Articol de Theodor Jumătate - Publicat duminica, 20 noiembrie 2022 12:26 / Actualizat duminica, 20 noiembrie 2022 12:35
Peste patru luni, când Mondialul va fi doar amintire, Gianni Infantino va fi reales președinte FIFA, fără contracandidat, tot prin aclamații, cum s-a întâmplat și în 2019. Elvețianul e mai liniștit astfel. Ține un discurs, e aplaudat și va fi încă patru ani stăpânul fotbalului. Numai o catastrofă ar putea schimba mersul lucrurilor. Altfel, e decis.
Unde va fi Congresul? La Kigali, capitala Rwandei, o țară mică în centrul Africii condusă de un dictator. Paul Kagame e președinte de 22 de ani, dar el controla totul din 1994, ca ministru al apărării.
Ce mândru va poza Infantino pe 16 martie 2023, strângându-i mâna lui Kagame! Se va îmbrățișa cu el, cum a făcut-o și cu Putin, la Mondialul trecut. Și Putin deține Rusia, oficial, tot din 2000. Alt dictator. A suferit șeful FIFA când a interzis Sbornaia la Mondial după invadarea Ucrainei.
Când l-a înlocuit pe Blatter, promitea schimbare și nu a schimbat nimic. Tot un prieten al dictatorilor. De fapt, nu e nicio deosebire între cei doi elvețieni. Ambii ieșind la lumină în cantonul Valais, unul la Brig, altul la Visp, la 9,6 kilometri, distanță parcursă în 11 minute cu mașina. Născuți să fie președinți FIFA, prieteni ai dictatorilor.
Și tocmai acest Infantino, cel mai mare ipocrit, le spune europenilor că sunt ipocriți, doar pentru că el vrea să obțină maximum de profit de la emirul Tamim Al-Thani, de la prinți și șeici, de la miliardarii Qatarului, care-l acoperă în aur. Acesta e unicul motiv pentru care protejează Doha și acceptă încălcarea drepturilor omului, încălcarea drepturilor femeii, încălcarea drepturilor minorităților, uită de cei 6.500 de muncitori asiatici morți pe șantierele Mondialului și nu comentează nimic despre toate interdicțiile de la acest turneu final.
Cât despre empatie, chiar dacă Infantino vrea să pară empatic, e zero. Nu simte nimic pentru cei care au suferit sau suferă.
A declarat la conferință, printre altele: „Astăzi, mă simt muncitor imigrant”. Îți vine să râzi când îl auzi.
De 12 ani, muncitorii imigranți veniți din Nepal, Pakistan, Sri Lanka, Bangladesh sau India muncesc în condiții inumane, locuiesc în barăci ori containere, sunt plătiți mizerabil și, într-un final tragic, mulți dintre ei își pierd viața pentru a transforma Qatarul într-o țară care poate găzdui Mondialul.
The Guardian a prezentat locurile în care stau acești muncitori. Într-o tabără la marginea deșertului, unii peste alții în camere care arată ca niște celule de închisoare, poate mai rău de atât. Tot The Guardian dezvăluie că unii muncitorii primesc echivalentul a 2 lei pe oră ca să păzească un fan-zone.
Și Infantino se simte muncitor, cu milioane de euro în conturi. Și Infantino pune una lângă alta poveștile tragice ale străinilor din Qatar cu cea a lui, când se simțea discriminat și hărțuit în Elveția pentru că era roșcat și cu pistrui. Și Infantino le cere europenilor să-și ceară scuze pentru ce au făcut predecesorii lor în ultimii 3.000 de ani, interzicându-le, interzicându-ne să protestăm împotriva dictaturii Qatar.
Infam! Infamtino!