Articol de Dan Udrea - Publicat vineri, 02 aprilie 2021 17:57 / Actualizat vineri, 02 aprilie 2021 19:20
Cu ce rămânem după cele 3 meciuri din preliminariile Mondialului din Qatar 2022? Palpabil, cu 3 puncte și cu senzația că turneul final ar fi o minune cu România prezentă și ea la Doha.
Mai rămânem și cu senzația că până și Mirel Rădoi s-a convins că filosofia pe care el o cere la națională nu prea poate fi pusă în aplicare, din motiv ce "jucătorii fie nu înțeleg, fie nu sunt în stare să pună în practică". Șumudică a mai adăugat o variantă, la fel de gravă: antrenorul nu e ascultat!
La rece, putem analiza mai în detaliu și prestația jucătorilor. Cu ce plusuri rămânem, în cazul în care există așa ceva. Cine a dezamăgit crunt, de ce și mai ales dacă se pot trage concluzii unitare despre modul în care unii fotbaliști au arătat. Sau mai ales despre cei care n-au arătat nimic.
Pentru a avea un reper, dincolo de percepția fiecăruia dintre noi, de a emite opinii și judecăți de valoare, pe seama meciurilor vizionate, avem nevoie de o ierarhie echidistantă. Care să nu conțină urme de subiectivism. Iar un exemplu în acest sens ar fi cifrele firmei InStat și mai ales indexul de meci al fotbaliștilor, practic media tuturor realizărilor și nerealizărilor unui jucător cât timp se află pe teren. Iar cele două topuri, al celor mai buni, dar și al celor mai slabi, conțin câteva lucruri extrem de interesante.
Top 5 cei mai buni "tricolori" cu Macedonia, Germania și Armenia
Jucător / Index InStat*
Mihăilă 288
Niță 286
Bancu 284
Burcă 282
Tănase 280
* media pentru cele 3 jocuri
Top 5 cei mai slabi "tricolori" cu Macedonia, Germania și Armenia
Jucător Index InStat*
Pușcaș 222
Keșeru 226
Maxim 240
Toșca 253
Stanciu 261
* media pentru cele 3 jocuri
Și acum, concluziile:
1. E doar o întâmplare că dintre cei 5 cei mai buni 3 evoluează în campionatul intern, în vreme ce între cei mai slabi toți sunt din străinătate? Dacă îl adăugăm aici și pe Mihăilă, plecat de foarte puțină vreme, raportul e și mai dezechilibrat și nu poate să nu ridice un mare semn de întrebare în privința modului în care echipa națională mai reprezintă o motivație pentru jucătorii cu vechi state la cluburi de afară. Între cei care au fost cei mai buni, singurii stranieri sunt Niță și Mihăilă. Ultimul a ajuns la Parma, de la Craiova, abia în urmă cu o jumătate de an, în vreme ce Niță împlinește 3 ani de când e la Sparta Praga.
De când sunt plecați cei care au fost cei mai slabi "tricolori"
Jucător / De câți ani e afară
Maxim 8
Pușcaș 7 ani și jumătate
Keșeru 6
Stanciu 5
Toșca 4
Se spune despre echipa națională, valabil mai ales pentru jucătorii români din Liga 1, că e cel mai bun impresar. Că o convocare, o selecție și mai ales o prestație bună în tricolor face cât 10 meciuri reușite și câteva goluri bune în campionatul intern. Și atunci am putea să avem un răspuns de ce, în acest debut de preliminarii, mai cu chef de fotbal au fost cei care își doresc să prindă un contract în străinătate. Iar cei care deja sunt bine așezați din acest punct de vedere au fost mai slabi, mai blazați, mai dezinteresați.
2. Oare chiar e o simplă coincidență că în topul celor modești apar doar jucători care deja sunt liniștiți financiar, iar în cel al celor mai buni sunt nume care sub nicio formă nu pot avea o relaxare din perspectiva banilor? Maxim, Stanciu și Keșeru sunt milionari în euro, Pușcaș bifează câte un milion de euro pe an la Reading, după ce avusese salarii importante și în Italia, în vreme ce CV-ul lui Toșca nu poate indica decât o singură concluzie, că nu mai are grija conturilor, din moment ce echipele din cariera lui s-au numit Betis, Benevento, PAOK și Gaziantep.
În schimb, ce avem în lista remarcaților finalului de martie? Fotbaliști care doar visează și speră la o bunăstare precum a trioului Maxim, Stanciu, Keșeru. Bancu nu are mai mult de 10.000-12.000 pe lună la Craiova, Burcă avea, până acum câțiva ani, un salariu de cel mult 1.000-2.000 de euro, în vreme ce Tănase e invidios probabil pe contractul semnat de Man la Parma, care îi va aduce lui Denis în jur de 100.000 de euro lunar!
Da, Mihăilă e în Serie A, primește un sms lunar prin care e anunțat că i se virează suma de 50.000 de euro, însă e un fotbalist care n-a avut încă timp să distingă prea bine senzația de acum, de om care câștigă foarte mult, față de cea de până acum 1-2 ani, când Craiova îl plătea cu doar câteva sute de euro pe lună și era nevoit să locuiască într-un cămin, iar mașină avea de împrumut!
Cazul lui Niță chiar e unul cutremurător. El e cu totul ceva aparte! Copilăria și chiar adolescența acestui băiat au fost atât de amărâte încât probabil că și acum nici toții euro din lume nu l-ar mai putea transforma pe Florin într-un om care să nu cunoască și să nu aprecieze valoarea adevărată a banilor. La un om care ajunsese pe marginea prăpastiei și mergea la ambalat cozonaci pentru a-și câștiga banii de mâncare nu va putea acționa niciodată, dar niciodată cât va trăi, filosofia că ceva, orice, se poate câștiga fără muncă și sacrificiu!
3. Nu doar despre motivație, sportivă și financiară, poate fi vorba în ceea ce ne-a oferit echipa națională în cele 3 meciuri. După foarte multă vreme aveam, în sfârșit, un fotbalist care venea la convocare din postura de star la un club important. Stanciu e liderul Slaviei Praga, campioana de necontestat a Cehiei, o grupare care a eliminat-o pe Leicester și care joacă sferturi de finală în Europa League. Și cu ce ne-am ales? Cu un Stanciu dezamăgitor, fără realizări, departe de poartă, cu un rol de mijlocaș defensiv, nevoit să coboare aproape între fundașii centrali pentru a începe construcția. Iar diferențele față de randamentul de la Slavia sunt majore.
Stanciu: România versus Slavia
Parametru | Media celor 3 meciuri la națională | Media ultimelor 6 meciuri la Slavia |
Goluri marcate | 0 | 8 |
Șuturi la poartă | 2,3 | 3,5 |
Șuturi pe poartă | 1 | 2,3 |
Driblinguri | 1 | 1,5 |
Index InStat | 261 | 323 |
Chiar cu câteva zile înainte ca Stanciu să vină la reunirea "tricolorilor", antrenorul său de la Slavia a oferit o serie de declarații care au fost primite și privite cu mare reticență și chiar furie în România. "Stanciu e acum în formă, joacă bine, îl ajută foarte mult că n-a fost în ultima vreme la echipa națională și că este alături de echipa de club tot timpul. Acțiunile de durată la naționala României, mai ales toamna trecută, i-au dăunat și i-au provocat probleme mari", a declarat Jindrich Trpisovsky. Doare ce spune acest tehnician, dar acum, după ce l-am văzut chinuit, în toate cele 3 meciuri, de rolul de închizător pe care i l-a acordat Rădoi, mă tem că "principalul" de la Slavia are dreptate. Și ar trebui să ne dea de gândit că nu știm să valorificăm un fotbalist care e într-un astfel de moment deosebit.
L-aș fi adăugat aici și pe Maxim. Trăiam cu impresia că și el traversează aceeași formă bună ca Stanciu. De fapt, în cazul său, secretul s-a numit Șumudică, probabil singurul antrenor care l-a înțeles și care l-a făcut să joace fotbal cu adevărat în ultimii 8 ani. În rest, s-a complăcut cu postura de rezervă în Germania și cu nesfârșitele pase cu călcâiul la care apelează când îmbracă tricoul naționalei.
Deci, Maxim nu e o dezamăgire la această acțiune. E, mai degrabă, o confirmare. A talentului său irosit în numele unor milioane de euro care continuă să-i alimenteze conturile.
Până la urmă, nu e singurul care lasă impresia că meciurile naționalei sunt momente de relaxare în afara programului echipei de club. De fapt, ajungem de unde am plecat. Că pe zi ce trece, de la meci la meci, indiferent cum se numește selecționerul, naționala României devine tot mai neatractivă, neproductivă, lipsită de motivație și atât de plictisitoare pentru cei bogați! Și rămânem cu o speranță. Că dacă seriozitatea, bunul-simț, caracterul, profesionalismul, dăruirea și inima acestui portar, pe numele lui Florin Niță, s-ar putea clona și calitățile respective ar exista la toți cei 11 din teren, atunci, România ar fi o cu totul altă echipă. Trecutul lui însă n-a fost, din fericire (sau din păcate?), și trecutul celorlalți!