Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat joi, 11 ianuarie 2024 15:06 / Actualizat joi, 11 ianuarie 2024 15:09
Serialul plecării lui Radu Drăgușin de la Genoa s-a încheiat, tânărul internațional român optând pentru Tottenham după ce a refuzat mai multe oferte. Între care și una de ultim moment venită de la Bayern, cea mai atractivă financiar.
Dacă la Londra Radu va primi, cu bonusuri cu tot, 3 milioane de euro pe an, puțin comparativ cu salariile coechipierilor!, plus un milion de lire sterline la semnătură (o liră = 1,16 euro), la Munchen ar fi luat mai mult. Se aude că suma s-ar fi apropiat, incluzând primele, de 5 milioane.
Numai că Radu, spre lauda lui, nu s-a uitat numai la bani.
Sigur că, în raport cu Genoa, Tottenham înseamnă o treaptă mai sus. De la locul 12 în Italia la 5 în Anglia, ca să nu mai spun că și palmaresul formației londoneze e net superior. Pe lângă că a câștigat de două ori campionatul, Tottenham se recomandă cu un triumf în Cupa Cupelor și cu două în Cupa UEFA, ultimul datând din 1984.
Să cădem însă de acord că sub nicio formă, niciodată, Tottenham nu se compară cu Bayern, una dintre cele mai galonate echipe din istoria fotbalului mondial. Un gigant, un monstru sacru.
Cu, între altele, 33 de izbânzi în Bundesliga și 6 în UEFA Champions League, locul 3 all-time după Real Madrid (14 trofee) și AC Milan (7). Tocmai de aceea, socotind că și sub aspect material, propunerea supercampioanei bavareze era mai tentantă, trebuie să admitem că alegerea lui Drăgușin a avut darul să contrarieze.
Asta în contextul, îndeobște cunoscut, în care transferul fundașului central de 21 de ani, care va împlini 22 în curând, pe 3 februarie, le-a depășit ca valoare pe cele ale lui Mutu (19 milioane) și Chivu (18), cel al lui Drăgușin bătând spre 31 de milioane, cel mai mare al unui fotbalist român.
Ca atare, chiar pare normal să ne întrebăm ce l-a determinat pe Radu să prefere Tottenham? Cum el n-a dezvoltat subiectul, doar ne dăm cu presupusul.
Probabil că a contat ideea, menționată de Florin Manea, agentul lui Drăgușin, că acesta a visat de mic, de când a început fotbalul, să joace în Premier League. Frumos, însă trebuie să mai fi fost ceva, să fie, altfel nu-i ușor de înțeles de ce s-a dus într-un campionat mai fizic, chiar mai dur, decât cel german. Care nici el nu-i unul de domnișoare.
De ce a optat pentru o competiție despre care ivorianul Drogba, cu peste 250 de meciuri la Chelsea, povestea că "Era așa o presiune încât la fiecare corner simțeam că îmbătrânesc cu o săptămână!". Într-adevăr, Premier League expune mai tare decât oricare alt campionat.
Să fi recepționat Radu avertismentul lui Marcel Răducanu că Bayern ar fi în clipa de față, la lipsa sa de experiență, o căciulă prea mare și n-ar strica să facă mai întâi ucenicie la Spurs? Să se călească.
Nu-i exclus, deși explicația poate fi mai simplă. A ales așa pentru că la Tottenham poate juca imediat, întrucât stoperii Romero și Van de Ven sunt indisponibili o lungă perioadă. La Bayern ar fi trebuit să stea la rând după sud-coreeanul Kim și francezul Upamecano, iar la 21 de ani nu prea-ți convine să aștepți.
Oricum, să remarcăm că într-o lume a fotbalului în care banul face și desface, Radu Drăgușin s-a dovedit sentimental. Deloc mercantil. A gândit cu inima, nu cu buzunarul, fiind excepția de la regulă. Încă un argument ca să-i ținem pumnii strânși. E românul nostru și trebuie să-i fim alături. Baftă!