)
Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat vineri, 02 septembrie 2022 14:27 / Actualizat vineri, 02 septembrie 2022 16:18
După ce, în echipă cu Alexandru Constantinescu, Ștefan Cozma și Sebastian Dinu, a luat aur cu ștafeta de 4x100 m liber la Mondialele de juniori din Peru, David Popovici a triumfat și la 200 m, ridicând la 10 numărul celor mai prețioase medalii obținute în 2022. Bilanț de vis, absolut excepțional, mai ales că ne referim la un înotător ce va împlini 18 ani abia zilele viitoare, pe 15 septembrie. Care în 2022 s-a încoronat însă, jos pălăria!, dublu campion european și mondial la 100 și 200 m seniori.
Când ajungi în top la seniori, deținător al recordului lumii la 100 m liber, „regina” natației, cu un fabulos și neverosimil 46,86 secunde, automat devii favorit la juniori. Mai ales dacă, precum la Lima, n-ai adversari din SUA, Marea Britanie, Australia, China, Germania și Rusia. Ceea ce nu scade din anvergura izbânzii tricolore la ștafetă, prima reușită vreodată de România, indiferent de disciplină!
Succesul de la 4x100 m, la care David a contribuit decisiv, a întărit ideea că înotătorul bucureștean e un fenomen. Iar isprăvile lui de domeniul fanteziei, parcă inventate! Nu-i exagerată afirmația, figură de stil, că David calcă semeț și apăsat pe urmele Nadiei Comăneci. În plus, că poate fi comparat cu legendarul atlet Usain Bolt. Părerea nu-mi aparține, e răspândită de presa internațională, de la l'Equipe la Swimming World și la The Guardian.
În ciuda tinereții și a ceea ce numim lipsă de experiență, David bate cursă după cursă și record după record cu o dezinvoltură de invidiat. Ba și într-un domeniu cu amplă rezonanță, deoarece înotul e considerat, alături de atletism, cea mai importantă disciplină la JO.
Nu vreau să supăr pe nimeni, dar o medalie olimpică de la badminton, curling ori tir cu arcul, ca să mă opresc, nu va avea niciodată aceeași strălucire cu una cucerită la natație, sport practicat pe întreg globul.
Iată de ce toată planeta îl admiră pe puștiul Popovici și nu mai găsește superlative ca să-l laude, uluită de izbânzile lui. Chiar mai mult, l-a transformat într-un megastar, într-un erou cu loc arvunit în Hall of Fame.
Pretutindeni se întâmplă așa. Mai puțin, oare greșesc?, în România, unde destui sunt mai interesați de câți bani a primit Popovici pentru victoriile sale și de la cine decât de victoriile propriu-zise. Deși lasă cu gura căscată lumea înotului, la el acasă, culmea!, David nu pare băgat în seamă cât ar merita. Nu cumva am putea și ar trebui să ne mândrim mai mult cu el chiar dacă nu trage la poartă?!
Analizând una din cursele lui Popovici, fostul multiplu campion și recordman Aleksander Popov (ce extensie de la Popov la Popovici!), alintat „Țarul”, probabil cel mai rapid sprinter din analele natației, nota că nici măcar specialiștii nu realizează „Câtă suferință trebuie suportată ca să înoți 100 de metri în 46 de secunde”.
Și pentru asta, ca și pentru că face să se vorbească despre România precum în anii de glorie ai Nadiei, cred că-i datorăm lui David Popovici, noi, nespecialiștii, o strângere de mână. Ba chiar o plecăciune. O reverență.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
