Articol de Traian Ungureanu - Publicat joi, 03 martie 2022 12:28 / Actualizat joi, 03 martie 2022 12:28
Peste câteva zile va fi normal să ardem cărțile lui Tolstoi în Piața Universității. Lumea care obișnuia să cânte și în somn refrene despre toleranță a trecut la somații care cer declarații anti-Putin. Sincere și sub șantaj.
Noul Green Pass e un Green Passenko și se eliberează numai celor ce înfierează Rusia și pe Putin. Delictul de omisiune de denunț a fost înșfăcat din gura Anei Pauker și instalat pe soclu.
Noii toleranți au comutat de la rasism la rusism. Opera din Cluj l-a scos de pe afiș pe Ceaikovski. Crimele axei Ceaikovski-Putin sunt evidente, dar cunoscute numai noilor noștri directori de conștiință. Dirijori, pianiști și trupe de balet au fost anulați, din America pînă în Germania. Pe motiv că sunt ruși.
Sportul a descoperit că Naționala și cluburile rusești se pregătesc să intre în teren cu Putin stoper și Lavrov mijlocaș la închidere. Logic, UEFA și FIFA au decis excluderea generală.
Ultima descoperire în materie spune că a pedepsi crimele lui Putin înseamnă a-ți bate joc de pianiști, dirijori, actori, fotbaliști și tenismeni. De altfel, mașina de război rusă a primit o lovitură letală: Rusia a fost exclusă de la Eurovision!
De unde atît curaj? Oare din alinierea de slugă premiantă? Cînd UE a tăcut, după Georgia 2008 și Crimeea 2014, curajoșii de azi au tăcut. Cînd UE a dat semnalul că se poate vorbi, aceiași curajoși au limbariță. Sau, poate, la mijloc e încercarea de a camufla un palmares dezgustător?
Onor prostituatele instituționale FIFA, UEFA și CIO au lucrat perfect cu tiraniile groase la buget. Putin a primit una Olimpiada și una Cupă Mondială. China - două Olimpiade. Statul de drept Quatarian – apropiata Cupă Mondială.
Bine slujit e și principiul separației sportului de politică. În 2016, FIFA a amendat Anglia, pentru că naționala a arborat The Poppy (macul amintind de morții primului război mondial). În 2022, jucătorii sunt îndemnați să își manifeste poziția pro-Ucraina, pe stadion.
Măreția morală e la îndemînă dacă asta e dispoziția. Costurile de producție presupun sacrificarea bunului simț și umilirea culturii. Dar ce satisfacție!