Mititelu își schimbă ochelarii, dar năravul ba

Mă gândeam la un moment dat că poveștile și experiențele trăite la începuturile mele în presă nu ar merge redate într-o carte în stilul Mark Twain, pentru că toți cititorii ar crede că e pură ficțiune. 

Și apropo de toți habarniștii din Craiova și nu numai: când a apărut ziarul Ediție Specială, în 2001, noi, angajații, credeam că finanțator este Dinel Staicu, iar Mititelu și-a făcut prima dată apariția în redacție după o lună. Deci nu ne-a angajat Mititelu, era ca o școală practică de jurnalism, numai tineri.

Când a început războiul cu Nețoiu, da, este foarte adevărat, venea în fiecare seară cu clasica întrebare: „Ce avem la sport?”. Evident, urmau urlete, ziare aruncate, crize de nervi, pentru că era foarte greu să scrii pe placul lui Mititelu, puteai să fii și Ioan Chirilă.

Avea impresia că se pricepe la presă, doar pentru că avea abonament la New York Herald Tribune, și era obsedat să arate și ziarul lui la fel, dar era înnebunit de roșu Coca-Cola. Îi dispera pe layouteri cu "roșu Coca-Cola". Așa era și cu ochelarii celebri, îi cumpărase de la World Trade Center, iar după atacurile de la 11 septembrie 2001 amintea des acest aspect.

O poveste de neuitat cu Mititelu. Tocmai se alesese pentru ziar o fotografie cu Ionuț Luțu, feblețea lui, după meciul cu Astra, 3-1, din prima etapă a sezonului 2002-2003, când „Hagi-Luțu” le-a înnodat picioarele ploieștenilor. Mititelu apare în redacție, vede aranjarea în pagină și începe să urle la layouterul Dragoș Vîrbănescu, (atenție, toți eram copii, 20-23 de ani!): „Dezvoltăăăă, băăăă, pozaaaa!”.

Stupoare, ne uitam unii la alții, strânși în jurul stației de lucru: „Ce dracului mai vrea acum?”. „Miezuuuu', băăăă, miezu' la poză!”. A urlat 2-3 minute, i se umflaseră venele în cap, apoi am deslușit misterul: își dorea un zoom pe Luțu.

Cum l-a sabotat Mititelu pe prietenul Emil Săndoi

Când venea vorba despre fotbal, Mititelu putea fi acuzat de orice, dar nu că nu iubește Universitatea Craiova. Îi chema pe fotbaliștii de atunci, le dădea prime din buzunar, le lua mașini, iar când a preluat Dinel Staicu echipa în 2002 și a fost instalat vicepreședinte s-a produs un scurt-circuit.

După ce a plecat Nețoiu cu 3 vagoane de jucători la Dinamo, începând cu Claudiu Niculescu, la Craiova au rămas câțiva tineri, Vigariu, Pleșan și Sava, au venit Stângă, Papură, Pavel Badea, Rada și Ionuț Stancu, ultimii doi de la Școala lui Gică Popescu și a fost numit Săndoi antrenor.

Craiova a pornit ca din tun, era pe primul loc după 4 etape, iar Olăroiu a fost dat afară de la Steaua, după ce a pierdut pe „Oblemenco”, 1-3, celebrul meci cu mai multe bilete vândute decât capacitatea stadionului.

După un singur pas greșit, Emil Săndoi n-a mai fost prietenul lui Mititelu. Și cum să-l îndepărteze? S-a folosit de câțiva jucători, printre care și Luțu, făcându-i să plece din cantonamentul din Lunca Jiului, înaintea unui meci. 

A venit seara cu Marcel Popescu la redacție și a început să-i dicteze layouterului. Nu ziariștii îi scriau textele. Dicta el, susținut de tot felul de trepăduși, și niciodată nu ne obliga să ne punem semnăturile pe dictările lui. La un moment dat intervine Marcel Popescu, spunându-i cum ar trebui să sune mai bine textul respectiv, să fie credibil puciul, cu niște săgeți către Săndoi, dar suave, nu țărănești. Replica lui Mititelu: „Auzi, bă, Marcele? Când o să ai tu ziar, atunci să dictezi! Lasă-mă că știu mai bine ce am de făcut!”.

Evident, a doua zi Săndoi a fost promovat din antrenor în președinte, iar după numirea lui Sorin Cîrțu, pentru că nu jucau constant Leandro, McBreen și Luțu, fotbaliști plătiți de el, a început un alt război. Așa a ajuns Mititelu să se certe cu toată Craiova, apoi a trecut la Mircea Sandu și Mitică Dragomir.

Mititelu e Lenny din "Oameni și șoareci"

După 2 ani, când am plecat la ProSport, avea tot timpul impresia că eu și colegul George Păunescu avem un plan bine pus la punct de a distruge Universitatea Craiova. Noi ne-am văzut de meserie, el a sufocat două echipe, a schimbat antrenori, a făcut sute de tactici, toate falimentare.

A luat-o de la zero, își riscă din nou averea, dar face aceleași greșeli, chiar dacă este în închisoare. Credeți că Marcel Pușcaș sau fiul său au vreo putere de decizie în club? Nu. Totul este controlat de Mititelu, el știe ce mănâncă fotbaliștii, ba chiar hotărăște și în ce culori trebuie să joace echipa în meciul următor. Nu are încredere în nimeni, trăiește teoria conspirației, iar echipa este instabilă, după chipul și asemănarea patronului.

Acum vreo 10-11 ani, când am discutat ultima dată la telefon, i-am propus să citească "Oameni și șoareci", a lui John Steinbeck. I-am dat si un pont, și anume că se va regăsi în personajul Lenny, să ajungi să omori o pasiune din prea multă dragoste. Dar mi-a răspuns ca olteanul din gara Caracal: „Bine că ești tu deștept!”.