Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat luni, 15 noiembrie 2021 15:52 / Actualizat luni, 15 noiembrie 2021 16:01
Minunea visată de noi nu s-a produs. Macedonia de Nord a învins Islanda, iar România, rămasă pe locul 3 în grupă, va vedea Mondialele din Qatar la televizor. Întrucât primul care plătește într-o asemenea situație e antrenorul, Mirel Rădoi a anunțat, în ciuda succesului scremut din Liechtenstein, că se desparte de națională. Oricum, i se încheia contractul.
Gest normal pentru un selecționer ce lasă în urmă un bilanț neconvingător, chiar slab. Alcătuit din 8 victorii, 4 egaluri și 8 înfrângeri, el înseamnă 28 de puncte din 60, adică un procent de reușită de numai 46,7%. Cu adevărat modest. Sub așteptări.
De sesizat că între remiza albă cu Islanda de la București și chinuita izbândă de la Vaduz, Rădoi și-a modificat atitudinea. A jucat, să zic așa, la două capete. Să recapitulăm.
După 1-0 cu Armenia, declara că „Din noiembrie, naționala trebuie să-și găsească antrenor. Eu nu voi mai fi aici. Contractul meu se termină și îmi văd de treaba mea”. Înaintea partidei din Liechtenstein, nu s-a mai arătat însă la fel de ferm. De neîntors, cum se îmbățoșa, nici măcar de către soție.
Surprinzător pentru cei care-l credeau de neînduplecat, a lăsat-o mai moale: „Federația ar trebui să facă o evaluare... Aș continua dacă ce s-a întâmplat în 2 ani și jumătate (n.a. calculând și timpul petrecut la U21) a fost în regulă”. Clasarea pe locul 3, în spatele unei Macedonii de Nord la care evoluează și Așkovski, rareori titular la Botoșani și la Sepsi!, a simplificat lucrurile, obligându-l pe Rădoi să bată în retragere.
De remarcat însă, a sărit în ochi, că și-a schimbat radical discursul. În speranța că Islanda o va încurca și pe Macedonia, n-a mai părut decis să renunțe. Iată de ce apreciez că a jucat la două capete și nu i-a ieșit.
S-a grăbit să dea sfaturi la plecare, în jurul cui e de reconstruit echipa etc. Ciudat, greu de admis, căci el era, și e, în postura de a primi sfaturi, nu de a da. De a învăța de la alții, nu de a se erija în profesor. De acord că s-a implicat, a pus suflet.
Numai că, din păcate, n-a demonstrat nimic și a încheiat campania la fel de mohorât cum a început-o. Lipsa de experiență și o încredere exagerată în sine l-au tras permanent în jos pe cel care a luat licența B la Chișinău. Unde se pot urma cursuri pentru a deveni antrenor fără să fi absolvit liceul. Fără bacalaureat.
Altfel, supără-se oricine!, se face școală serioasă la Chișinău, nu glumă. Chiar ai ce acumula acolo, dovadă că naționala Republicii Moldova stă pe cai mari: ocupă locul 181 (din 210) în clasamentul FIFA, plasată fiind între redutabilele reprezentative din Ciad și Macao! Evident, când dorești să fii bine pregătit, te duci la Chișinău.
Indiscutabil că, alături de jucători, Rădoi merită socotit vinovat pentru această nouă dezamăgire trăită de fotbalul nostru. Dar o vinovăție și mai mare trebuie atribuită, Cezarului ce i se cuvine!, lui Răzvan Burleanu, narcisistul președinte al FRF. Cel care, în aproape 8 ani de domnie, îi va sărbători pe 5 martie 2022, a călcat dintr-o strachină în alta și ne-a dăruit atâtea bucurii. Pur și simplu, ne-a umplut de respect.
Una dintre gafele comise de Burleanu și curtenii acestuia se leagă de promovarea lui Rădoi. Atât că, în căutarea de soluții comode și ieftine, Burleanu et Comp. nu i-au făcut o favoare lui Mirel ungându-l selecționer înainte de a fi învățat cu ce se mănâncă meseria respectivă. I-au făcut un deserviciu.
Practic, nu l-au ajutat să crească. Dimpotrivă, împingându-l să ardă etapele, i-au afectat cariera. I-au atârnat, regret s-o spun, o tinichea de coadă. Pentru că Rădoi nu trebuia numit, nicidecum silit acum să plece.