)
Articol de Dan Udrea - Publicat miercuri, 03 noiembrie 2021 11:22 / Actualizat miercuri, 03 noiembrie 2021 11:31
ROMÂNIA 2021! De 10 zile, ţara e sub incidenţa unor restricţii impuse pentru a combate pandemia. Una dintre acestea prevede imposibilitatea unei persoane de a se caza la o unitate hotelieră dacă nu e vaccinată sau dacă n-a făcut boala în ultimele 6 luni.
Legea nu prevedea nicio excepţie, iar GSP a scris încă de săptămâna trecută că inclusiv sportul românesc e nevoit să se supună ei.
Cum, peste o săptămână, România întâlneşte Islanda, în preliminariile CM, chiar şi delegaţia islandeză trebuia să o respecte, atunci când ajungea la Bucureşti. Şi dacă n-ar fi fost lăsată să se cazeze fiindcă are şi jucători nevaccinaţi sau trecuţi prin boală, atunci România ar fi fost în culpă în faţa UEFA şi ar fi pierdut la "masa verde".
Eduard Novak, şeful MTS, a anunţat marţi însă, cu mult entuziasm, că "am rezolvat în ultimul moment această problemă. Am obţinut o derogare pentru FRF, astfel încât islandezii să nu se supună unei astfel de legi. Practic, am evitat ca România să piardă la masa verde". Cam ăsta a fost mesajul, nu rostit aşa, ci într-o exprimare atât de confuză încât te întrebi cum poate să ajungă şef de minister o persoană care nu are nici măcar abilităţi minime de a explica în mod clar ce a decis! Groaznic discurs!
NORVEGIA 2020! Naţionala de fotbal a nordicilor avea meci la Bucureşti, în Liga Naţiunilor, partidă crucială pentru ca această echipă să câştige grupa. Unul dintre fotbalişti (UNUL SINGUR) a fost testat pozitiv la Covid-19. Conform legii din Norvegia de la acea vreme, naţionala nu mai avea voie să călătorească fiindcă toţi ceilalţi jucători au fost consideraţi contacţi direcţi ai cazului pozitiv. Şi s-a aplicat legea, fără nicio excepţie, iar Norvegia n-a ajuns la Bucureşti. A pierdut la "masa verde", 0-3!
Prim-ministrul norvegian, Erna Solberg, a explicat la acea vreme decizia: "Dacă nu am fi făcut asta, am fi fost mult mai puţin stricți cu fotbaliştii naţionalei decât suntem cu norvegienii în general, iar acest lucru n-ar mai fi fost un exemplu de bune practici". Un discurs mai clar, mai aplicat, mai limpede şi care să lămurească pe toată lumea că legea e aceeaşi peste tot şi pentru toţi chiar nu poate exista!
Cum vi se par cele două situaţii? Baza e fix, dar fix aceeaşi! România şi Norvegia aveau/au de gestionat aplicarea legii privind combaterea pandemiei, inclusiv din perspectiva riscului ca echipa naţională de fotbal a ţării să aibă de suferit.
Şi cum au decis? Au mers ambele pe linia "Toţi suntem egali în faţa legii", mai ales atunci când trebuie să dai şi exemple puternice că totul trebuie respectat? Norvegia, da, a făcut-o. România, nu, n-a făcut-o!
România a mers româneşte. A considerat că fotbalul e mai cu moţ, că fotbaliştii sunt deasupra cetăţenilor simpli. Norvegia a invocat chiar principiul egalităţii între oameni şi n-a admis că cineva e mai important sau că cineva e mai puţin important, aşa cum continuă să gândească România.
Nu vreau să-mi imaginez ce revoluţie s-ar fi pornit la adresa autorităţilor române dacă nu s-ar fi acordat această derogare şi naţionala ar fi pierdut prin forfait. Dar tocmai acest mod de a gândi al românilor i-a determinat pe cei care decid să acorde excepţia.
Pentru că noi am fost învăţaţi să acceptăm că "legea e făcută pentru proşti, nu pentru şmecheri". Pentru că aşa am fost crescuţi în această ţară, nu de ieri, de azi, să admitem şi să înghiţim că pilele, cunoştinţele, statutul pe care îl avem şi plicurile date pe sub masă sunt cele care fac diferenţa dintre respectarea şi exceptarea unei legi. Aceasta e realitatea!
Când şefii de azi ai României se mai întreabă "De ce, oare, cetăţenii n-au încredere în mesajele autorităţilor, mai ales atunci când e vorba despre sănătatea lor?", găsesc un răspuns în inconsecvenţa proprie de a aplica liniar o lege.
Când puterea exemplului nu există deloc, nu poţi face apel la încrederea oamenilor. E o fractură de funcţionare normală a unei societăţi care, pe hârtie, da, face parte din Uniunea Europeană, dar care, în practică, nu, nu se conduce deloc pe principii de echitate şi de egalitate între toţi cetăţenii!
"Nu puteam accepta să fim mai puţin stricţi cu fotbaliştii decât cu ceilalţi cetăţeni norvegieni". Această explicaţie a prim-ministrului Norvegiei, pentru speţa din 2020, aproape că şochează. Orice român care o citeşte nu o poate înţelege tocmai fiindcă pe aici, pe la noi, lucrurile nu funcţionează aşa. Pe la noi, unii sunt mai importanţi decât alţii, unii sunt mai puţin expuşi în faţa legii decât sunt alţii.
Aceasta e România. Astăzi, fotbaliştii şi fotbalul sunt mai importanţi decât restul populaţiei. Mâine, excepţia va fi dată şi pentru altă categorie. Şi vom continua să mergem tot pe drumul greşit, la capătul căruia se află aceeaşi destinaţie: şmecherii vor fi tot mai şmecheri, iar singurii care vor respecta ce e de respectat vor fi consideraţi tot mai proşti.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
