger. Omul este o persoană cât se poate de reală, dar dorește să își păstreze anonimatul.
Concluzia analizei este 14-17. Adică 17 greșeli în favoarea elevelor Bojanei Popovici și 14 în contul fetelor noastre. Observați că peisajul începe să se modifice, tonurile colorate violent încep să lase locul celor pastelate, iar dracul austro-habsburgic nu mai pare chiar așa de negru.
Momentul Grbici
Continuăm, de dragul jocului. Dacă din cele 17 erori care au avantajat Muntenegru o extragem pe cea mai evidentă, dublul dribling al Itanei Grbici, și considerăm că ni se dădea mingea și am fi fructificat atacul la faza imediat următoare, egalam la 34.
Ele repuneau mingea, schimbau o pasă, două și se termina jocul fiindcă acțiunea lui Grbici, fosta coechipieră a lui Neagu de la CSM, se consuma cu 35 de secunde înaintea expirării timpului de joc.
Au avut temă slovenii să curețe Spania?
Egalul era sinonim într-un fel cu înfrângerea, pentru că ne anula șansa de a lupta la victorie cu Germania pentru un loc în semifinale. Așadar, rămân încă două greșeli comise șmecherește sau din cauza lipsei de valoare de către arbitre, greșeli de parcurs, dar nu atunci când, în 3 rânduri!, România conducea de două goluri, a avut mingea și a ratat desprinderea la 3 goluri.
Dar despre asta se tace mâlc. La fel despre faptul că în meciul cu Spania, în câteva momente-cheie, noi am beneficiat de erorile brigăzii de arbitri. Au avut temă slovenii să curețe Spania? Vedeți cât de aproape este absurdul?
Handbalul individual
În proasta noastră tradiție, am dat-o în festivism, transformând o ratare (din nou locul 12, după Euro 2020) într-o strălucitoare izbândă, amestecând eșecul echipei cu borna 300 de goluri atinsă de Neagu la aceste Europene. Oamenii care insistă că handbalul este mai întâi un sport de echipă și de-abia apoi unul al afirmării individuale nu sunt modele de urmat.
Modelele sunt bocitoarele nervoase, nu cei care spun lucrurilor pe nume. De exemplu, Cristina Neagu rămâne o jucătoare extraordinară cu performanțe modeste la nivel de echipă. Un titlu continental cu Buducnost, acel Buducnost al Bojanei Popovici, și două medalii de bronz, una la Mondiale, alta la Europene.
Comparații
Vreți o comparație, una nu foarte plăcută? Katrine Lunde, veterana din poarta Norvegiei, are două titluri olimpice, două mondiale și 5 europene. Medaliile de argint și de bronz nu le mai socotim. La nivelul echipelor de club, Lunde mai adună 3 titluri.
Da, dom’le, dar ea are echipă! Le-a avut alături pe Nora Mork, pe Stine Oftedal, pe Heidi Loke. Păi, da, exact despre asta e vorba. Jucătoare excelente am avut și noi. Luminița Huțupan, Lunde a noastră. Steluța Luca, Nora Mork a noastră, Cristina Vărzaru, un fel de Camilla Herrem. Și multe altele. Cu echipa am stat mai rău.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
