)
Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat vineri, 05 mai 2023 15:29 / Actualizat vineri, 05 mai 2023 18:10
Încep prin a saluta gestul lui David Popovici, tulburător, de a dona medalia de aur cucerită la Mondialele de anul trecut la 200 m liber în cadrul unei acțiuni caritabile adresate copiilor bolnavi de cancer. Parte dintr-un program mai amplu inițiat de MedLife.
De presupus că înotătorul desemnat în 2022 cel mai bun de pe planetă nu s-a despărțit ușor de un trofeu drag lui. Dar a făcut-o cu inima deschisă, convins că, citez din declarația sa, "De departe, cel mai important campionat este campionatul vieții, menținerea sănătății". O dată în plus, tânărul de numai 18 ani gândește ca un matur. Chiar ca un înțelept.
Din ce-am înțeles de la tatăl lui David, căruia îi mulțumesc și pe această cale, medalia respectivă s-a topit și din materialul rezultat s-au turnat 100 de fundițe. Ele sunt oferite copiilor cu cancer, ca simbol al încrederii și al speranței.
Repet, un gest menit să tulbure. Totodată, și să solidarizeze, să-i îndemne pe ceilalți să se alăture lui David Popovici în efortul de a câștiga lupta cu o boală cumplită. Nu însă și de nevindecat. Ca atare, pe David s-ar cuveni să-l prețuim mai mult, dar și să-l ascultăm. În măsura posibilităților, să-l urmăm.
Trecând la alt campion, mărturisesc că, vechi fan al echipei de sub Vezuviu, m-a încântat triumful lui Napoli, obținut după 33 de ani de deziluzii și suferințe. Nu-i contrazic pe cei care mi-au atras atenția, uneori lipsiți de politețe, că nu e obligatoriu să se emoționeze o lume întreagă deoarece, în sfârșit, a câștigat și Napoli lo scudetto. Corect, am reținut. Nu pot fi însă de acord cu aceia care, visându-se ironici, își închipuie că au dreptul să pună la zid bucuria. Chiar s-o interzică.
Rezumându-mă la o singură observație, notez că Napoli a luat titlul, paradoxal, exact în sezonul în care părea să se confrunte cu probleme deosebite. Să se teamă de retrogradare în condițiile în care rămăsese fără vedetele Ospina, Koulibaly, Hysay, Fabian Ruiz, Manolas, Insigne și Mertens, de n-am uitat eu vreuna!
În locul acestora, jucători de bază ani în șir, au fost promovați titulari, peste noapte, niște anonimi! Între care sud-coreeanul Kim, georgianul Kvaratskhelia și nigerianul Osimhen, transferați de la Fenerbahce, de la Batumi și de la Lille. Cam de nicăieri, nu?!
În consecință, se aprecia că va fi nevoie de un rodaj de două, trei stagiuni până când Napoli se va închega ca o echipă cu pretenții. Iată însă că, sfidând orice pronostic, formația partenopee, deși cu un antrenor, Spalletti, fără niciun trofeu de campion în Italia până la 64 de ani!, a reușit un parcurs fabulos. Cu adevărat demn de memoria legendarului Maradona.
Opinia mea, scuze dacă nu-s destul de modest, e că Napoli poate fi asimilat, chiar merită, cu o invitație la normalitate și la spectacol. Asta într-un moment delicat, în care unii, bănuiți cine!, riscă să strice fotbalul cu banii lor obsceni. Ori l-au și stricat!
Iată de ce cred că li s-ar cuveni o statuie celor ce i-au adus pe Kim, pe "Kvaradona" și pe Osimhen, golgheterul la zi al campionatului, statuie ce-ar trebui amplasată în Piazza Garibaldi, acolo unde tifosii napoletani continuă să sărbătorească, neobosiți, izbânda mult așteptată.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
